Politici de Sanatate

Infecția cu HIV schimbă lumea

27 iunie
10:29 2016
Infecția cu HIV schimbă lumea

Infecția cu HIV a atras atenția întregii lumi asupra unor realități negate și ascunse și a determinat schimbări benefice pentru toți. Homosexualitatea, inacceptabilă pentru unele societăți și trecută în zona ilegalității, a ieșit la lumină și a fost dezincriminată pentru a pune în drepturi o populație cu risc mare de infectare cu HIV, dar și cu alte infecții sexual transmisibile (ITS). Dreptul la sănătate a atras și alte drepturi și, în cele mai multe țări occidentale, această categorie a fost reconsiderată și recunoscută de societate: politicile de sănătate o iau în considerare, furnizorii de servicii de sănătate îi oferă servicii de calitate, fără discriminare și răspunzând nevoilor.

Precauțiile universale – măsurile de prevenire a îmbolnăvirii nosocomiale – au apărut pentru că impactul HIV a fost mult mai mare decât al oricărei alte infecții. Astfel, legislația s-a schimbat, procedurile s-au modificat și întregul sistem de sănătate a câștigat prin adoptarea unor măsuri standard, valabile pentru toate posibilele infecții intraspitalicești. În lumea occidentală, toate unitățile medicale au luat act și au făcut schimbarea necesară, crescând astfel calitatea și siguranța actului medical.

Comportamentul sexual

Schimbarea comportamentului cu risc este un concept care a fost pentru prima dată considerat esențial în prevenirea infecției cu HIV; în așteptarea unui tratament curativ, schimbarea comportamentului sexual – folosirea prezervativului la orice contact sexual, reducerea numărului de parteneri, abstinența – a constituit o mare provocare pentru societate, mai ales după revoluția sexuală. Această schimbare nu este ușoară, se face în etape, cu o bună informare, cu înțelegerea transmiterii și a prevenirii, cu demonstrații motivante și cu exercițiu constant, care să inducă obișnuința. Toate acestea presupun un efort susținut atât din partea sistemului sanitar, care trebuie să asigure informare, cât și din partea oamenilor, indiferent de statusul lor serologic. Sifilisul a făcut victime secole întregi, dar nu a determinat o astfel de abordare; mai mult, descoperirea tratamentului a provocat o și mai mică grijă legată de comportamentul sexual, transmiterea continuând cu atât mai mult după revoluția sexuală. Testarea s-a făcut și încă se face întâmplător, în cadrul altor analize, sau, în cazurile clinice, la recomandarea medicului.

În ultimii ani, după evoluția soluțiilor terapeutice, tratamentul antiretroviral (ARV) devine un mod de prevenire a transmiterii: cu cât este mai precoce startul, cu atât mai eficientă prevenirea. Dar și aderența la tratament poate fi înțeleasă ca o schimbare de comportament!

Testarea voluntară este un alt concept care apare în cazul infecției cu HIV și care nu exista pentru sifilis sau alte ITS. Testele pentru sifilis, obligatorii în România pentru anumite situații, erau o modalitate pasivă prin care sistemul de sănătate ținea în frâu epidemia.

Testarea voluntară presupune o preocupare individuală pentru sănătate: oamenii, dacă sunt bine informați, își pot evalua singuri riscurile și pot cere singuri un test. Recomandările internaționale în domeniu precizează rolul esențial al testării active a populației pentru HIV/HBV/HCV, alte ITS, rolul informării și conștientizării populației generale și, în special, al persoanelor cu riscuri mari, transformarea acestora în cetățeni responsabili.

Confidențialitatea actului medical a fost un concept mult discutat în cazurile de cancer, dar cele mai multe dezbateri și reacții le-a provocat infecția cu HIV. Au apărut norme și reguli prin care confidențialitatea actului medical a devenit lege.

Consilierea a devenit obligatorie, începând cu analizele de laborator și până la intervențiile chirurgicale, care nu pot avea loc fără o informare adecvată, pre- și post-intervenție. Consilierea anterioară actului medical asigură informațiile necesare obținerii consimțământului pacientului, iar în consilierea post-act medical se explică rezultatul și se asigură o participare activă a pacientului și un răspuns pozitiv în aderența sa la tratament.

Abordarea multidisciplinară (medico-psiho-socială) a unei probleme de sănătate crește succesul actului terapeutic, reduce angoasa, teama și impactul social al îmbolnăvirilor. Bolile cronice beneficiază cel mai mult de pe urma acestei abordări; consilierea psihologică și socială asigură complianța la tratament. Se reduc astfel recidivele, spitalizările prelungite și impactul social al acestora.

Reducerea riscurilor și persoanele vulnerabile constituie o altă preocupare, deoarece infecția cu HIV/HVB/HCV se transmite mai mult în rândul unor oameni cu comportamente cu risc —  consumatori de droguri injectabile (CDI), persoane care fac sex comercial, persoane fără adăpost etc. Conceptul de reducere a riscurilor (RR) se referă la metode minime de prevenire și la schimbări de comportament ce reduc riscul de infectare. În cazul CDI, RR se referă la folosirea unui echipament de injectare (seringă, tampon, plasture) curat, individual, de fiecare dată, și la aruncarea celui utilizat la un „punct de colectare”. Aplicarea constantă a acestor metode produce o schimbare de comportament și scade riscurile și în rândul celor din jur.

O altă metodă de RR este renunțarea la consum și, în cazul heroinei, urmarea unui tratament de substituție (de exemplu, metadonă). Problematica asociată consumului de droguri ar trebui să intre în programa de formare a personalului medical, astfel încât un consumator cu probleme cardiace să poată fi consultat de cardiolog în cunoștință de cauză și nu trimis, ca în prezent, la psihiatrie, acolo putând exista centre de detoxifiere sau de reabilitare post-detoxifiere.

Discriminarea a fost și este testul cel mai greu de trecut de către toată lumea — de la familie, colegi, profesori, medici, furnizori de servicii până la societate, în general. O bună informare, o reprezentare corectă în mass-media, o pregătire corespunzătoare a sistemului medical, educațional, social ar reduce teama și măsurile nejustificate și ar crea condiții optime de prevenire, îngrijire și tratament pentru toată lumea.

Concepte noi: PEP și PrEP

PEP – prevenire post-expunere – înseamnă începerea tratamentului ARV imediat după expunerea accidentală, timp de o lună. Expunerea accidentală poate fi o zgârietură/înțepare cu un instrument contaminat, contactul unei leziuni cu fluide posibil contaminate, viol, ruperea prezervativului în timpul actului sexual etc.

PrEP — prevenire pre-expunere — presupune utilizarea unui anumit medicament ARV (Truvada) înaintea expunerii. Poate fi vorba despre act sexual fără prezervativ în cuplul serodiscordant sau despre expunerea intenționată ocazională.

Toate aceste schimbări la scară mondială sunt permanent recunoscute și recomandate tuturor țărilor de către organismele internaționale de referință — UNAIDS, OMS, CDC — și doar voința politică poate debloca sisteme și societăți încremenite.

Testarea voluntară presupune o preocupare individuală pentru sănătate: oamenii, dacă sunt bine informați, își pot evalua singuri riscurile și pot cere singuri un test

Un consumator de droguri cu probleme cardiace ar trebui să poată fi consultat de cardiolog în cunoștință de cauză și nu trimis, ca în prezent, la psihiatrie.

Responsabi­lita­tea pentru sănătatea unei populații aparține Guvernului; asumarea acesteia de către persoanele de decizie este condiția de bază pentru calitatea vieții.

Maria Georgescu, Director Executiv Asociația Română Anti-SIDA (ARAS)

Alte articole

TOP

REVISTA POLITICI DE SANATATE

Editii speciale

revista politici de sanatate-Republica Moldova

Abonează-te la newsletter

:
: