Interviu cu dr. Alina Dobrotă, Institutul Național de Hematologie Transfuzională
Un domeniu extrem de puțin popularizat, însă de o importanță vitală, donarea de sânge ajunge în atenția publicului doar atunci când este „criză de sânge“. Însă se pot lua măsuri pentru ca bolnavii să primească tratamentul necesar fără a se face apeluri de urgență pe rețele de socializare sau în presă. Cum poate fi încurajată donarea de sânge și ce măsuri trebuie întreprinse la nivel de centre de transfuzii și autorități ‒ ne explică dr. Alina Dobrotă, director interimar al Institutului Național de Hematologie Transfuzională (INHT).
Nu de puține ori, bolnavii au reclamat criza de sânge. Cum vedeți îmbunătățirea activității centrelor de transfuzii?
Nu vorbim de criză de sânge, aceasta este o sintagmă excesiv folosită. Criza de sânge, pentru o anumită grupă sau un anumit component sangvin, poate apărea chiar în următoarea oră într-un centru de transfuzii care are o cantitate de sânge de confort, în condițiile în care apare un pacient cu hemoragie masivă sau un accident în grup, de exemplu. Esențial este ca în Centrul de Transfuzii colegii să fie într-o permanentă stare de alertă și să-și monitorizeze în permanență colecta coroborat cu disponibilul și solicitările spitalelor, să existe colaborare cu colegii din alte centre de transfuzii în sensul direcționării surplusului de componente sangvine către zonele unde nu există suficient și, la același nivel de importanță critică, să existe colaborare cu coordonatorii unităților de transfuzii din spitale și cu medicii prescriptori. Această colaborare cu colegii din spitale nu este ușor de dezvoltat; se fac eforturi de către medicii din centrele de transfuzii, sunt județe în care se colaborează, dar și județe/zone în care o realitate evidentă pare să nu fie recunoscută sau acceptată în spitale: sângele și componentele sangvine sunt limitate cantitativ din motive evidente, de aceea stabilirea cazurilor prioritare și anticiparea unor situații de risc în spitale este esențială.
Sunt foarte mult de făcut în domeniul comunicării, atât la nivel de pacienți, cât și la nivel de medici. Chiar și apelurile acestea pe rețelele de socializare, dacă sunt făcute civilizat, pot ajuta la recrutarea donatorilor de sânge. Comunicarea sinceră este principala problemă în acest domeniu al transfuziilor, ca de altfel în toate domeniile. Sunt multe situații în care, comunicând, cazurile urgente se rezolvă.
Medicul de familie se poate implica recomandând acelor persoane care ar corespunde criteriilor de selecție să doneze sânge. Este necesar ca personalul medical implicat în această activitate, precum și medicii curanți să fie mai bine informați despre cadrul legal, responsabilitățile ce le revin, limitele de responsabilitate ale centrelor de transfuzii.
Categoric, trebuie o implicare cât mai mare a centrelor de transfuzii pentru a-și prezenta activitatea și a da informații populației astfel încât oamenii interesați să nu mai recurgă la informații de pe alte site-uri sau alte surse care sunt incomplete. Foarte multe probleme ajung în acest stadiu din cauza comunicării deficitare sau a lipsei de comunicare. Cred că la acest capitol, al comunicării cu potențialii donatori de sânge, se impun măsuri rapide, de implementat pe termen scurt, coerente și coordonate la nivel național de către INHT, pentru a putea monitoriza informația furnizată comunității. Desigur, completate cu măsuri sustenabile pe termen mediu și lung prin asigurarea resurselor financiare de către Ministerul Sănătății. Concret, mă refer la elaborarea de materiale informative cu text unic pe țară, sub formă de pliante disponibile în centrele de transfuzie, pe site-urile acestora.
Cum ar putea fi încurajată donarea de sânge?
Realitatea este că am avea nevoie de mai mulți donatori. Însă pentru a obține acest rezultat și pentru a-i fideliza pe cât mai mulți dintre cei care vin o dată să doneze sunt necesare măsuri luate din mai multe direcții. De promovarea donării de sânge ar trebui să se ocupe și o serie de instituții private și publice: DSP-urile, prin departamentul de promovare în sănătate, personalul medico-sanitar în general, autoritățile locale (primărie, prefectură, biserică). Sunt acțiuni, dar sunt minore, izolate. Acțiunile întreprinse sub presiunea unor cazuri urgente nu asigură decât pe termen foarte scurt creșterea numărului de donatori. Trebuie campanii susținute, trebuie mesaje transmise prin televiziuni. Însă astfel de campanii menținute pe o perioadă mai lungă nu pot fi realizate în condițiile unei resurse umane insuficiente. Ce ar mai trebui făcut, dar nu ține numai de centrele de transfuzii, pentru că este o decizie care trebuie să pornească de la Ministerul Sănătății, prin adaptarea legislației, este modificarea programului de lucru cu donatorii, de dimineață până seara, în weekend, eventual, astfel încât să poată ajunge și cei care nu pot lipsi de la serviciu, care lucrează/ învață până seara. Așteptăm de la acești oameni gesturi nobile, voluntare, dezinteresate, să doneze sânge; avem și obligația (Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii – prin cadrul legislativ creat, salarizare, posturi asigurate; centrele de transfuzie, prin acțiunile organizate în limitele legii) de a le facilita accesul la donare printr-un program mai flexibil, adaptat așteptărilor/nevoilor donatorilor de sânge. Deși există un deficit major de personal medico-sanitar în sistem, centrele de transfuzie organizează diverse acțiuni de colectă mobilă sau la sediu în afara programului de lucru, dar sunt zeci de ore suplimentare efectuate pe care nu le putem plăti și nici nu le putem da liber pentru că nu mai avem cu cine munci. Pentru a rezolva această situație, există un proiect de OUG la nivelul Ministerului Sănătății care prevede și posibilitatea de a plăti orele suplimentare; sperăm că acest proiect va fi adoptat și măcar astfel o parte din piedici să fie rezolvate, cu condiția ca resursele financiare alocate să fie suficiente.
Ordonanța este în momentul de față pe traseul avizelor. Aceasta ar fi o soluție pentru a rezolva situația în sensul asigurării plății resursei umane pentru a lucra în afara programului, în weekend ș.a.m.d. Asta, până când se vor putea suplimenta posturi și va fi rezolvată definitiv problema insuficienței personalului.
Cum ați îmbunătăți activitatea centrelor de transfuzii și a Institutului de Hematologie Transfuzională?
Se discută de vreo zece ani reorganizarea sistemului de transfuzie. Structura actuală nu este rea, dar necesită îmbunătățiri în scopul eficientizării. Ca puncte forte: centrele de transfuzii sunt complet separate de spitale, ceea ce înseamnă că nu mai sunt condiționate de bugetul și necesarul spitalului. Însă acum pe această structură, care este în funcțiune din 1992, ar fi necesară, pe baza unei analize amănunțite, luarea unor măsuri de eficientizare.
Orientarea unei mari părți dintre statele membre este către centralizarea/concentrarea unor activități. Colecta trebuie să rămână în cât mai multe locații, să avem cât mai multe puncte de colectare. Dar testarea și procesarea – două activități critice pentru securitatea transfuzională – pot fi concentrate la nivelul unor platforme cu dotare modernă, proces realizat însă pe parcursul câtorva ani, în etape, cu evaluări pe parcurs, astfel încât să nu apară disfuncționalități în sistem. Este momentul să se doteze centrele de transfuzie cu noi echipamente automate, să eficientizăm folosirea resursei umane, care și așa este deficitară, și să introducem o metodă superioară de testare, prin biologie moleculară; acesta este unul dintre obiectivele Ministerului Sănătății și ale Institutului de Hematologie. După unele estimări, la colecta României ar fi suficiente două-trei locații unde se poate lucra 24 de ore din 24. Ministerul Sănătății va decide numărul acestor centre de testare. Se începe cu o zonă-pilot și cred că aceasta ar trebui să fie sudul țării – cu o platformă în București. Concentrarea activității de testare va permite centrelor de transfuzii cărora li s-ar restrânge atribuțiile să dezvolte partea de colectă. Principala piedică pentru elaborarea acestui proiect și mai ales a planului de implementare îl constituie starea drumurilor din România. Blocajele pe care le vedem în fiecare iarnă ridică mari semne de întrebare cu privire la riscurile anticipate și la soluțiile potențiale de reducere a acestora.
Avem specialiști? Ce ar trebui să facem?
Transfuzia este un domeniu complex, ai nevoie de informații din diverse domenii, nu avem o specialitate în România, o parte dintre noi a avut șansa să ne specializăm în Franța, cu peste 20 de ani în urmă. Consider că a devenit urgentă acum luarea unor decizii, este momentul ca acest domeniu să devină în mod real o prioritate a Guvernului. Am constatat cu tristețe de profesionist care are 25 de ani dedicați acestui domeniu faptul că domnul prim-ministru nu a inclus domeniul nostru printre prioritățile din sănătate. Acțiunile prioritare sunt: resuscitarea Institutului cu dezvoltarea structurilor existente pe activitățile specifice centrelor de transfuzii și crearea altor structuri acolo unde este cazul, lansarea programului de formare profesională la nivel național, care este prevăzut în legislație, dar nerealizat, dezvoltarea relației dintre Institut și centre de transfuzii pe partea de coordonare specifică metodologică. Se impune creșterea capacității Institutului pe această direcție.
