Interviu cu Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății
Accesul la tratament, curățenia în spitale și proiectele de infrastructură sanitară sunt cele trei axe prioritare ale ministrului Sănătății. Pentru realizarea fiecăreia dintre ele însă, are nevoie de implicare majoră din partea managerilor de spitale. Aici începe cercul vicios: “Prima reacție a unor manageri este să ceară intervenția ministerului să rezolve probleme care țin de activitățile lor zilnice“, spune Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. Despre ce soluții vede și care sunt proiectele la care se lucrează acum în cadrul ministerului citiți pe larg în interviul de mai jos.
Care sunt prioritățile acestui mandat?
În sistemul nostru sanitar, lista de priorități este lungă. Cred că fiecare ministru știa la preluarea mandatului că are o agendă aproape impusă. Nu știu cum a fost pentru predecesorii mei procesul, poate a fost un pic mai greu, dat fiind că nu exista un termen atât de clar de final de mandat al lor.
Drept urmare, între mine și echipa de cabinet discuția s-a purtat în termenii următori: ce putem face – aici nu ducem lipsă de idei deloc – dar, mai ales, ce putem duce la bun-sfârșit în acest timp? Răspunsurile au fost trei direcții mari de acțiune, care să aducă și măsuri clare, concrete, cu efecte cuantificabile.
Acestea sunt accesul la tratament pentru pacienții români, curățenia în spitale și proiectele de infrastructură sanitară. În ideea accesului la tratament, principala direcție de acțiune se referă la accesul la medicamente, dar nu numai.
În ideea de curățenie în spitale, avem multe măsuri clare pe care vrem să le introducem. E vorba, bineînțeles, de curățenia la propriu, dar și de alte aspecte pe care le-am subsumat acestui concept, cum ar fi profesionalizarea managementului de spitale, monitorizarea mai strictă a achizițiilor și altele.
Proiectele de mare infrastructură sanitară deja le-am anunțat. E vorba despre construcția a trei spitale regionale, la Iași, Cluj-Napoca și Craiova, și extinderea a două spitale într-o colaborare cu sectorul privat, colaborare strict legată de infrastructură și de întreținerea acesteia: „Marie Curie” și „C.C. Iliescu”.
Credeți că veți reuși să finalizați aceste proiecte mari? Ce v-ați dori să continue viitoarea conducere a Ministerului Sănătății?
Mi-aș dori să continue tot. La plecarea de la Ministerul Sănătății îmi doresc să fi demonstrat că proiectele respective merită continuate, pentru binele pacienților și pentru un progres al sistemului. Ministerul nu e despre ministru.
Cred cu tărie că vom reuși să ducem la bun-sfârșit un proces care să ducă la transparența sistemului sanitar – ceea ce va presupune și numirea cu subiect și predicat a unor probleme ignorate, dintr-un motiv sau altul, de-a lungul anilor. Vom lucra cu intensitate la noua politică a medicamentului așa încât să evităm pe viitor situații precum cea în care ne aflăm acum. Și nu e niciun secret că lipsesc medicamente de pe piață, iar pacienții și medicii nu au acces la ele.
În ceea ce privește proiectele de infrastructură, etapele premergătoare trebuie aduse în sfârșit pe calea cea bună așa încât să poată începe construcția de spitale în această țară. Nevoia de infrastructură este mai mult decât stringentă, iar ritmul anterior mi se pare inacceptabil.
La capitolul „curățenia în spitale”, măsurile sunt cu impact imediat și concret. Pe unele le-am anunțat – este vorba despre noul contract de management – altele sunt în transparență decizională și sunt dezbătute intens în minister pentru a găsi soluțiile optime. Mă refer, de exemplu, la normele de igienă, la combaterea infecțiilor nosocomiale, la achizițiile „curate” etc.
Pe ce fonduri externe se poate baza România pentru a-și îmbunătăți sistemul sanitar? Unde ar trebui investiți acești bani?
În acest moment, avem 150 de milioane de euro din Programul Operațional Regional (POR) pentru a acoperi o parte din construcția celor trei spitale regionale despre care vorbeam.
Am auzit lumea spunând în campania electorală că Guvernul ar fi tăiat banii de la aceste spitale. Nici pomeneală. Noi doar spunem care este situația reală pe care am găsit-o. 150 de milioane pentru trei spitale este puțin. Suntem în discuții cu Comisia Europeană pentru a găsi o alternativă.
Apoi există Programul Operațional Capital Uman, care conține mai multe axe ce se referă fie la investiții în resursa umană, fie chiar la servicii directe. La acest capitol lucrăm împreună cu Ministerul Fondurilor Europene și îi mulțumesc în mod special ministrului Cristian Ghinea, pentru cooperarea strânsă pe care o avem. Sunt mai multe proiecte în lucru aici și vă rog să îmi permiteți să le detaliez după definitivarea lor.
În termeni generali, da, avem o problemă cu absorbția fondurilor europene în sistemul sanitar în România. La Ministerul Sănătății e nevoie și de schimbări organizatorice pentru a avea un compartiment funcțional.
Am avut plăcerea unei întâlniri cu fostul ministru al Sănătății din Ungaria, dr. Miklós Szócska. Ungaria a atras, în cei patru ani de mandat ai dânsului, suma de 1,7 miliarde de euro, bani europeni în sistemul maghiar de sănătate. Sper să punem bazele funcționale pentru ca viitorii miniștri români să aibă o sarcină mai ușoară în acest sens.
În fine, avem o linie de credit de 250 de milioane de euro contractată de la Banca Mondială, la care, din nou, trebuie să lucrăm intens să o punem pe picioare. Deși acest program de finanțare a reformei este semnat din 2014, sume infime de bani au fost atrase din el, fapt ce a avut deja urmări organizatorice în sensul restructurării acestei unități.
Ce schimbări intenționați să faceți în perioada imediat următoare?
Managementul spitalelor joacă un rol central în sistemul sanitar și trebuie să spun, din nou, că profesionalizarea lui este un element crucial. A administra un spital este un job full time. Mă uit la diverse momente – să le spunem sensibile – în care prima grijă a unor manageri este să ceară intervenția ministerului să rezolve probleme care țin de activitățile lor zilnice.
Să luăm un exemplu simplu și intens dezbătut: achizițiile. Lipsește ceva. Nimeni nu neagă că aparent lipsește acel ceva. Dar mă aștept totuși ca prima preocupare a managementului împreună cu compartimentele de achiziții să fie găsirea unei soluții. De regulă, ea există, dar unii așteaptă pe tavă să le spună ministerul unde să sune și ce să cumpere.
Așa ceva nu mi se pare nici normal, nici eficient. În loc să fie oameni care elaborează politici de sănătate, avem oameni care fac micromanagement de aparentă criză. Și aici, din nou, nu e vorba despre minister sau despre ministru. Eu nici nu contez, de fapt, în această ecuație. E vorba despre pacienții spitalelor.
Pe lângă asta, aș vrea să menționez că lucrăm la o strategie privind resursa umană din sistemul sanitar. Avem mai multe idei, sunt în curs de finalizare și le vom prezenta la momentul respectiv.
Cine este ministrul Vlad Voiculescu?
CV-ul meu îl știți. Voi răspunde la final de mandat când vom trage linie, apropo de ce am făcut și ce nu.
Roxana Maticiuc
