Politici de Sanatate

Impactul crizei financiare asupra sistemelor de sănătate din Europa

07 februarie
13:31 2015
Impactul crizei financiare asupra sistemelor de sănătate din Europa

Criza financiară mondială şi politicile de austeritate fiscală ulterioare, luate pentru a combate efectele crizei, au afectat mai mult sau mai puţin sistemele de sănătate din toată lumea. Deşi la nivelul regiunii europene a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a fost creat un organism de lucru pentru a evalua sustenabilitatea sistemelor de sănătate în faţa crizelor economice, există prea puţine dovezi asupra modului în care perioadele de recesiune influenţează politicile din domeniul Sănătăţii. Subiectul continuă să fie de maximă importanţă pentru Europa, în condiţiile în care miniştrii Sănătăţii caută în permanenţă date concrete pe care să le transmită factorilor de decizie de la cel mai înalt nivel politic pentru a maximiza eficienţa sistemelor sanitare în timpul unei perioade de restricţie bugetară.

Pentru a vedea exact cum a influenţat criza financiară mondială, apărută în 2007, sistemele sanitare din ţările din regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, reprezentanţii Observatorului european pentru sisteme şi politici de sănătate au realizat o serie de studii de caz. Obiectivele analizelor au fost să contribuie la dezvoltarea unui cadru conceptual pentru identificarea răspunsurilor sistemelor de sănătate la criza financiară şi stabilirea unor modele de pune practici în domeniul politicilor sanitare. Şase astfel de studii au fost publicate la sfârşitul anului 2014, iar rezultatele arată că Estonia, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania şi Portugalia au fost mai puternic afectate de recesiune decât majoritatea celorlalte state europene.

Reforma sistemului sanitar elen – bazată pe 5 priorităţi

În Grecia, criza economică a evidenţiat necesitatea de restructurare radicală a sistemului de sănătate, pentru a putea oferi servicii medicale de calitate cetăţenilor greci. Măsurile de reformă adoptate au scăzut cheltuielile de sănătate publică, au crescut taxele pentru pacienţi şi au redus numărul angajaţilor din Sănătate prin reducerea salariilor.

Din 2010, sistemul elen de sănătate a trebuit să facă faţă scăderii resurselor disponibile, în ciuda cererii crescute pentru servicii medicale. Pe măsură ce perioada de recesiune se adânceşte, iar nivelul cheltuielilor publice scade, accesul la servicii medicale devine unul dintre principalele motive de îngrijorare a cetăţenilor, în special a celor cu venituri mici. Astfel, rezultatele analizei arată că factorii de decizie trebuie să aibă în vedere cinci priorităţi în reformarea sistemului sanitar: accesul echitabil la servicii, responsabilizarea cetăţenilor în luarea deciziilor terapeutice; restructurarea sistemului de sănătate centrat pe pacient, descentralizarea şi regionalizarea proviziilor şi creşterea responsabilităţii sectorului sanitar.

Irlanda a redus cu 9% cheltuielile publice pentru Sănătate

Criza financiară a lovit puternic economia irlandeză şi, implicit, sistemul sanitar. Măsurile de reducere a costurilor au dus la o scădere cu aproape 9% a cheltuielilor publice pentru Sănătate, însă sistemul sanitar a fost oarecum protejat faţă de alte sectoare, datorită presiunilor de cost ale tendinţelor demografice şi creşterii prevalenţei bolilor cronice. Eficienţa sistemului a fost menţinută prin implementarea unor măsuri de reducere a costurilor unitare, creşterea productivităţii şi realocarea serviciilor medicale. Studiul de caz arată că accesibilitatea financiară la servicii medicale reprezintă un motiv de îngrijorare în Irlanda, având în vedere creşterea coplăţii pentru o varietate largă de servicii, precum şi a asigurărilor premium de sănătate.

Letonienii – cei mai nemulţumiţi din UE de serviciile medicale

Perioada de reformă sanitară din Letonia este împărţită în două etape: înainte şi după criza economică. Cele mai importante domenii ale reformei vizau trecerea de la îngrijirea spitalicească la îngrijirea ambulatorie şi la domiciliu, concentrarea funcţiilor statului în mai puţine instituţii (inclusiv stabilirea NHS – principala instituţie de implementare a politicilor de sănătate), reducerea numărului de angajaţi şi raţionalizarea serviciilor farmaceutice.

Prima etapă a reformei (2007-2008) a constat în continuarea procesului de centralizare instituţională şi în trecerea lentă a îngrijirilor spitaliceşti spre sistemul ambulatoriu. Efectele crizei s-au simţit în cea de-a doua etapă a reformei (2009-2012). Au fost modificate numeroase legi sanitare pentru a reduce costurile îngrijirilor spitaliceşti, prioritate având, în acelaşi timp, asistenţa medicală primară, serviciile medicale pentru copii şi femei însărcinate, asistenţa medicală de urgenţă şi politica farmaceutică. În plus, a fost creată o strategie socială pentru a scuti familiile cu venituri mici de la plata unor taxe suplimentare pentru serviciile medicale. În ciuda acestor măsuri, Letonia rămâne statul din UE cu cea mai mare pondere a populaţiei care este nemulţumită de serviciile medicale. În plus, nivelul plăţilor din buzunarul pacienţilor continuă să fie foarte ridicat.

Sistemul sanitar din Lituania – nepregătit pentru a face faţă crizei

Sistemul sanitar din Lituania nu a fost pregătit corespunzător pentru perioada de recesiune din cauza ineficienţelor din sectorul spitalicesc şi a serviciilor limitate de asistenţă medicală primară. Astfel, principala preocupare a fost menţinerea accesului populaţiei la pachetul de servicii medicale de bază. În acest scop, furnizorii au fost forţaţi să crească eficienţa şi să reducă preţurile serviciilor acoperite de Fondul Naţional al Asigurărilor de Sănătate (NHIF – National Health Insurance Fund). De asemenea, sistemul spitalicesc a trebuit restructurat, prin introducerea unor stimulente pentru a creşte numărul pacienţilor trataţi în ambulatoriu sau în cabinetele medicilor de familie.

Principalele dezavantaje ale măsurilor de reformă întreprinse în timpul crizei au fost reducerea salariilor personalului medical şi creşterea deficitelor unităţilor spitaliceşti. Cu toate acestea, datele analizei nu indică faptul că populaţia a înregistrat greutăţi în accesul la servicii medicale.

Măsuri severe de austeritate – implementate în Portugalia

Deşi guvernul de la Lisabona a implementat o serie de măsuri de austeritate înainte de 2011, adoptarea planului de austeritate pe trei ani, la jumătatea anului 2011 a adus o serie de schimbări severe în plan socio-economic. În ceea ce priveşte sectorul sanitar, au fost introduse o serie de măsuri axate pe reducerea costurilor de îngrijire, raţionalizarea utilizării resurselor şi creşterea veniturilor prin diverse mecanisme, cum ar fi coplata. Cu toate acestea, planul nu a luat în considerare eventualele efecte asupra sănătăţii şi a sistemului de îngrijire. Astfel, factorii de decizie nu au putut implementa măsuri adecvate pentru a minimiza efectele negative asupra sănătăţii. Conform datelor limitate disponibile până la jumătatea anului 2013, criza a avut un impact negativ asupra sănătăţii mintale şi a accesului la asistenţă medicală al grupurilor vulnerabile. De asemenea, reducerile bugetare, salariale şi condiţiile de muncă nefavorabile pentru personalul medical sunt susceptibile să aibă efecte negative asupra sistemului sanitar.

Sistemul sanitar din Estonia a evitat reduceri de costuri semnificative

Sistemul de sănătate din Estonia a fost destul de bine pregătit pentru un şoc financiar puternic, având în vedere că durata crizei a fost scurtă, iar procesul de redresare economică a fost rapid. Din păcate, o mare parte din rezervele Fondului Naţional de Asigurări de Sănătate (EHIF – Estonian Health Insurance Fund) nu au fost folosite pentru sistemul sanitar, întrucât guvernul a acordat prioritate îndeplinirii criteriilor pentru a adera la zona euro în 2011. Astfel, în octombrie 2009 statul a fost nevoit să reducă preţurile serviciilor de sănătate, acoperite de sistemul de asigurări, cu 6%. În afară de această măsură, sistemul sanitar a evitat reduceri de costuri semnificative. Au fost eliberate anumite fonduri din rezervele EHIF, însă, şi mai important, reforma privind concediile medicale temporare a adus economii substanţiale. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi crucială pentru asigurarea capacităţii EHIF de a susţine nivelul finanţării sistemului, fără să se bazeze pe rezervele din ultimii ani.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: