Conform raportului GOLD 2021, „hipertensiunea pulmonară se poate dezvolta tardiv în BPOC, fiind cauzată în principal de vasoconstricția arterelor pulmonare mici cauzată de hipoxie, determinând în cele din urmă modificări structurale care includ hiperplazia intimei și, ulterior, hipertrofia/hiperplazia fibrelor musculare netede. Chiar și la pacienții cu BPOC ușoară sau la fumătorii predispuși la emfizem, există modificări semnificative ale fluxului sangvin din microcirculația pulmonară, care se agravează odată cu progresia bolii. La persoanele cu BPOC, se observă, de asemenea, un răspuns inflamator la nivelul vaselor sangvine, similar celui întâlnit în căile respiratorii, alături de dovezi ale disfuncției celulelor endoteliale”. Dr. Tudor Constantinescu, medic pneumolog, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, București, explică de ce hipertensiunea pulmonară din BPOC este o complicație relativ frecventă.
Pierderea vascularizării capilare pulmonare la persoanele cu emfizem poate contribui în plus la creșterea presiunii din circulația pulmonară. Hipertensiunea pulmonară progresivă poate fi urmată de hipertrofie ventriculară dreaptă și, în cele din urmă, de insuficiență cardiacă dreaptă. S-a demonstrat că diametrul arterei pulmonare măsurat prin tomografie computerizată (TC) se corelează cu riscul de exacerbare independent de istoricul de exacerbări. Aceasta sugerează că perturbările observate în vascularizația pulmonară sunt factori importanți, dar insuficient recunoscuți, determinanți ai simptomelor și exacerbărilor BPOC.
„În practică, pacienții cu BPOC pot să fie fără hipertensiune pulmonară, pot să aibă hipertensiune pulmonară cu valori moderate sau, la un număr redus de persoane, poate să apară hipertensiune pulmonară severă. Din punct de vedere hemodinamic, această hipertensiune pulmonară severă înseamnă o presiune medie în artera pulmonară (PAPm), măsurată prin cateterism cardiac drept, mai mare de 35 mmHg sau valori ușor reduse, dar cu scădere clară de debit cardiac și, implicit, de index cardiac”, a declarat dr. Tudor Constantinescu în cadrul webinarului „Excelență și exigență în BPOC”, organizat de Societatea Română de Pneumologie în perioada 28-29 octombrie.
Astfel, „sunt pacienți care, pe de o parte, au o problemă vasculară hemodinamică, iar pe de altă parte, pot avea o boală pulmonară. Din punctul nostru de vedere, al clinicienilor, trebuie să încercăm să poziționăm pacientul într-un anumit loc al acestui spectru. Dacă pacientul are mai degrabă o afectare vasculară predominantă în care modificările funcționale respiratorii, imagistice sunt reduse, vom considera că acea boală pulmonară este mai degrabă coincidentală și nu este cea generatoare a hipertensiunii pulmonare, aceasta necesitând un tratament specific vasodilatator pulmonar. Dacă pacienții au mai mult afectare pulmonară funcțională sau imagistică, de tip restrictiv sau obstructiv, mai probabil acești pacienți au acea boală ca fiind generatoare de hipertensiune pulmonară, situație în care tratamentul principal rămâne al bolii de bază, iar hipertensiunea pulmonară nu beneficiază de tratament vasodilatator, rămânând însă un factor adăugat de prognostic negativ”, a adăugat dr. Tudor Constantinescu, pentru care, „cu siguranță, undeva la mijloc se află pacienții cel mai dificil de considerat când au ambele afectări semnificative”.
În concluzie, „hipertensiunea pulmonară din BPOC este o complicație relativ frecventă. Valorile presionale sunt, de obicei, moderate, în general PAPm între 20 și 35 mmHg, dar acestea nu necesită confirmare prin cateterism cardiac drept, în afara studiilor clinice, în practică urmărirea se face doar prin ecocardiografie”, a subliniat specialistul. Pierderea vascularizării capilare pulmonare la persoanele cu emfizem poate contribui în plus la creșterea presiunii din circulația pulmonară. Hipertensiunea pulmonară progresivă poate fi urmată de hipertrofie ventriculară dreaptă și, în cele din urmă, de insuficiență cardiacă dreaptă. S-a demonstrat că diametrul arterei pulmonare măsurat prin tomografie computerizată (TC) se corelează cu riscul de exacerbare independent de istoricul de exacerbări. Aceasta sugerează că perturbările observate în vascularizația pulmonară sunt factori importanți, dar insuficient recunoscuți, determinanți ai simptomelor și exacerbărilor BPOC.
„În practică, pacienții cu BPOC pot să fie fără hipertensiune pulmonară, pot să aibă hipertensiune pulmonară cu valori moderate sau, la un număr redus de persoane, poate să apară hipertensiune pulmonară severă. Din punct de vedere hemodinamic, această hipertensiune pulmonară severă înseamnă o presiune medie în artera pulmonară (PAPm), măsurată prin cateterism cardiac drept, mai mare de 35 mmHg sau valori ușor reduse, dar cu scădere clară de debit cardiac și, implicit, de index cardiac”, a declarat dr. Tudor Constantinescu în cadrul webinarului „Excelență și exigență în BPOC”, organizat de Societatea Română de Pneumologie în perioada 28-29 octombrie.
Astfel, „sunt pacienți care, pe de o parte, au o problemă vasculară hemodinamică, iar pe de altă parte, pot avea o boală pulmonară. Din punctul nostru de vedere, al clinicienilor, trebuie să încercăm să poziționăm pacientul într-un anumit loc al acestui spectru. Dacă pacientul are mai degrabă o afectare vasculară predominantă în care modificările funcționale respiratorii, imagistice sunt reduse, vom considera că acea boală pulmonară este mai degrabă coincidentală și nu este cea generatoare a hipertensiunii pulmonare, aceasta necesitând un tratament specific vasodilatator pulmonar. Dacă pacienții au mai mult afectare pulmonară funcțională sau imagistică, de tip restrictiv sau obstructiv, mai probabil acești pacienți au acea boală ca fiind generatoare de hipertensiune pulmonară, situație în care tratamentul principal rămâne al bolii de bază, iar hipertensiunea pulmonară nu beneficiază de tratament vasodilatator, rămânând însă un factor adăugat de prognostic negativ”, a adăugat dr. Tudor Constantinescu, pentru care, „cu siguranță, undeva la mijloc se află pacienții cel mai dificil de considerat când au ambele afectări semnificative”.
În concluzie, „hipertensiunea pulmonară din BPOC este o complicație relativ frecventă. Valorile presionale sunt, de obicei, moderate, în general PAPm între 20 și 35 mmHg, dar acestea nu necesită confirmare prin cateterism cardiac drept, în afara studiilor clinice, în practică urmărirea se face doar prin ecocardiografie”, a subliniat specialistul.
de Bogdan Guță
