Datele oficiale arată că avem în jur de 800.000 de cazuri de hepatită B (persoane cu boală activă sau cu boală inactivă). Însă, potrivit Asociației Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România (APAH-RO), din aceștia cu siguranță nu sunt depistați mai mult de 15% de când se fac tot felul de controale. La hepatita C lucrurile stau puțin mai bine, având în vedere că au fost și mai multe campanii de testare și, din 2016, vorbim de vindecarea hepatitei C în România, explică Marinela Debu, președinta Asociației.
S-au făcut testări prin spitale, în afara lor, cu ajutorul medicilor de familie și al specialiștilor gastroenterologi și infecționiști. La ora actuală, cât de gravă este problema legată de infectarea cu hepatitele B și C la noi în țară?
Din iulie 2018, medicii de familie au la îndemână testarea din pachetul de bază, ceea ce înseamnă că, pe lângă femeile însărcinate, cum era înainte de iulie 2018, medicii de familie au voie să testeze pacienții aflați la risc.
De curând, am avut cazuri de tineri din populațiile sărace, din populațiile cu un nivel de igienă precară, cu hepatite B la vârste de 17, 18, 19 ani, unde clar nu s-a încheiat schema de vaccinare sau cine știe ce s-a întâmplat. Problema care apare este că foarte multe dintre aceste campanii, în afară de campaniile de testare stradale și cele care s-au făcut anonim, se adresează persoanelor asigurate. Prin urmare, rămâne să rezolvăm acum și problema persoanelor neasigurate.
În hepatita B avem o armă: vaccinarea. Este folosită suficient?
Din păcate, nu. Aici vorbim de vaccinarea și a nou-născuților, și a adulților. Am sugerat CNAS să mai introducă în setul de analize din pachetul de bază și titrul de anticorpi pentru virusul B, astfel încât să fie completă toată această parte de prevenție la medicul de familie, dar, în același timp, să se găsească o soluție pentru a putea să testezi gratuit măcar persoanele neasigurate de pe listă.
Din păcate, pe perioada stării de urgență și a stării de alertă, testările s-au limitat spre minimum. Speranța noastră este să se înțeleagă că suntem obligați să testăm pentru hepatitele virale masiv, pentru că doar astfel putem să ne apropiem de obiectivul de eliminare. Trebuie să încurajăm vaccinarea copiilor și a adulților și să asiguram accesul la aceste vaccinuri.
Hepatita nu are program național. Cum afectează acest lucru pacienții?
Un pacient cu hepatită, depistat, nu va beneficia automat de tratament dacă este neasigurat. Pentru hepatite există doar program de tratament. Este important să găsim soluții astfel încât toți pacienții depistați să aibă acces la tratamentul antiviral, indiferent de tipul hepatitei, să oferim posibilitatea actualizării continue a listei de medicamente compensate cu noile molecule care apar la nivel european, imediat după ce acestea au fost aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului, și să grăbim accesul la trialurile clinice, care sunt ultima șansă pentru unii pacienți cu afecțiuni hepatice. Deși, oficial, multe analize se pot efectua pe spitalizarea de zi, în cadrul evaluării anuale, în practica de zi cu zi, pacienții sunt în continuare puși în situația de a plăti încă sute sau mii de lei pentru analize, în special pentru că în multe spitale din țară analizele nu sunt posibile din cauza lipsei aparaturii necesare. Sperăm ca această situație pandemică să fie o lecție pentru cei responsabili și să înțeleagă faptul că o patologie virală cum este și hepatita necesită acces neîngrădit la tot ceea ce înseamnă investigații și tratament.
România a făcut pași mari în ceea ce privește hepatita C în ultimii cinci ani
Cum stăm cu tratamentul în ceea ce privește pacienții cu virus C?
Am așteptat, din păcate, peste cinci luni până s-a reluat noul contract cost-volum-rezultat, după care a început pandemia COVID-19 și România a intrat în starea de urgență, urmată de starea de alertă, ceea ce a afectat dramatic accesul la tratament, deși programul s-a reluat oficial la finalul lunii februarie. În ultimele luni, prea puțini pacienți au avut șansa de a intra pe terapie, după o lungă așteptare.
În acest moment, avem 17.800 de pacienți pe noul contract cost-volum-rezultat, dar după cinci luni de pauză, aplicându-se legea compensației, nu mai pare atât de mult. Vestea bună este că de la 1 iunie se oferă o șansă la tratament și pacienților care nu au răspuns la tratamentul cu interferon free.
E minunat că tratăm de la F0, dar este păcat că pe acest nou contract n-am găsit o soluție să introducem și neasigurații cu hepatita C, pentru că acolo chiar este o problemă. De asemenea, este păcat că în noul contract nu și-au găsit loc nici pacienții cu ciroze decompensate, care au nevoie urgentă de ajutor.
România a făcut pași mari în ceea ce privește hepatita C în ultimii cinci ani, dar, ca să nu pierdem ce am făcut bine, suntem obligați să înțelegem toți că este nevoie să continuăm și să urmăm aceiași pași în cazul hepatitelor virale și de etiologie non-virală.
Aș vrea să mai fac o precizare, apropo de noul contract cost-volum-rezultat: pentru prima dată, avem copii pe tratament. Cei cu vârsta între 12 și 18 ani au posibilitatea de a intra pe tratamentul fără interferon. Comisia de specialitate a aprobat 100 de copii.
În afară de crearea unui program național, ce ar mai putea face statul român?
Să lucreze cu cei care au experiență, adică ONG-uri, medici de familie, societăți profesionale. La nivel de medic de familie, cred că trebuie mai multă informare pentru că de aproape doi ani aceștia au posibilitatea de a depista hepatitele virale putând prescrie tuturor pacienților asigurați de pe listă, dacă se încadrează în factorii de risc cunoscuți, testarea pentru hepatitele B și C în pachetul de bază.
Cu ONG-urile din țară putem face campanii de informare în școli, cu girul Ministerului Educației și Ministerului Sănătății. Mai e un lucru important: trebuie să existe continuitate. Campaniile de informare în mediile defavorizate trebuie să fie sistematice. Tinerii trebuie să știe cum să se protejeze și cum să se comporte dacă întâlnesc pe cineva cu o formă de hepatită, pentru a nu-l stigmatiza.
Ne vom confrunta, ușor-ușor, cu o altă formă de hepatită: steatoza hepatică, iar aceasta ține de stilul de viață și avem tendința de a o ignora. Cred că jumătate din cazurile care s-au adresat asociației au fost de steatoză hepatică gradul 1, gradul 2. Pe de altă parte, gândiți-vă că avem probleme cu steatozele hepatice la acei copilași pe care îi vedeți dolofani pe stradă. Aici toți trebuie să ne implicăm.
După cum sună și mesajul Alianței Mondiale pentru Hepatite, cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Hepatitelor, pe care o marcăm în fiecare an pe 28 iulie, noi toți, autorități în domeniu, personal medical și organizații nonguvernamentale, trebuie să fim activi și să încercăm să găsim milioanele, în cazul nostru sutele de mii de pacienți lipsă, care apar doar în statisticile de prevalență, dar nu sunt depistați. La nivel european, împreună cu ELPA (Asociația Europeană a Pacienților cu Boli de Ficat) milităm pentru o Europă fără hepatite virale. Pare un obiectiv greu de realizat, dar nu imposibil, dacă înțelegem că, investind azi în depistarea și accesul la tratement al pacienților cu hepatită, putem face din România un exemplu pozitiv. Avem șansa de a nu mai fi arătați cu degetul în toate statisticile.
Ar fi oportun ca medicii de familie să prescrie tratament măcar pentru pacienții cu F0?
Eu cred că primul pas nu este ca medicii de familie să prescrie, ci primul pas este să se extindă în toate județele prescrierea cel puțin la medicii specialiști. În ceea ce privește prescrierea, ea poate veni de la medicii de boli infecțioase, gastroenterologi sau interniști cu competențe în Gastroenterologie, pentru că sunt județe care au deficit de medici pe segmentul acesta. După aceea, da, ne putem gândi și mai departe. Și încă un lucru: medicii de familie, de la 1 februarie, au posibilitatea ca, pe continuările la terapia de lungă durată, să prescrie rețete pentru pacienții cu hepatită B. Rugăm medicii de familie să se folosească de această noutate pentru a-și ajuta pacienții.
de Roxana Maticiuc
