În luna noiembrie, revista Politici de Sănătate a iniţiat încă un proiect unic în România, Conferinţa Internaţională “Sănătatea femeii”, sub auspiciile Comisiei de sănătate publică din Senatul României. Evenimentul a lansat, în premieră pentru ţara noastră, un concept răspândit la nivel internaţional – Gender Medicine – care abordează sănătatea femeilor şi a bărbaţilor separat, în funcţie de numeroşi factori. Invitatul special al evenimentului a fost autorul acestui articol, prof. Marek Glezerman, specialist de renume internaţional în Gender Medicine.
Gender based Medicine (GBM) contribuie, la nivel global, la dezvoltarea medicinei moderne. A fi bărbat sau femeie este rezultatul structurii noastre cromozomiale, însă a fi masculin sau feminin reprezintă rezultatul direct al rolurilor pe care le jucăm în societate, atribuţiile şi obiceiurile pe care societatea le-a stabilit pentru cetăţenii săi, de gen feminin sau masculin, cât şi aşteptările pe care le are de la membrii săi. Toate acestea nu sunt caracteristici prestabilite de diferenţele biologice dintre sexe.
“Sex-specific Medicine” reprezintă un nou mod de abordare a diferenţelor biologice, fiziologice şi patofiziologice între femei şi bărbaţi. De asemenea, există o diferenţă între “Biological gender based medicine” şi “Environmental gender based medicine”. Pentru a facilita înţelegerea acestui material, voi folosi în continuare termenul de “Gender Based Medicine”.
Femeile au fost ani la rând subreprezentate în studiile clinice. Majoritatea bolilor au fost studiate în special pe bărbaţi, medicamentele fiind evaluate pe aceştia, iar în ceea ce priveşte parametrii farmacologici, schimbările fiziologice ce ţin de ciclul vieții unei femei au fost complet neglijate. Privind superficial problema, excluderea femeilor din studiile clinice arată ca un alt aspect al discriminării de gen. Este, mai degrabă, o formă de “discriminare pozitivă”, datând din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Scurt istoric
În perioada 1940 – 1950, era o practică comună ca femeile însărcinate, care prezentau risc de avort, să fie tratate cu un estrogen de sinteză (diethilstilbestrol – DES). Au trecut mulţi ani până când consecinţele dezastruoase ale acestui tratament au devenit evidente – malformaţii genitale, inclusiv cancer, la descendenţii mamelor tratate cu DES. Imediat după, în anii ’60, o altă catastrofă a cutremurat lumea medicală: dezastrul talidomida. Peste 12.000 de bebeluşi au fost născuţi prezentând malformaţii severe ale membrelor, după ce mamele lor au folosit acel sedativ pentru a combate greţurile.
Pentru a proteja femeile, Autoritatea americană pentru controlul alimentelor şi medicamentelor (FDA) a publicat, în 1977, ghiduri în care se cerea ca femeile să fie excluse din studiile clinice. Aceste ghiduri au fost preluate şi acceptate, la nivel global, de cercetători şi de sponsorii acestora, care preferau subiecţi de gen masculin. Astfel, femeile n-au mai fost considerate subiecţi de cercetare viabili. Chiar dacă s-a depus mult efort astfel încât femeile să fie din nou incluse în studiile clinice, cele mai multe cercetări încă sunt realizate pe bărbați.
În acest context, femeilor li se prescriu frecvent medicamente care pot fi mai puţin eficiente sau chiar dăunătoare. În 2005, s-a raportat că 8 din 10 medicamente prescrise au fost retrase de pe piaţa americană din cauza efectelor adverse apărute la femei.
De ce sunt femeile diferite de bărbaţi?
Diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt strâns legate de modul diferit în care funcționăm. Sistemul gastrointestinal, de exemplu, funcţionează diferit la bărbaţi şi femei. Comparativ cu bărbaţii, femeile sunt mai predispuse să facă enterocolite sau boala Crohn, de patru ori mai des femeile fac pietre la vezica biliară, de cinci ori mai des suferă de sindromul colonului iritabil şi de 20 de ori mai des se lovesc de boala intestinală funcţională. Acest lucru poate fi explicat, în mod parţial, de o compoziţie diferită a fluidelor gastrointestinale, inclusiv a salivei şi a bilei, cât și prin timpul scurt de trecere a fluidelor şi a mâncării prin stomac şi intestine.
Plămânii femeii sunt mai vulnerabili decât plămânii bărbaţilor. Hipertensiunea pulmonară, astmul, bolile pulmonare obstructive cronice sunt, în general, mai severe la femei decât la bărbaţi. În timp ce incidenţa de cancer la plămâni este constantă la bărbaţi, rata cancerului de plămâni la femei este în creştere. În SUA, acesta este considerat principala cauză de deces la femei, atingând 25% din decesele provenite de la cancer, depășind victimele cancerului mamar.
Şi mai interesante sunt diferenţele de gen în bolile cardiovasculare. Se presupune că bărbaţii sunt mai predispuşi bolilor de inimă decât femeile. Acest lucru e adevărat numai în cazul femeilor care nu au atins vârsta menopauzei, datorită nivelului ridicat de protecţie oferit inimii de hormonii sexuali. Menopauza schimbă datele problemei. Mult mai multe femei mor anual de boli cardiovasculare decât de toate formele de cancer la un loc. Cu toate acestea, până la sfârşitul secolului al XX-lea aproape toate cercetările privind sistemul cardiovascular au fost realizate în mod exclusiv pe bărbaţi.
Riscul ca femeile să fie diagnosticate greşit, în cazul unui infarct, este de două ori mai ridicat decât în cazul bărbaţilor. În plus, e mai puţin probabil ca femeile să fie propuse pentru cateterizare, iar tratamentul este mult mai conservator în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor. De asemenea, cele mai multe medicamente antiaritmice sunt mai puţin eficiente la femei decât la bărbaţi; mai mult, câteva dintre aceste medicamente s-au dovedit a fi mai degrabă dăunătoare la femei. Un alt aspect deosebit de important, în ceea ce priveşte diferenţele femeiesc/bărbătesc, constă în modul în care fiecare persoană, în funcţie de gen, percepe durerea. Femeile experimentează altfel durerea şi reacţionează diferit la analgezice. Cu toate acestea, ca în cazul tuturor medicamentelor, analgezicele sunt de obicei prescrise fără să se ţină cont de sexul pacientului.
Trebuie, însă, subliniat faptul că GBM, care îşi propune să se adreseze şi să studieze toate aceste diferenţe de gen, nu se limitează la femei. Multe aspecte rămân în continuare neacoperite, având în vedere nevoia reală de date ştiinţifice în ce priveşte fiziologia şi patofiziologia, mai ales în privinţa funcţiilor corpului femeii. Dar există, de asemenea, o necesitate crescută de date şi în cazul sănătăţii bărbatului.
În mod surprinzător, observăm că bărbaţii sunt dezavantajaţi de-a lungul vieţii. Ei sunt de multe ori asociaţi cu naşterile premature şi cu o rată mai mare a decesului la naştere. În plus, bărbaţii sunt mai vulnerabili în fața bolilor decât femeile, iar speranţa lor de viaţă este cu mult mai redusă. Bărbaţii sunt dezavantajaţi şi în privinţa ratei de supravieţuire în cazul cancerului. Foarte puţine cercetări au fost făcute pentru a studia efectele acestuia asupra bărbaţilor.
GBM trebuie, prin urmare, să trateze în mod egal problemele de sănătate, atât la bărbaţi, cât şi la femei.
Probabil, medicina materno-fetală este prima disciplină medicală unde este implementată o abordare bazată pe gen, dar numai în timpul naşterilor. Este acceptat, în mod general, că majoritatea bolilor se manifestă diferit la femeile însărcinate faţă de cele care nu urmează să aibă un copil sau faţă de bărbaţi şi nu există dubii, în prezent, că bolile sistemice precum hipertensiunea, diabetul şi alte boli autoimune, care afectează femeile însărcinate, ar trebui să fie gestionate de obstetricieni. Cu toate acestea, odată ce femeia a născut, ea este tratată ca un bărbat tipic caucazian de 70 kg.
Medicina modernă nu ar trebui să fie bazată doar pe evidenţe, ci şi pe gen. Acest lucru cere cercetări clinice extinse şi, de asemenea, schimbarea curriculei studiilor medicale şi a rezidenţiatului. Condiţia esenţială pentru aceste acţiuni constă în conştientizarea necesităţii şi în dorinţa de a pune sub semnul întrebării paradigmele deja existente.
Aceste obiective preliminare, dar foarte importante, au fost deja atinse. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a înfiinţat “Departamentul de gen, femei şi sănătate” („Department of Gender, Women and Health”); la mai multe universităţi de top, GBM este parte integrantă a studiilor medicale. NASA a făcut muncă de pionierat în studiul diferenţelor psihologice dintre bărbaţi şi femei, în ceea ce priveşte călătoria în spaţiu. Unele universităţi oferă burse în domeniul sănătăţii femeii. În plus, centre de cercetare pentru GBM au fost înfiinţate în cadrul unor universităţi prestigioase şi în spitale din ţări precum Suedia, Austria, Germania, Israel, Italia, SUA. Zeci de cărţi au fost scrise şi manuale ce tratează GBM sunt acum disponibile.
Societatea Internaţională de Gender Medicine creşte în fiecare zi – peste 720 de membri din opt societăţi naţionale, precum şi membrii individuali din numeroase ţări. Congrese naţionale şi internaţionale, orientate pe Gender Medicine, sunt organizate la nivel mondial. Numărul de proiecte de cercetare este în creştere. Revoluţia tăcută a Gender Medicine a dărâmat primul zid în calea sa, anume acela de a fi acceptată necesitatea schimbării paradigmelor, în beneficiul femeilor şi al bărbaţilor.
Prof. Marek Glezerman, MD
• Preşedintele Societăţii Internaţionale de Gender and Sex-Specific Medicine;
• Directorul Centrului de cercetare pentru Gender Medicine, Rabin Medical Center (Israel);
• Profesor de obstetrică şi ginecologie la Universitatea din Tel Aviv;
• Directorul Spitalului pentru Femei, Tel Aviv;
•Membru în trei comisii din Ministerul Sănătăţii din Israel (obstetrică-ginecologie; sănătatea femeii; chirurgie).
