Politici de Sanatate

Fondurile europene, oportunităţi de finanţare a sănătăţii în perioada de programare 2014 – 2020

03 decembrie
14:04 2013
Fondurile europene, oportunităţi de finanţare a sănătăţii în perioada de programare 2014 – 2020

Nivelul ridicat de sărăcie, dat de resursele financiare insuficiente ale populaţiei, are consecinţe majore asupra stării de sănătate a acesteia, care, pe lângă fenomenul de îmbătrânire, pune o mare presiune asupra întregului sistem sanitar. Pe de altă parte, subfinanţarea cronică a sistemului, şi anume calitatea precară a infrastructurii specifice şi numărul redus al personalului specializat, are ca principală consecinţă un nivel scăzut al calităţii serviciilor medicale.

 Mihaela LUNCAN

consultant independent acreditare spitale & fonduri structurale

Ministerul Sănătăţii, în Strategia de Dezvoltare care va fi elaborată până la sfârşitul anului 2013, are în vedere dezvoltarea sistemului sanitar luând în calcul în mod special extremele acestuia. Astfel, se va pune accent pe asistenţa medicală primară, prin crearea de echipe multidisciplinare, care să asigure continuitate în acordarea îngrijirilor. De asemenea, vor fi dezvoltate câteva centre de excelenţă, care vor fi capabile să asigure furnizarea de servicii medicale în mod integrat şi care vor funcţiona inclusiv ca centre de politraumă.

Pentru aceste obiective, finanţările vor fi asigurate din patru surse:

• Bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii – în anul 2014, bugetul MS va fi la nivelul celui din 2013;

• Fondurile europene – 700-900 mil. euro;

• Fondurile bilaterale (norvegiene, elveţiene);

• Banca Mondială – 250 mil. euro.

Conform informaţiilor din acest moment, fondurile europene alocate României pentru perioada de programare 2014 – 2020 pentru sănătate reprezintă 1,75 – 2,25% din bugetul total, faţă de 4%, minimul necesar estimat. Adică 700 – 900 mil. euro faţă de 1,4 mld. minim necesar, în condiţiile în care, la un moment dat, se vehicula un procent de minimum 5%, chiar 6%. Desigur, cu o finanţare de 2 – 2,5 mld. euro, sistemul sanitar din România ar fi reuşit să acopere onorabil necesarul de investiţii al furnizorilor de servicii medicale.

Investiţii în dezvoltarea infrastructurii

Conform Planului Naţional de Dezvoltare 2014-2020, Prioritatea de Dezvoltare 3 se referă la dezvoltarea infrastructurii de importanţă regională şi locală. În cadrul acestei PD, Domeniul de Intervenţie 3 se referă la Reabilitarea/ modernizarea/ extinderea infrastructurii de sănătate şi creşterea calităţii serviciilor medicale. Prin acest DI se are în vedere creşterea accesibilităţii populaţiei la servicii de sănătate de calitate, operaţiunile orientative fiind:

• construcţia/ reabilitarea/ modernizarea/ extinderea ambulatoriilor şi centrelor comunitare, inclusiv dotarea cu echipamente specifice;

• construcţia/ reabilitarea/ modernizarea spitalelor regionale, inclusiv dotarea cu echipamente specifice;

• crearea şi promovarea unor programe de formare profesională specializată în vederea creşterii calităţii serviciilor medicale.

Aşa cum am specificat, extrema superioară a investiţiilor presupune dezvoltarea a trei dintre centrele regionale, şi anume spitalele judeţene din Cluj-Napoca şi Iaşi, precum şi Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti.

Se estimează că nivelul investiţiilor care să transforme aceste spitale în centre capabile să asigure asistenţa medicală în mod integrat se va ridica la aproximativ 500 mil. euro.

Selecţia acestor spitale s-a făcut ţinând cont de repartizarea teritorială a spitalelor clasificate în categoria I de competenţă. În acest moment, în România sunt opt spitale din această categorie, repartizate astfel: trei în Bucureşti (Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Spitalul Universitar de Urgenţă şi Spitalul Militar Central), precum şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timiş, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Iaşi, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

În plus faţă de acestea, vor fi selectate 10-12 spitale judeţene de urgenţă, în cadrul cărora se vor finanţa cu prioritate investiţiile în ambulatoriile integrate, investiţii care se vor ridica la aproximativ 200 mil. euro. Selecţia acestor spitale se va face ţinând cont atât de distribuţia spitalelor pe regiuni de dezvoltare, cât şi de clasificarea acestora, astfel încât spitalele selectate să fie capabile să asigure asistenţa medicală pe o zonă cât mai extinsă şi la un nivel cât mai ridicat de competenţă.

În acest moment, distribuţia spitalelor pe regiuni de dezvoltare este următoarea: cele mai multe spitale se regăsesc în regiunea Bucureşti-Ilfov – 18%, urmată de regiunile Nord-Vest şi Nord-Est cu câte 13%, în coada clasamentului fiind regiunile Vest şi Sud-Vest, cu câte 9%.

După 1 iunie 2011, 459 de spitale au fost clasificate pe criterii de competenţă, rezultând că, la nivel naţional, doar 6% dintre acestea se încadrează în categoria I, 14% în categoria a II-a, 11% în categoria a III-a, categoriile a IV-a şi a V-a concentrând cea mai mare pondere – 37%, respectiv 32%.

La cealaltă extremă se va asigura dezvoltarea asistenţei medicale comunitare, care va presupune reînfiinţarea vechilor dispensare medicale la nivelul comunelor, unde să existe medic şi asistent medical, iar la nivelul satelor să existe minimum un asistent medical capabil să acopere activitatea de prevenţie, precum şi măsurile de prim ajutor calificat, dacă este cazul.

Implementarea acestui obiectiv va presupune un efort financiar estimat la 200 mil. euro.

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna noiembrie a revistei Politici de Sănătate!

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: