Interviu cu prof. farm. dr. dr. Alice Ceacăreanu, farmacist oncolog, Universitatea de Stat din Buffalo, SUA
După ce a absolvit UMF “Carol Davila” din București și a Facultății de Biologie din cadrul Universității din București, Alice Ceacăreanu a plecat să-și continue studiile în Statele Unite ale Americii. A lucrat inițial în cercetarea cardiovasculară, unde a contribuit la găsirea unor noi căi de semnalizare celulară care guvernau migrarea celulelor prin pereții vaselor de sânge. Pe când era intern farmacist în cadrul programului de doctorat în farmacie al Universității din Tennessee, Memphis, s-a decis să-și schimbe domeniul și astfel a devenit farmacist clinician oncolog, o specialitate care nu există în România și care nu implică neapărat prepararea și dispensarea chimioterapiei.
Care sunt, mai exact, atribuțiile farmacistului oncolog?
Farmacistul oncolog este parte integrantă a echipei clinice, participă la evaluarea inițială a diferitelor cazuri și ia parte la toate discuțiile legate de alegerea tipului de tratament. Un spital de oncologie are în general un farmacist oncolog specializat în cancer de sân, unul în cancere gastrointestinale, altul în cancer de prostată, renal, melanom etc. El cunoaște în amănunt fiecare pacient tratat în specialitatea lui și are acces la toată arhiva de date a fiecăruia dintre ei. Responsabilitatea farmacistului oncolog începe cu evaluarea tuturor medicamentelor care se administrează înainte de inițierea chimioterapiei, modul în care pacientul răspunde la medicamente și dacă acestea sunt combinate și administrate într-un regim optim. Acest lucru include evaluarea funcției renale, hepatice, dar și evaluarea aspectelor de variabilitate genetică sau de metabolism care ar putea afecta bunul mers al tratamentului. În acest context se evaluează și riscul de intoleranță la chimioterapie, iar în funcție de rezultat farmacistul recomandă un regim antiemetic combinat pe bază de mecanisme de acțiune care să se potrivească perfect respectivului pacient. În ceea ce privește chimioterapia, calcularea dozei în funcție de suprafața corporală, funcția renală sau hepatică și rata de metabolizare conform interacțiunilor cu alte medicamente administrate în același timp sunt toate în responsabilitatea farmacistului oncolog. Se adaugă aspectele legate de nutriție, hidratare sau suplimentare de electroliți. În funcție de legislația statului, farmacistul oncolog poate inclusiv prescrie medicamente, în baza unor contracte de colaborare, așa-numitele “collaborative drug therapy management”.
Farmacistul aduce un talent cu totul unic într-un grup de clinicieni: abordează tratamentul într-o manieră extrem de precisă, evaluând dacă acesta corespunde normativelor în vigoare, modul în care pacientul răspunde la tratament, dar și modul în care se menține prețul minim necesar acestor intervenții. Acest ultim aspect garantează raportul de calitate al serviciilor. Pacienții sunt extrem de diferiți, deci secretul rezultatelor excepționale este produsul colaborării unui număr considerabil de specialiști.
Înțeleg că farmacistul oncolog are un rol important în managementul afecțiunilor oncologice…
Dacă echipa nu a avut vreodată un farmacist, atunci nu îi va simți lipsa. Dacă, însă, echipa a avut șansa să lucreze o singură săptămână cu un farmacist oncolog, fără îndoială va face tot ce îi va sta în putință nu doar să îl păstreze, dar și să atragă cât mai mulți la bord. Majoritatea farmaciștilor oncologi pe care îi cunosc au fost incluși în echipele terapeutice de către medicii oncologi pentru că erau atât de utili, încât rezultatele se vedeau imediat. Într-o realitate în care costul tratamentului unui pacient pentru un an întreg poate ajunge la 100.000 de dolari, iar cele mai mari fonduri, după salarii, sunt alocate farmaciilor spitalicești, atunci raportul calității contează, pentru că asigurările plătesc doar dacă terapia a evoluat în sensul dorit. Când fiecare se concentrează pe ce știe cel mai bine, rezultatele sunt maxime.
În România nu există specialitatea de farmacist oncolog. Cât de răspândită este în Europa?
Puțin, mult mai puțin decât în SUA. Acum trei ani, în lume erau circa 1.500 de farmaciști oncologi membri ai HOPA (Hematology-Oncology Pharmacists Association). Dintre aceștia, 1.250 profesau în SUA. Putem estima că aproximativ 200-250 erau distribuiți în Europa, Asia și Australia, cei mai mulți dintre ei fiind localizați în Europa Occidentală și țările arabe (Arabia Saudită, în special).
Credeți că existența farmaciștilor oncologi în România ar îmbunătăți managementul pacienților?
Fără îndoială! Totuși, ca orice profit, are nevoie de investiție și timp. Părerea mea este că investiția nu este a spitalului, ci a echipei medicale. Neintegrat în echipă, farmacistul oncolog rămâne o struțo-cămilă. Și este nevoie de timp pentru ca acesta să dezvolte o relație de încredere cu echipa medicală, să își dovedească aptitudinile, să-și asume riscuri, să ia greutatea anumitor responsabilități de pe umerii echipei și apoi să pregătească împreună noua generație de profesioniști.
Ca farmacist oncolog, jucați un rol important și în educația pacientului. Puteți face câteva recomandări, atât pacienților, cât și specialiștilor, pentru a eficientiza procesul de comunicare?
Cu siguranță, educația pacientului este una dintre cele mai importante responsabilități ale specialistului oncolog. Pacienților le recomand să aducă o pungă cu toate medicamentele pe care le iau sau le-au luat în trecutul apropiat, toate ceaiurile și suplimentele, regimurile de slăbit etc. Tot! De asemenea, le recomand să aducă o listă completă cu adrese și numere de telefon ale tuturor medicilor cu care au intrat vreodată în contact pentru diagnostic sau tratament. De multe ori, existența unei alte boli netratate sau un tratament prescris și neterminat poate genera complicații de nebănuit în managementul bolii canceroase. Modul în care un pacient a răspuns în trecut la un anumit tip de tratament poate oferi un univers de informații vitale, determinând selecția și durata tratamentului oncologic.
Specialiștilor le recomand să nu ezite să implice studenții (medicină, farmacie) sau asistentele medicale aflate în training în comunicarea cu pacientul și cu familia. Ei sunt tineri și au mereu răbdare, curiozitate, entuziasm și TIMP. În acest fel, studenții se simt parte integrantă a echipei și învață mai repede, fiind astfel mai responsabili. Lucrând împreună la acest nivel, în câțiva ani vor avea fundamentul lucrului într-o echipă multidisciplinară și vor fi deschiși la nou. l
Pregătirea în oncologia farmacologică
În SUA, diploma de farmacist este echivalentă oricărui nivel doctoral. Pe parcursul programelor PharmD (Doctor of Pharmacy),care au o durată de patru ani, studenții trebuie să dedice cel puțin o treime sau chiar jumătate din timp exclusiv lucrului cu pacienți în instituții dintre cele mai variate, inclusiv oncologice. După finalizarea doctoratului, urmează un rezidențiat general de un an în clinică. Admiterea într-un asemenea program este extrem de competitivă, doar 20% dintre candidați reușind să obțină un loc. Odată completat rezidențiatul general, există oportunitatea unui rezidențiat de specialitate în oncologie sau a unui fellowship clinic. Șansa de reușită nu depășește 10%, iar dintre absolvenți, o parte sunt recrutați de universități și companii farmaceutice și doar puțini ajung să profeseze de fapt în spitale de oncologie. Durata minimă de studiu în această specialitate este de aproximativ 10-12 ani.
Mirabela Viașu
