Vremea pandemiei ne-a învățat din nou cum trebuie să simțim, să respirăm, să mirosim o floare. Ne-a învățat să reluăm/ construim relația cu copiii noștri, abandonați pentru cauza „nobilă” a corporației. Insuportabila singurătate în doi și-a arătat rânjetul acum, în cuplurile clădite pe orice motivații, mai puțin pe IUBIRE.
Măști, combinezoane, partide politice, testare, pozitiv, negativ, ilegal, incert, fake news, carantină, izolare – toate par acum, în vremea vacanței… nici măcar vrednice de povestit. Cui să le mai povestim? Le trăim acum (cu indiferență).
RESPIRĂM adânc fâneața, marea sau muntele, copiii și soțul, mama și sora. Ridicăm ochii spre cer, noi, cei care am scăpat. Sufletele celor mai puțin norocoși să se odihnească în pace.
Logica este că există o logică.
A neînțelegerii, a traiului în prea mare grabă și a postatului pe Facebook a unor adevăruri subiective, frustrate, complexate sau doar interesate. Ideea este să rămânem văzuți, auziți, simțiți, chiar dacă doar de amicii virtuali. Pentru că FRICA îngheață sufletele și îmbolnăvește trupurile.
Acum, fără Politici de Sănătate, doar cu și despre sănătate.
Să avem cu toții și… să fim.
de Maria Vasilescu
