Interviu cu dr. Radu Țincu, medic specialist ATI Spitalul Clinic de Urgență Floreasca
De ce expunerea la metale grele este atât de frecventă?
Expunerea la metale grele a fost prezentă dintotdeauna, având în vedere sursele naturale de expunere. Trebuie reținut faptul că aceste metale se regăsesc în scoarța terestră, se eliberează în urma erupțiilor vulcanice, a incendiilor de pădure etc. Însă problematica lor a devenit cu mult mai importantă atunci când procesele industriale s-au intensificat și poluarea industrială a mediului a căpătat proporții alarmante. Toate procesele industriale care utilizează astfel de metale pot determina poluarea aerului, a apei sau a solului. Din momentul în care aceste metale au fost eliberate, ele vor intra într-un ciclu natural de transport și metabolizare.
Care sunt cele mai frecvente metale grele care au un impact asupra stării de sănătate?
Statistic, la nivel mondial, cele mai frecvente expuneri ale populației sunt la plumb, mercur, arsen, cadmiu și aluminiu. Cu siguranță, pot exista expuneri la mult mai multe metale, mai ales atunci când discutăm de expuneri profesionale. Însă în ultima periodă, lumea științifică internațională se preocupă din ce în ce mai mult de expunerile ambientale la metale grele care afectează populația generală și care determină un impact negativ asupra stării de sănătate. Acest tip de expunere ambientală se referă la expuneri de nivel redus, „low level exposure”. Ce înseamnă acest termen? Reprezintă o expunere de nivel scăzut, în care nivelul de metal nu se găsește la cote alarmante care ar pune în pericol imediat starea de sănătate a pacientului, dar care pe termen scurt și pe termen mediu determină o serie de disfuncționalități la nivelul aparatelor și sistemelor din organism. Pe termen lung, se pare, că aceste expuneri la metale grele au un impact negativ incalculabil la acest moment. Există o serie de studii care au obținut corelații între prezența metalelor grele și apariția unor patologii cronice, cum ar fi: boli neurologice cronice și degenerative, boli cardiovasculare, afectare renală cronică, apariția tumorilor canceroase, în special la nivelul tubului digestiv, afectarea statusului imunitar, dezechilibrarea balanței oxidante/antioxidante cu generarea stresului oxidativ și implicit distrucția structurilor celulare, prin procese de peroxidare lipidică. Impactul stresului oxidativ, prin generarea de specii reactive de oxigen, are un efect negativ asupra tututor structurilor celulare și subcelulare. Dintre acestea, afectarea mitocondrială realizează practic blocarea aparatului energetic celular. Stresul oxidativ produce modificări structurale asupra acizilor nucleici. Prin lipoperoxidare, se produc leziuni la nivelul peretelui celular, care determină apoptoza (moarte celulară).
Care ar fi simptomele induse de metalele grele?
Este dificil de realizat un tablou general care să cuprindă simptomele produse de aceste metale. Însă există un tablou general al pacientului expus la metale grele. Acesta constă într-un pacient cu simptome polimorfe și extrem de nesistematizate, aparent fără legătură între ele. Simptomatologia determinată de acest tip de expunere „low level exposure” nu este extrem de alarmantă și acută astfel încât să determine internarea pacientului, însă determină o simptomatologie frustă, supărătoare și de multe ori invalidantă. Pacienții sunt pluriinvestigați la diferite specialități medicale sau chirurgicale.
Cum ne afectează aceste metale?
Metalele grele determină o toxicitate generală, practic aceasta poate afecta orice sistem sau organ. Afectarea este mediată prin blocarea unor sisteme enzimatice esențiale, critice în funcționarea normală a organismului. Metalele grele au un tropism deosebit pentru grupările tiolice ce se regăsesc la nivelul unor enzime. Prezența metalelor grele inactivează o serie de enzime implicate în apărarea antioxidantă, cum ar fi: superoxid dismutaza, glutation catalaza. Prin blocarea acestor enzime, dar și prin producerea de specii reactive de oxigen, metalele grele dezechilibrează balanța oxidantă/antioxidantă, blocând capacitatea organismului de apărare în fața stresului oxidativ.
Mercurul există sub mai multe forme, dar forma organică este responsabilă de simptomatologia pacienților. Mercurul prezintă o toxicitate deosebită pentru sistemul nervos central prin depozitare la nivelul creierului, unde produce o serie de efecte negative prin afectarea neurotransmițătorilor și afectarea structurilor funcționale ale sistemului nervos. Simptome frecvent prezentate de pacienți sunt: tulburări de atenție, de memorie, de concentrare, insomnie, unele tulburări neuromusculare (crampe musculare, parestezii, percepții cutanate anormale). Mercurul se găsește în mediul înconjurător prin eliberare din surse naturale (erupții vulcanice, incendii de pădure), dar cel mai important, în urma poluării rezultate din procesele industriale. Ajunge în aer, în apă și în sol. Din apele mărilor și oceanelor este preluat de fitoplancton, care îl metabolizează, apoi este preluat de pești. La pești, se produce un proces de bioaccelerare a acumulării. Rezultatul acestui proces de bioaccelerare este concretizat în faptul că nivelul de bioacumulare în pește este direct proporțional cu nivelul de evoluție al lanțului trofic. Astfel, cu cât peștele este mai evoluat în lanțul trofic (mai mare), cu atât cantitatea de mercur acumulată este mai ridicată. În ultimii ani, în Statele Unite ale Americii s-au închis pentru pescuit peste 3.000 de lacuri în care nivelul de mercur a depășit limitele normale. Autoritățile au înțeles că există riscul ca populația să se expună la mercur, dacă va consuma pește din aceste lacuri.
Plumbul este un toxic hematologic producând anemie cronică. Mecanismul prin care determină anemie este unul extrem de complex, care are la bază blocarea majorității enzimelor implicate în sinteza hemului. Plumbul se depozitează la nivel osos. Din nefericire, timpul de eliminare din aceste depozite osoase este foarte lung, putând ajunge la 15-20 de ani. În plus, plumbul este un toxic și pentru rinichi, fiind descrise insuficiențe renale cronice de cauză toxică. Simptomatologia cea mai prezentă este reprezentată de dureri abdominale difuze, nesistematizate. Evaluările de specialitate (gastroenterologie, chirurgie) nu evidențiază modificări structurale ale tubului digestiv. Pacientul prezintă dureri abdominale de tip colicativ care au fost denumite „colică saturnină”. Simptomatologia este invalidantă pentru pacient. Având în vedere faptul că simptomele asociate expunerii la metale grele sunt extrem de fruste și polimorfe, nefiind însoțite de modificări structurale care să poată indica un diagnostic, de foarte multe ori pacienții sunt îndrumați spre evaluarea psihiatrică, considerând că simptomatologia prezentată nu are o cauză organică.
Există tratament pentru aceste expuneri la metale grele?
Tratamente există. Primul pas este acela de a pune diagnosticul de expunere la metale grele, prin efectuarea unor analize specifice. Tratamentul este unul complex, având în vedere multiplele mecanisme de toxicitate și afectarea plurienzimatică. Este necesar un tratament multimodal care să cuprindă atât substanțe care pot elimina metalele grele, cât și substanțe capabile să reactiveze aparatul enzimatic, să echilibreze balanța oxidantă/antioxidantă, să refacă nivelul de antioxidanți non-enzimatici. Tratamentul trebuie corelat cu evoluția clinică, dar și cu nivelul sangvin și urinar al metalelor. Un tratament nepotrivit sau condus greșit poate face mai mult rău decât bine, având în vedere posibilitatea shiftului intercompartimental al metalelor, adică mișcări necontrolate între compartimente (sânge, depozite, organe de eliminare).
Autor: Bogdan Guță
