Interviu cu Dr. Radu Țincu, medic primar terapie intensivă – toxicologie, Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca” București.
Autor: Bogdan Guță
Secția Terapie Intensivă – Toxicologie de la Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca” București este unica de acest gen din țară. Ce înseamnă să fii medic primar în această secție?
În primul rând, este un privilegiu să poți lucra într-o secție de interes național și, dacă discutăm de riscul bioterorismului, într-o secție strategică pentru România. Unicitatea acestei secții este vitală pentru România, deoarece unitatea deservește întreg teritoriul țării și este capabilă să administreze cazurile cele mai grave de intoxicații acute. Are marele avantaj că deține un laborator de analize toxicologice în parteneriat cu Ministerul Apărării, putând efectua analizele de urgență pentru pacienții internați. Activitatea în această secție este caracterizată de două aspecte esențiale: diversitatea și complexitatea cazurilor internate. Aici, sunt tratate intoxicațiile acute medicamentoase, cu substanțe psihoactive de abuz (pesticide, insecticide, metale grele, alcooli industriali, alte substanțe chimice toxice). Trebuie amintite și accidentele colective tratate în secție: intoxicațiile acute cu fum și monoxid de carbon din incendii sau ingestii colective de alcool metilic. De asemenea, sunt de menționat intoxicațiile sezoniere cu ciuperci otrăvitoare sau mușcăturile de șerpi veninoși. În ultimii ani, lucrările de cercetare științifică în domeniul toxicologiei, efectuate în această secție, au fost premiate la o serie de evenimente internaționale de prestigiu, aducând România în prim-planul lumii medicale internaționale. Toate acestea reprezintă elementele pozitive, însă pentru a putea crește performanța în acest domeniu, care este extrem de dinamic, este necesar să se continue investițiile care să permită alinierea la standardele europene. Evoluția pieței substanțelor toxice, dar mai ales a etnobotanicelor, este extrem de rapidă, astfel încât sunt necesare actualizări ale bazelor de date pentru aparatele de analize toxicologice. Pe lângă intoxicațiile acute, coordonăm și managementul unor intoxicări cronice, cum ar fi cele cu metale grele.
Care sunt principalii factori nocivi cu care se confruntă societatea modernă și care sunt provocările în tratarea bolilor cauzate de acești factori?
Poluarea, alimentația și stresul sunt, în opinia mea, principalii factori nocivi care afectează în acest moment starea de sănătate a populației. Noxele care poluează aerul atmosferic, inlcluzând aici și fumatul, determină afectarea aparatului pulmonar, fapt demonstrat de creșterea incidenței cancerului pulmonar, bolilor cronice pulmonare (bronhopneumopatie cronică obstructivă, fibroza pulmonară, astm bronșic). Utilizarea în exces a pesticidelor determină o toxicitate cronică, lentă și cumulativă care afectează funcționarea normală a organismului uman. Poluarea apelor prin deversări de substanțe reziduale toxice are un impact negativ asupra viețuitoarelor din mări și oceane. Prezența metalelor grele, în special mercur, în pește și fructe de mare este dovada evidentă a modului în care poluarea ne afectează. Utilizarea antibioticelor în creșterea animalelor de consum a determinat o selectare a bacteriilor, producând rezistența la antibiotice, bacteriile devenind astfel din ce în ce mai rezistente în fața tratamentului antibiotic. Utilizarea unor preparate hormonale pentru creșterea artificială a animalelor de consum determină un dezechilibru hormonal pentru persoanele care le consumă. În ceea ce privește alimentația, în ultimii ani s-a pus accentul pe conceptul de “food toxicology”, tocmai pentru faptul că s-a identificat că alimentația joacă un rol crucial în menținerea stării de sănătate. Coloranții artificiali, conservanții, aditivii alimentari, potențiatorii de gust pot determina prin efectul lor cumulativ probleme de sănătate, cum ar fi: alergii alimentare, afectarea sistemului digestiv, creșterea riscului de apariție a bolilor neurologice degenerative sau a celor neoplazice. Cred și susțin conceptul unei alimentații naturale, dar într-un mod echilibrat și diversificat. Orice exces sau restricție în domeniul alimentației poate produce dezechilibre în homeostazia organismului.
Este suficient reglementată în România piața suplimentelor alimentare? Există riscuri în ceea ce privește consumul acestora?
Suplimentele alimentare reprezintă o piață în plină expansiune. Ca în orice domeniu unde există cerere, trebuie să existe și prudență din partea consumatorilor, putând exista riscul unor produse de proastă calitate, care să facă mai mult rău decât bine. Suplimentele alimentare sunt reglementate diferit comparativ cu medicamentele, existând o laxitate mult mai mare a legislației în acest domeniu. Însă sunt firme producătoare de suplimente alimentare care din proprie inițiativă și-au implementat reglementările impuse în piața farmaceutică. În acest fel, prin implementarea regulilor de bună practică în producție și a celorlalte reglementări farmaceutice, au determinat apariția pe piață a unor suplimente alimentare de foarte bună calitate, care respectă regulile de producție la fel ca medicamentele de sinteză. Susțin o astfel de strategie, care ne garantează că produsul pe care îl cumpărăm este unul de calitate, care respectă standardele de calitate. Ca să înțelegem mai bine fenomenul ar trebui să pornim de la faptul că dacă materia primă utilizată în producție este impură, expusă la toxice, acestea se vor regăsi în produsul final pe care îl administrăm. Zona de unde se recoltează aceste plante trebuie să fie sigură din punct de vedere toxicologic. Mai mult decât atât, a trecut vremea când tocam planta și o încapsulăm. Astăzi avem nevoie de fitoextracte, avem nevoie de concentrații optime care să producă efecte terapeutice. Un alt aspect important îl reprezintă stabilitatea produsului, atunci când se realizează combinații între extracte. Extractele separate pot fi stabile, însă ne interesează să își păstreze stabilitatea și în preparatul final. În plus, trebuie să avem și reproductibilitate. Aici mă refer la faptul că fiecare capsulă trebuie să aibă aceeași compoziție, cu aceleași concentrații. Fiind produse natural, acest deziderat poate fi extrem de greu de atins, fiind necesare titrări foarte precise ale compoziției. După ce obținem și această stabilitate, trebuie să ne întrebăm care este biodisponibilitatea produsului, adică cum și cât din acest produs devine disponibil pentru organism. Extractul în sine poate fi extrem de util prin compoziția lui, însă este foarte posibil să aibă o biodisponibilitate scăzută, rezultând un efect nesatisfăcător. Ce vreau să înțelegem în final este faptul că suplimentele alimentare trebuie să respecte o serie de reguli stricte de producție. Numai în acest mod putem fi siguri de eficacitatea acestora. În lipsa regulilor de producție, suplimentul alimentar poate fi ineficace sau mai grav poate produce efecte negative pentru sănătate.
Se știe că activitatea de cercetare stă la baza inovației în medicină. Din acest punct de vedere, care ar fi diferențele între România și alte țări în ce privește investiția în sectorul cercetării științifice în domeniul toxicologiei?
În cadrul secției ATI Toxicologie efectuăm cercetare medicală care a fost fructificată în ultimii ani prin participarea și prezentarea acestor lucrări la cele mai renumite și de prestigiu congrese și conferințe medicale. O serie întreagă din acestea au fost premiate, aducând România în lumina reflectoarelor. În plus, secția găzduiește și catedra de Toxicologie și Psihofarmacologie a Facultății de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București. Aici se desfășoară, sub conducerea Profesorului Radu Macovei, cercetări doctorale în domeniul Toxicologiei care au fost susținute și promovate. Dincolo de reușite, este nevoie de continuarea investițiilor în acest domeniu, pentru modernizarea laboratorului de toxicologie care să permită identificarea substanțelor noi, dar și prin creșterea investițiilor în aparatura de terapie intensivă pe care o utilizăm. O altă problemă extrem de stringentă o reprezintă antidoturile. Din păcate, în acest moment, la nivel național, lipsesc unele antidoturi esențiale. Dincolo de investiții și aparatură medicală specifică există și problema personalului medical atât mediu, cât și superior. Fiind singura secție din România, este necesar un timp de formare pentru medici și asistente, având în vedere specificul acesteia. În acest moment mai sunt necesare atât posturi de medici în specialitate de terapie intensivă, cât și personal mediu și auxiliar. Acum funcționăm cu posturi libere pe organigrama secției cu toate că am solicitat în nenumărate rânduri scoaterea la concurs a acestora. Diferența dintre alte țări europene și România în domeniul toxicologiei, este reprezentat de faptul că țările europene au înțeles și implementat faptul că o secție de toxicologie este o secție strategică de interes național. Am întocmit și prezentat autorităților un material prin care am explicat în amănunt faptul că secția ATI II Toxicologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București trebuie să devină un proiect național pentru Ministerul Sănătății, dar și pentru domenii conexe, cum ar fi: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, CSAT. Însă, până în prezent, aceste propuneri au rămas doar pe hârtia mea.
Pentru un tratament corect, medicul este obligat să urmeze un anumit protocol. Se ridică protocoalele din domeniul toxicologiei din România la standardele internaționale?
În România nu avem implementate la nivel național protocoale, însă lumea medicală le utilizează pe cele europene sau americane. Utilizăm și în domeniul toxicologiei protocoale de diagnostic și tratament. Medicii din cadrul secției ATI II Toxicologie sunt membri activi ai societăților europene de toxicologie, terapie intensivă și nutriție clinică, implementând ultimele noutăți în aceste domenii, în cadrul secției. Cu unele lipsuri, care țin mai mult de infrastructura de care vorbeam mai devreme, ne ridicăm la nivelul standardelor internaționale.
Ce ați îmbunătăți în România, din punctul de vedere al politicilor de sănătate, pentru ca actul medical să fie cât mai eficient?
În primul rând, finanțarea sistemului medical. Și când vorbesc de finanțare, mă refer la investiții care să crească performanța sistemului de sănătate. Nu orice investiție este și utilă. Trebuie să alegem investiții care sunt utile și care au randament. De multe ori, s-au investit bani în proiecte care nu au avut efectul așteptat și care au eșuat. În al doilea rând, trebuie elaborată o strategie națională a asigurărilor de sănătate. Din punctul meu de vedere, în acest moment există o proporție prea mare din populație care este asistată social. Această proporție din populația națională nu poate plăti asigurări de sănătate. Este necesar ca populația să conștientizeze necesitatea de a avea asigurare de sănătate, de a fi asigurată. Dacă nu înțelegem acest lucru, acceptăm în aceeași măsură servicii medicale de o calitate mai scăzută. Este un cerc vicios care trebuie întrerupt. Dacă ne dorim servicii medicale la standarde înalte, trebuie să ne plătim asigurările de sănătate. Cred, de asemenea, că ar trebui să existe anumite praguri care să individualizeze asigurarea de sănătate în funcție de sumele reținute lunar. Servicii medicale de înaltă performanță generează costuri proporționale. În plus, dacă dorești să utilizezi un serviciu medical într-o unitate de înaltă performanță, trebuie să înțelegem că această alegere implică costuri suplimentare, pe care ar trebui să le acoperim prin asigurarea noastră de sănătate. Un sistem „prea social” de asigurări de sănătate determină următorul scenariu: servicii medicale naționale de nivel mediu pentru toți. Este un scenariu care trebuie schimbat, deoarece este unul de compromis. Trebuie să înțelegem că, pentru a avea servicii medicale de calitate, este nevoie să plătim pentru ele în mod proporțional. Este nevoie de o strategie națională coerentă și pe termen lung. Este necesar să investim banul public în mod rațional și echilibrat. La capătul final al acestui lanț, spitalele trebuie să utilizeze cât mai judicios finanțarea pe care o primesc. De asemenea, sistemul de asistență primară al medicilor de familie trebuie intensificat, pentru a scădea adresabilitatea către spitale. Vă dau un singur exemplu – cel legat de perioada de weekend sau de sărbători, când spitalele reprezintă singura alternativă de diagnostic și tratament pentru pacienți. Ce pot să spun cu siguranță este că avem nevoie de o nouă strategie națională pentru sănătate, o strategie radicală și unitară care să urmărească pe termen lung obiectivele sistemului de sănătate.
În ceea ce privește accesul pacienților la tratamente moderne, există diferențe între România și celelalte țări europene?
În ultimii ani, am făcut o serie de progrese în domeniul medical, însă mai avem multe deficiențe de corectat. România nu are, în acest moment, strategii reale și eficiente în domeniul medical. Deficiențele pe care sistemul le înregistrează se doresc a fi corectate prin amendarea diferitelor acte normative, însă acest tip de abordare este ineficient și extrem de greoi. Este nevoie de strategii unitare, pe termene scurt, mediu și lung. Îmi pare rău să vă spun că o strategie medicală reală nu este apanajul unui singur mandat de ministru, ea trebuind să fie preluată în continuare, indiferent de culoarea politică a guvernului. Din păcate, nu există astfel de strategii unitare pe termen lung, care să garanteze o reformă reală și eficientă a acestui sistem. Pentru a ajunge la modernizarea sistemului medical din România, care să se alinieze celui european, în opinia mea, trebuie o suspendare completă a sistemului actual, cu implementarea unuia nou, care să corespundă realității actuale și care să fie structurat în mod unitar. Mai mult, avem nevoie de strategii care pot fi implementate real, nu doar pe hârtia pe care au fost concepute. Trebuie să ne dezobișnuim de obiceiul de a ne face că lucrăm. Topurile de maculatură inutilă nu pot face reforma în sănătate. Ele reprezintă doar hârtii fără valoare. Cred că o astfel de strategie națională de sănătate poate fi realizată pe parcursul unui an, un an și jumătate, prin utilizarea unor modele ale unor sisteme de sănătate, implementate realității românești și, evident, utilizând profesioniști din domeniul medical din România. Sănătatea oamenilor nu ar trebui utilizată în scop electoral, supusă unor interese de grup sau personale, ci doar în scopul în care este definită, acela de a fi la dispoziția populației pentru menținerea stării de sănătate. Orice alt scop care interferează cu acest deziderat nu face altceva decât să denatureze politicile de sănătate publică, determinând un sistem nefuncțional, care va avea un impact extrem de negativ asupra populației, dar și asupra României.
