Politici de Sanatate

Este o strânsă legătură între accesul la noile medicamente și supraviețuirea în cancer  

10 noiembrie
12:22 2015
Este o strânsă legătură între accesul la noile medicamente și supraviețuirea în cancer   

Beneficiile terapeutice ale terapiilor moderne oncologice, dar și problema cost-eficienței acestora au ocupat agenda a numeroase sesiuni la Congresul European de Cancer din acest an de la Viena. Experții în economie sanitară și profesioniștii în oncologie medicală au căzut de acord că, în ciuda rezultatelor terapeutice extraordinare, numeroase țări europene nu vor putea introduce noile medicamente din cauza costurilor foarte mari, adâncind discrepanțele dintre sistemele sanitare. Uniunea Europeană va trebui să ia atitudine în ceea ce privește aceste diferențe, consideră prof. univ. dr. Christoph Zielinski, directorul diviziei clinice de oncologie la Universitatea Medicală din Viena și președintele Comitetului național de organizare a Congresului European de Cancer 2015.

Cunoașteți bine lipsurile sistemului medical românesc. Ce credeți că trebuie făcut pentru a îmbunătăți asistența oncologică?

Nu sunt expert în economie sanitară, însă adevărul este că există o strânsă legătură între accesul la noile medicamente și supraviețuirea în cancer. Când ai rezultate imediate privind supraviețuirea la cinci ani de 52% în Europa și apoi ai variații mari de la 33% la 57%-58%, este clar că avem o problemă. Acest lucru înseamnă că cetățenii europeni beneficiază de îngrijiri medicale a căror calitate diferă de la o țară la alta, iar adevărata întrebare este dacă suntem o structură care acceptă sau nu acest lucru. Cred că Uniunea Europeană se concentrează pe diferite lucruri care poate nu sunt atât de necesare și a neglijat acest aspect al accesului inegal la servicii medicale în Europa. Știu că tendințele, politicile variază în Europa, însă Uniunea trebuie să se decidă dacă acceptă sau nu aceste inegalități.

Ca parte a Uniunii Europene, România este un exemplu în sine al acestei probleme. România ar trebui să fie un lider în prezentarea și adresarea problemei inegalităților, deoarece este una dintre cele mai mari țări europene care nu oferă atenția cuvenită acestui domeniu.

S-a discutat despre nevoia implementării planurilor naționale de cancer, iar România nu are un astfel de plan…

Cred că, în primul rând, România trebuie să-și dea seama ce vrea să obțină și prin ce mijloace poate obține aceste lucruri. ESMO a realizat o scală a beneficiilor clinice, un instrument foarte important cu care se pot măsura rezultatele studiilor clinice și care sunt acele studii care demonstrează cât de importantă este inovația. Prin adoptarea acestei scale, poți avea o clasificare clară asupra medicamentelor care trebuie autorizate pe piață și a celor care nu trebuie rambursate. Cred că această scală ar trebui să stea la baza deciziilor din sistemul de sănătate.

România are foate buni specialiști, însă mulți pleacă în alte țări. Este și aceasta o problemă pe care autoritățile române trebuie să o ia în considerare?

Trebuie să avem în vedere că întreaga Europă se confruntă cu un deficit de medici oncologi, iar acest deficit se va accentua în anii următori. Bineînțeles, va exista un proces intens de atragere a specialiștilor din mai multe țări. Din punctul meu de vedere, acesta este un adevărat dezastru pentru țara din care specialiștii pleacă, deoarece plecarea specialiștilor reprezintă o mare pierdere pentru sistemul de sănătate. “Exodul de creiere” este o mare problemă pentru orice stat, deoarece nu pleacă medicii mai puțin competenți sau mai puțin implicați în domeniul de activitate. Cred că fiecare țară trebuie să-și ia măsurile necesare pentru a stopa acest exod și pentru a determina medicii care au plecat să se întoarcă. Nu cred că își dorește cineva să locuiască în străinătate, toți ne dorim să trăim și să ne dezvoltăm profesional în țările natale.

Există această problemă a exodului medicilor și în Austria?

Nu, nu avem această problemă. Există un exemplu similar în Germania, nu în domeniul oncologiei, ci în alte discipline, unde oamenii pleacă din cauza veniturilor mici spre țări cum este Marea Britanie. În schimb, atât în Austria, cât și în Germania ne confruntăm cu următoarea problemă: tinerii medici care termină studiile nu aleg să practice medicina, ci se îndreaptă spre industria farmaceutică sau spre companiile de asigurări.

Spuneați că statele trebuie să ia măsuri pentru a stopa migrația medicilor. Aceștia nu pot fi obligați să rămână…

Este adevărat, însă îi poți păstra oferindu-le condiții mai bune. De exemplu, în Austria, deși medicii sunt mult mai bine plătiți decât în România, nu sunt la fel de bine plătiți ca în alte domenii. Salariile din sănătate nu sunt rele, însă nu sunt nici grozave. Lucrurile încep să se îmbunătățească. Motivul pentru care medicii austrieci nu pleacă din sistem este că nu suferă din cauza salariului, nu sunt nevoiți să-și ia două joburi pentru a trăi decent și li se oferă numeroase posibilități de a evolua și de a se dezvolta profesional. De asemenea, există satisfacția rezultatelor obținute. Nu trebuie să uităm că Austria se numără printre țările cu cele mai bune rate de supraviețuire în cancer din Europa.

Se discută intens despre accesibilitatea noilor tratamente oncologice și despre faptul că în multe cazuri prețul acestora nu justifică rezultatele. Dvs. cum vedeți această problemă?

Cred că, de fapt, aceasta este principala problemă. Din punctul meu de vedere, sunt două aspecte care trebuie avute în vedere. Este adevărat că noile medicamente sunt extrem de scumpe și că pot ruina orice sistem din lume. Recent, Hillary Clinton a adoptat în programul său de guvernare petiția conform căreia medicamentele scumpe, în special medicamentele oncologice, trebuie să fie mai ieftine. Este o decizie curajoasă și remarcabilă deoarece, la un moment dat, acestea devin inaccesibile. Există deja numeroase cazuri în care plătim mii de euro pentru un singur tratament. Pe de altă parte, există o scală privind beneficiile clinice ale unui medicament, realizată de ESMO, care vine în ajutorul specialiștilor atunci când aleg cea mai bună opțiune terapeutică atât din punctul de vedere al beneficiilor, cât și al costurilor.

Veniți des în România și cunoașteți destul de bine sistemul românesc și problemele cu care se confruntă, cum ar fi faptul că pacienții cu cancer preferă să se trateze în străinătate…

Așa este, rareori trece o zi fără să văd 4-5 pacienți din România. Nu știu ce ar trebui să facă România pentru a-și ține pacienții în țară, însă este clar că trebuie să ia măsuri.

Pe lângă îmbunătățirea accesului la medicamentele moderne, cum ar putea România să crească performanțele sistemului oncologic?

Există foarte multe exemple de bune practici pe care autoritățile competente le-ar putea studia și adapta. Nu sunt un expert în domeniu, însă o soluție ar fi să se analizeze alte sisteme sanitare care obțin rezultate bune în termeni de supraviețuire, pentru a le putea urma exemplul. Trebuie avute în vedere mai multe aspecte, cum ar fi controlul calității procedurilor realizate, accesul la medicamentele potrivite și controlul costurilor. De asemenea, este foarte important să-ți stabilești prioritățile și țintele, adică unde vrei să te situezi într-o anumită perioadă și să faci tot posibilul să ajungi acolo.

Când ai rezultate imediate privind supraviețuirea la cinci ani de 52% în Europa și apoi ai variații mari de la 33% la 57%-58%, este clar că avem o problemă. Acest lucru înseamnă că cetățenii europeni beneficiază de îngrijiri medicale a căror calitate diferă de la o țară la alta, iar adevărata întrebare este dacă suntem o structură care acceptă sau nu acest lucru.

“Exodul de creiere” este o mare problemă pentru orice stat, deoarece nu pleacă medicii mai puțin competenți sau mai puțin implicați în domeniul de activitate. Cred că fiecare țară trebuie săși ia măsurile necesare pentru a stopa acest exod și pentru a determina medicii care au plecat să se întoarcă.

Mirabela Viașu

 

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: