Interviu cu dr. farm. Răzvan Prisada, vicepreședintele Colegiului Farmaciștilor din România
Cu ce idei noi am rămas după perioada în care România a deținut preşedinţia Consiliului Uniunii Europene?
Cred că ar fi mai bine dacă ar exista mai multă competență europeană în domeniul Sănătății, pentru că am putea prelua mai repede lucrurile bune și adesea asta nu se poate face fără ca ele să fie impuse. Lucrurile bune care se întâmplă în alte state ar putea fi implementate și la noi, într-un ritm mai rapid. Dar, impresia mea este că, uneori, pentru a justifica lipsa de acțiune la nivel european, centralizat, pe domeniul sănătății, se răspunde că sănătatea este competență națională. Și poate că pe domeniul sănătății publice se mai adoptă măsuri, dar în ceea ce privește domeniul farma s-ar putea face mai mult.
Care ar fi câteva exemple din aceste lucruri bune?
Un exemplu concret este cel al dosarului legislativ pe care l-am avut eu de gestionat pe perioada semestrului I al acestui an, cât am condus la Bruxelles Grupul pentru produse farmaceutice și dispozitive medicale al Consiliului UE . Este o propunere legislativă venită din partea Comisiei Europene de a exista un sistem unitar pentru evaluarea tehnologiilor din sănătate (HTA). În acest moment există sisteme de evaluare proprii la nivelul fiecărei țări. Prin propunerea de Regulament european se dorește crearea unui cadru comun la nivel UE pentru evaluările clinice ale medicamentelor și dispozitivelor medicale, aducând mai multă eficiență pentru toate părțile implicate și reducând timpul acces la terapii noi al pacienților din întreaga uniune. Pentru acest lucru, evaluarea la nivel clinic, adică partea științifică, ar trebui făcută o singură dată, la nivel centralizat, cu participarea tuturor statelor membre. Să fie practic la fel ca în cazul autorizațiilor centralizate emise de Agenția Europeană a Medicamentului, o autorizație pe care o obții o singură dată și care este valabilă în toate statele membre. Mi-am rugat colegii să vedem această propunere ca pe o oportunitate pentru noi de a ne dezvolta propriul sistem și de a ne crește proprii specialiști beneficiind de expertiza comună.
Care sunt problemele politice pe care le ridică această propunere de regulament?
Propunerea are peste 30 de articole, multe dintre ele, tehnice: se stabilesc cum ar trebui făcute lucrurile și cine ar trebui să le facă, dar există câteva care țin mai mult de o decizie politică, în principal obligativitatea pentru toate statele membre de a utiliza raportul final al evaluării centralizate, mult discutatul articol 8. Există un grup de state mari printre care se numără Germania, Franța, Spania, Polonia, și un grup de state mai mici precum Bulgaria sau Cehia, care se opun ideii, care nu văd cu ochi buni obligația să ia ca atare o concluzie pozitivă a evaluării respective. Ei văd în asta o ingerință în capacitatea națională de a decide asupra a ceea ce va întra în lista de rambursări sau nu.
Sănătatea nu era competență națională? Prin urmare, inclusiv decizia de rambursare ar trebui să fie la nivelul fiecărui stat.
În acest moment, așa este construită poziția Comisiei, de a nu afecta deciziile pe care le ia fiecare țară în parte. Părerile Germaniei și ale Franței au fost puternic împotrivă de la început. Acest regulament a fost dus inclusiv în parlamentele naționale, care au exprimat îngrijorare asupra nerespectării principiului subsidiarității. Asta înseamnă că vii cu o legislație europeană care afectează clar competența națională. Ei vor un sistem pur voluntar, adică punem la un loc oamenii, expertiza, facem evaluare clinică, emitem un raport științific, dar care nu aduce niciun fel de obligație pentru niciun stat membru în legătură cu ce face fiecare la el acasă. Poziția noastră publică este că în acest fel nu mai suntem eficienți pentru că, dacă permitem duplicarea muncii, nu mai economisim nimic, nici timp, nici bani, nici resurse.
Și totuși companiile farma se bazează pe o relație comercială, deci pe profit, prin urmare vorbim și de interesele financiare ale fiecărei țări.
Să fim onești, există țări care folosesc etapa HTA pentru a întârzia intrarea în piață a anumitor produse. Trebuie să o spunem deschis: o folosesc ca o pârghie de negociere cu producătorii. Sunt alte țări care au sisteme proprii foarte stufoase de HTA și care încasează taxe semnificative. Trebuie gândite și aceste aspecte: pe cine afectează și în ce mod. Deocamdată, în acest moment, nu se poate ajunge la un compromis real pe acest dosar. Le-am urat succes și mi-am oferit tot sprijinul colegilor finlandezi care gestionează acum negocierile. Am avut și am o relație deosebită cu toți cei cu care am lucrat acolo. Și încă sunt sunat destul de des pentru a mi se cere părerea, dar din păcate mai mult din afara țării.
Există în acest moment o cooperare voluntară multinațională pe HTA. Se numește EUnetHTA și este un proiect finanțat cu bani europeni. S-au învățat foarte, foarte multe lucruri în EUnetHTA. Din păcate, România nu a luat parte la acest proiect niciun moment. Ministerul Sănătății și ANMDM nu au avut reprezentanți aici. Păcat. Era un mod de a ne construi expertiza despre care discutăm, în mod gratuit. Continuarea logică a acestui proiect european ar fi apariția acestui Regulament valabil la nivel european.
Revenind acum la politica internă, cum arată noua lege a farmaciei?
Noua Lege a Farmaciei este de fapt vechea Lege a Farmaciei care a suferit în mod brutal niște modificări prin două ordonanțe de urgență consecutive. Ce este nou? Ministerul Sănătăți nu a mai avut capacitatea să facă inspecțiile de autorizare și cea de supraveghere, motiv pentru care au introdus DSP– urile ca mână în teritoriu a ministerului. Acest lucru este în anumite județe o mare problemă. S-au introdus și multe alte modificări. Inspecția inițială a unui spațiu gol, nefuncțional, care urmează să fie o farmacie este făcută de DSP, dar apoi autorizația și restul rămân tot în curtea MS. Evident că asta nu se putea face cu doi-trei oameni din Direcția Farmaceutică și acest lucru nu a funcționat în ultimii aproape 10 ani. A fost greu cu autorizările, iar inspecțiile n-au fost aproape deloc. O soluție propusă de Ministerul Sănătății a fost acest mod de descentralizare, dar experiența ultimului an de funcționare a acestui sistem ne arată că nu este o reușită. În foarte multe județe, DSP-urile nu au personal specializat. Noi insistăm că farmaciile trebuie inspectate, autorizate și supravegheate de farmaciști, așa cum a fost întotdeauna.
Dacă vorbim despre Colegiul Farmaciștilor, ce proiecte sunt în plan?
Cel mai drag proiect pentru mine este strategia de abordare a repoziționării farmacistului prin introducerea în practică a serviciilor farmaceutice, și acesta e un plan de lungă durată. E singura salvare a profesiei noastre. Trebuie să rupem legătura cu cutia de medicament.
Reorganizarea noastră internă, ca instituție, ar fi a doua problemă. Colegiul Farmaciștilor are niște lucruri foarte clare și delimitate, delegate prin lege, care țin de exercitarea profesiei, și poate face multe lucruri, dar nu mai multe decât permite legea. Eu îmi doresc să comunicăm mai bine și să mergem către colegii noștri din teritoriu, nu numai în București, nu doar aici trăiește lumea. Să reușim să mergem foarte mult către teritoriu și sa vedem ce probleme există, și să încercăm să le rezolvăm. Asta presupune o reorganizare.
de Roxana Maticiuc
