Interviu cu Marcelo Rainer, Country President, Innovative Medicines Novartis Romania.
Cancerul și bolile cardiovasculare sunt cele mai frecvente boli netransmisibile din România, ce provoacă anual zeci de mii de decese. Am stat de vorbă cu Marcelo Rainer, Country President, Innovative Medicines Novartis Romania, pe care l-am rugat să ne explice ce se poate face pentru a limita impactul acestora, pe termen lung.
După ce m-am alăturat echipei Novartis din România, colegii mei m-au informat cu privire la provocările cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc, așa că am aflat că sunt gestionate în paralel trei pandemii – bolile cardiovasculare, cancerul și COVID-19, fiecare dintre ele adăugând o presiune suplimentară. Bolile cardiovasculare sunt ucigașul numărul 1 în România, urmate de patologiile oncologice și, chiar dacă COVID-19 nu pare să mai fie în centrul atenției pentru moment, povara acestei boli asupra sistemului de sănătate se va resimți pe o perioadă îndelungată. Dacă ne uităm la cifre, dintr-o perspectivă de sănătate publică, bolile cardiovasculare și cancerul ar putea fi clasificate ca „probleme de sănătate publică”, așadar există o mare nevoie de a le aborda diferit față de alte boli cronice. Atât cancerul, cât și bolile cardiovasculare pot evolua fără sau cu simptome în mare parte ușoare, până când este poate prea târziu. Pentru bolile cardiovasculare, de exemplu, „ucigașul tăcut” este colesterolul LDL, care nu doare. Poate afecta pe oricine, inclusiv pe cei tineri, în formă fizică bună și activi. Prin urmare, prevenția – primară și secundară – este cheia pentru gestionarea cu succes atât a bolilor cardiovasculare, cât și a cancerului, pe termen lung.
În contextul pandemiei de COVID-19, impactul ambelor boli este și mai mare și are un efect în lanț: COVID-19 are ca efecte secundare evenimente cardiovasculare, iar accesul bolnavilor de cancer la tratamente, în spitale, a fost limitat de condițiile de pandemie, ceea ce a influențat rezultatele terapeutice.
Salutăm promulgarea Planului național de cancer și ne bucurăm să vedem că se prefigurează aceleași eforturi și pentru elaborarea unei strategii naționale și a unui plan național pentru bolile cardiovasculare, având în vedere povara uriașă pe care această patologie o are și o va avea în continuare asupra sistemului de sănătate din România, societății și economiei. Acest lucru ar fi, de asemenea, aliniat la prioritățile europene legate de îngrijirile de sănătate.
Ați menționat prevenția. Aceasta este cheia, dar poate nu este suficient. Ce mai poate fi făcut pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung?
Când vorbim despre prevenție, ne gândim la o acțiune în prezent, care va avea efecte pe termen lung. Înțeleg că acest lucru nu este ușor de făcut, dar dacă acționăm acum putem contribui la reducerea poverii viitoare. O viziune pe termen lung ar avea un impact pozitiv asupra stării de sănătate a populației, asupra societății și chiar a economiei, deoarece reziliența economică se bazează pe o sănătate bună. Ca un pas suplimentar, având în vedere că, într-o oarecare măsură, există campanii de prevenție și educare pentru sănătate – ca de exemplu în cazul cancerului de sân, un domeniu acoperit de proiecte implementate de organizațiile de pacienți și alte ONG-uri –, trebuie să ne uităm și la ceea ce poate fi optimizat în parcursul pacienților prin sistemul de sănătate.
În domeniul oncologiei, noi încercăm să contribuim la proiecte de prevenție și educație pentru sănătate, însă și la îmbunătățirea parcursului pacienților cu cancer de sân, iar recent am lansat un proiect numit „Sfârșitul nu e aici”. Rezultatele a două cercetări efectuate în cadrul acestui proiect au arătat că principalele bariere cu care se confruntă pacienții sunt determinate, printre altele, de lipsa unei proceduri unitare privind parcursul pacientelor cu cancer de sân în interiorul sistemului medical sau de infrastructura medicală dezvoltată neuniform, care oferă acces limitat la investigații și tratament, uneori cu timpi lungi de așteptare. A doua cercetare a comparat intervalele de timp în care pacientele cu cancer de sân accesează servicii medicale specifice, în România și în alte țări. Rezultatele preliminare arată că o pacientă cu cancer de sân din România pierde în medie 276 de zile de la primele semne ale bolii până la începerea tratamentului. Acesta este un număr îngrijorător de mare și unul dintre motivele pentru care este nevoie de o optimizare incrementală: dacă se abordează pas cu pas punctele nevralgice ale sistemului de sănătate, lucrurile s-ar putea schimba semnificativ în beneficiul pacienților, la o scară mai largă. Pe lângă schimbările progresive, o altă modalitate de a aborda o problemă complexă – precum impactul cancerului și al bolilor cardiovasculare – este prin parteneriat. Am semnat anul acesta o scrisoare de intenție privind lansarea primului proiect-pilot public-privat, care are ca scop implementarea unui program de prevenție secundară a bolilor cardiovasculare în două spitale din Cluj-Napoca. Parteneriatul a fost încheiat între Novartis, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj- Napoca, Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca și se desfășoară în colaborare și sub patronajul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca. Acest proiect-pilot va identifica și implementa o serie de intervenții de management medical, la nivel spitalicesc, pentru a optimiza asistența medicală acordată pacienților aflați la risc cardiovascular foarte înalt, în special celor care au suferit un infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Intervențiile vor fi direcționate spre optimizarea managementului factorilor de risc cardiovascular și atingerea valorilor-țintă pentru colesterolul LDL.
Ați putea să detaliați ce implică acest „efect în lanț” pe care îl menționați, cum se traduce acest lucru în sistemul de sănătate din România, dacă luăm în considerare bolile cardiovasculare și cancerul?
Dacă îngrijirile de sănătate sunt privite ca o investiție în prezentul și viitorul unei țări, imaginea completă arată o rețea interconectată, care se reflectă pe mai multe dimensiuni. Privind statisticile, vedem că vârsta medie a populației românești este de peste 42 de ani, iar populația îmbătrânește. Aproximativ 30% din populația României este reprezentată de persoane între 40 și 60 de ani, care sunt încă active, și contribuie constant la societate și economie. Se poate presupune că, într-un interval de 10 până la 15 ani, starea de sănătate a acestei părți mari a populației va începe să se degradeze, necesitând intervenții prelungite și costisitoare de asistență medicală. Astfel, contribuția acestui segment de populație la societate și economie va fi redusă, ceea ce s-ar traduce într-o mai mică reziliență economică. Cu toate acestea, dacă se iau măsuri eficiente acum, impactul pe termen lung al acestui efect în lanț ar putea fi limitat și România poate continua să aibă o populație mai sănătoasă și mai activă.
de Bogdan Guță
