Politici de Sanatate

Educaţia pentru sănătate trebuie să devină disciplină obligatorie de învăţământ

30 iunie
14:15 2014
Educaţia pentru sănătate trebuie să devină disciplină obligatorie de învăţământ

Tema aceasta nu este inedită. Impactul semnificativ al activităţilor prosănătate realizate în unele state din Europa a demonstrat rezultatele pozitive și schimbările de comportament privind renunțarea la fumat sau la consumul de droguri, corectarea obiceiurilor alimentare, valorificarea petrecerii timpului liber etc. Tendințele în educaţie şi medicina modernă sunt orientate spre prevenție, spre promovarea unui mod sănătos de viaţă în cadrul grădiniţelor, şcolilor, universităţilor, familiilor.

 

Biro Rozalia – Ibolya

Preşedinte Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi din Senat

 

Educația pentru sănătate este, practic, o necesitate recunoscută atât la nivel guvernamental, cât şi de societatea civilă. Ca urmare a conferinţei naţionale “Soluţii pentru îmbunătăţirea sănătăţii copiilor”, din 27 mai a.c., s-a conturat ca primă concluzie elaborarea unor acte normative care să reglementeze obligativitatea în sistemul naţional de învăţământ a orelor de educaţie pentru sănătate.

În instituţiile de învăţământ public, educaţia este gratuită şi statul garantează dreptul la educaţie în interesul individului şi al societăţii.

La momentul actual, Ministerul Educaţiei Naţionale are în desfăşurare programul naţional „Educaţia pentru sănătate în şcoala românească”, program ce oferă în ansamblul său dezvoltarea componentei de educaţie pentru sănătate, atât în cadrul curriculum-ului, cât şi în cadrul activităţilor extracurriculare şi extraşcolare. Programele şcolare de educaţie pentru sănătate au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4494/2004.

Opţionalul „Educaţia pentru sănătate”, chiar dacă se predă în tot învăţământul preuniversitar, încercând să dezvolte o nouă componentă, nu îşi mai atinge obiectivele, în condiţiile în care acum sunt puţine şcolile care îl mai aplică.

Ştim cu toţii că şcoala este mediul social optim pentru realizarea educaţiei pentru sănătate, iar educaţia pentru sănătate la nivelul şcolii reprezintă una dintre principalele căi de promovare a cunoştinţelor corecte privind diferitele aspecte ale sănătăţii şi, totodată, de formare a atitudinilor şi deprinderilor corecte, indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos.

În acest sens, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în 1986, susţinea că sănătatea este mult prea importantă pentru a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi elaborarea de politici trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel individual, comunitar şi naţional.

Statisticile şi clasamentele ne arată că, în ţara noastră, din păcate, se înregistrează foarte multe cazuri de boli, mai mult sau mai puţin grave, ale căror tratamente sunt însă costisitoare, deşi prevenirea lor se poate face cu uşurinţă şi, mai ales, cu un cost mult mai scăzut decât tratamentele.

Sănătatea este un subiect aflat pe agenda de lucru a factorilor de decizie din toate domeniile, la nivel guvernamental sau instituţional.

După atâţia ani de încercări de reformă sanitară şi educaţională, a devenit tot mai stringentă necesitatea completării actualelor prevederi, prin clarificarea unor aspecte referitoare la obiectul său de reglementare, precum şi introducerea unor noi prevederi care să asigure o mai bună respectare a anumitor drepturi ale copiilor, care au cunoscut noi nuanţe şi evoluţii, prin prisma evoluţiei societăţii, a valorilor acesteia şi a mediului social în care trăiesc copilul şi familia sa.

Un lucru este cert: chiar dacă o serie de elemente de schimbare trebuie induse prin intermediul unor măsuri la nivel de legislaţie, există domenii ce pot fi schimbate prin organizare internă sau schimbare a modului de abordare.

Fără ajutorul conştient şi activ al populaţiei, nu se poate ajunge nici la prevenirea bolilor mici şi nici la restabilirea completă a sănătăţii bolnavilor. Formarea nivelului de cultură sanitară are loc în sânul familiei, în şcoală şi apoi în tot timpul vieţii, în sânul societăţii, în cadrul instituţiilor şi al societăţilor culturale, ştiinţifice, sportive, medico-sanitare etc., prin organizaţiile de masă sau în contactul de zi cu zi dintre membrii colectivităţilor.

“Pentru viitor doresc ca, împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ai Ministerului Educaţiei Naţionale, alături de profesionişti din acest sector de sănătate, să conştientizăm şi să acţionăm în favoarea investiţiilor în educaţie şi în sănătate, domenii care au fost sacrificate anual încă din anii ’90.”

Trebuie să reamintesc faptul că, până în 1990, promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate erau asimilate cu „educaţia sanitară”.

În anul 1948, serviciul de educaţie sanitară s-a organizat în cadrul Ministerului Sănătăţii. Centrul de Educaţie Sanitară a fost creat câţiva ani mai târziu, în 1951. Imediat, a fost înfiinţată o reţea de 40 de unităţi specializate în planificarea, coordonarea şi controlul activităţii sanitare, ceea ce a făcut ca România să devină una dintre primele ţări care au avut un sistem de educaţie sanitară de stat. Este dureros ca după 24 de ani să constaţi o stare de regres şi o statistică negativă în ceea ce priveşte respectarea dreptului la sănătate al copilului.

Trebuie ca, în cel mai scurt timp, să luăm măsurile necesare pentru ca educaţia pentru sănătate să devină disciplină obligatorie, bazându-ne pe exemplele de bună practică din alte ţări europene, pe experienţă şi pe accesul programelor preventive de educare a populaţiei din alte ţări. Introducerea ,,Educaţiei pentru sănătate’’ ca disciplină obligatorie în şcoli reprezintă implicit recunoaşterea importanţei acesteia pentru viaţa individului. Transmiterea către elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere ştiinţific, cât mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase, a unor atitudini ce corespund idealului educaţional vor dezvolta o conduită preventivă, un comportament care se realizează în timp, în paralel cu dezvoltarea educativă.

Beneficiile unei asemenea măsuri sunt nenumărate, o mare parte din ele fiind deja enumerate mai sus. Pe lângă acestea însă, este nevoie să ne gândim foarte pragmatic şi la impactul asupra efortului bugetar, căci prin prevenţia susţinută de orele obligatorii de educaţie pentru sănătate se poate ajunge la reducerea semnificativă a costurilor cu tratamente ale unor boli şi afecţiuni diverse. Statisticile şi clasamentele ne arată că, în ţara noastră, din păcate, se înregistrează foarte multe cazuri de boli, mai mult sau mai puţin grave, ale căror tratamente sunt însă costisitoare, deşi prevenirea lor se poate face cu uşurinţă şi, mai ales, cu un cost mult mai scăzut decât tratamentele. Un exemplu foarte clar este acela al bolilor de inimă, cauzate în principal de un stil de viaţă nesănătos, caracterizat printr-o alimentaţie necorespunzătoare şi prin lipsa activităţii fizice regulate.

Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la noi în ţară, la fel ca la nivel mondial, iar prevenţia lor se poate face prin adoptarea unor principii de alimentaţie simple, dar eficiente, precum şi prin practicarea unor activităţi fizice moderate şi constante. Şi exemplele pot continua în acest sens.

Iată deci impactul deosebit pe care educaţia şi prevenţia îl pot avea asupra stării de sănătate a fiecăruia dintre noi. Cu siguranţă că suntem de acord că sănătatea este bunul cel mai de preţ al fiecăruia dintre noi, iar sănătatea copiilor noştri este mai presus de orice. De aceea, dragi colegi, va invit să ne implicăm activ şi imediat în realizarea şi adoptarea reglementărilor necesare pentru ca educaţia pentru sănătate să devină disciplină obligatorie în şcoli şi, mai ales, pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor noştri şi a tuturor generaţiilor care vin în urma noastră.

A învaţă copilul de la vârsta cea mai fragedă să fie îngrijit, să respecte regulile de igienă personală, să se obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie, să gestioneze aspectele legate de sănătatea mintală şi emoţională înseamnă a rezolva, în cea mai mare parte, numeroase probleme din viaţa viitorului adult.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: