Prezentă la Barcelona la a treia ediție a Cursului de finanțare a sănătății, susținut de cei mai cunoscuți specialiști ai WHO Europe, am avut ocazia să fiu alături de 50 de reprezentanți ai instituțiilor de sănătate din 27 de țări.
Prima zi s-a încheiat apoteotic cu un role play: două echipe – una reprezentând Ministerul Finanțelor care anunța că reduce cu 5% cheltuielile pentru sănătate și, de cealaltă baricadă, Ministerul Sănătății care se scuza pentru ineficiența la capitolul spitale… dar care folosea toate argumentele pentru a nu i se micșora fondurile. Colegul din Armenia a pus punctul pe i, spunând răspicat că Ministerul Finanțelor taie pur și simplu și nu înțelege de ce trebuie să mai dea și explicații. Aceasta a fost partea amuzantă a cursului. Partea serioasă relevă faptul că sănătatea este foarte apreciată de către populație și că, odată cu criza economică, dar și cu tendința la nivel mondial de îmbătrânire a populației, finanțarea sănătății trebuie regândită, reformată real, astfel încât să acopere universal populația și să fie echitabilă.
Finanțarea sistemelor de sănătate nu înseamnă numai cum să facem rost de bani mai mulți sau cum să plătim furnizorii. Trebuie ținut cont și de limitele guvernului.
Și, cum ar spune unii, ca să ajungi la punctul B trebuie să știi de unde pleci și ce e fezabil, iar eu mă gândesc dacă s-a făcut în România o evaluare reală a stării prezente și a instrumentelor necesare reformei sau, ca să nu supăr pe nimeni, o evaluare a îmbunătățirii sistemului de sănătate. Dacă ai un ciocan în mână, ai tendința de a bate toate cuiele din casă. Dar ciocanul nu rezolvă toate problemele, chiar dacă este singurul instrument la îndemână.
Problema este că politicienii iau decizii favorite, fără analize preliminare, fără o evaluare reală a problemelor, și le implementează așa, ca și cum ar face terapie fără diagnoză. Ca să pui un „diagnostic” corect, trebuie separate scopurile de mijloace și trebuie definite problemele la nivel de obiective, trebuie evitată reforma bazată pe mijloace și explorate toate cauzele problemei: întreabă-te de 5 ori de ce, după cum recomandă specialiștii în politici de finanțare a sănătății. O implementare de succes depinde foarte mult și de contextul politic: de exemplu, când vine un ministru nou, el are o idee, el formulează o problemă ca să găsească soluția – ignoră evaluarea reformelor anterioare și implementează o nouă reformă – după care vine alt ministru. Trebuie să ținem cont de faptul că niciun sistem de sănătate nu este 100% rațional și științific.
Inteligența unui sistem de finanțare sustenabil constă în faptul că oricât de puțini bani ai colecta, important e cum folosești eficient resursele. Echitatea în finanțare joacă astfel un rol important. Plata după abilitatea de a plăti este ea echitabilă? Folosirea instrumentelor singulare de finanțare nu este suficientă. Trebuie….
