Interviu cu prof. dr. Anca Lupu, directorul Spitalului Colțea, Șeful Clinicii de Hematologie
Pe mine m-a atras întotdeauna îngrijirea pacientului, relația cu pacientul, comunicarea cu el, dar și activitatea didactică. Mi-a plăcut să ajut studenții și rezidenții în formare, să le dau din experiența mea, să le dau sfaturi. Pentru că nu este o facultate ușoară și trebuie ca o persoană să te îndrume și să îți spună ce trebuie și cum să înveți.
Care este situația hematologiei în România, ce acces au pacienții la diagnostic și tratamente moderne, avansate?
Hematologia este o specialitate interesantă, frumoasă, dar și grea,cu multe provocări. Am trăit momente în care colegi rezidenți au abandonat hematologia, au zis „nu pot să rezist”. Cancerele apar în general la 60 de ani, dar leucemiile sunt cele mai frecvente forme de cancer ale copilului și tinerilor.
Unele afecțiuni hematologice sunt ereditare, boli rare sau sunt malignități. Nu toate au soluții terapeutice.
S-au obținut progrese, dar cu mari costuri și pentru pacienți, și pentru familiile lor. Se încearcă acoperirea prin programe naționale. Un program este cel al bolilor oncologice, în general, programul național împotriva cancerului, care acoperă și cancerele hematologice. Cresc de la an la an finanțările.
Un alt program este cel de boli rare, din care se desprind și în domeniul hematologiei. În hematologie, pentru bolile rare există programul care vizează talasemia, programul pentru hemofilie și Boala von Willebrandt și programul pentru trombocitopenie idiopatică, acesta urmând să devină funcțional în curând. Aceste programe includ tratamente eficiente. Eforturile sunt mari, dar și rezultatele sunt pe măsură.
Al treilea program este programul național de transplant și mă refer la cel medular sau, mai bine spus, la transplantul de celule stem hematopoietice, care nu se iau numai din măduvă, ci și din sânge. În leucemiile acute se face transplant de la donator compatibil, cel mai bine de la rude, dar acum avem și bancă de donatori voluntari de celule stem ce s-a afiliat băncilor internaționale. Sunt pași extraordinari făcuți în ultimii ani. Bolile maligne cronice ale adultului la care se face autotransplant sunt limfoamele, mielomul sau aplazia medulară severă. Talasemia majoră se transplantează la vârsta copilăriei.
Dezvoltarea imunohistochimiei, imunofenotipării sau a diagnosticului citogenetic, prin biologie moleculară, a tehnicilor de polimerase chain reaction oferă performanță și rapiditate în diagnostic și în controlul răspunsului la tratament.
Cum reușiți să asigurați pacienților serviciile de îngrijire la un nivel optim? Care sunt sursele de finanțare în Spitalul Colțea?
Orice spital este de dorit să obțină fonduri din mai multe surse. Principala sursă este contractul cu casa de asigurări, îl negociem anual, un contract destul de complex. Apoi, programele naționale, avem în spital patru programe naționale care vizează cancerul, bolile rare (hemofilia și talasemia), protezarea auditivă (implantul cohlear și protezarea auditivă) și transplantul medular. Ne dorim să avem și mai multe, de ATI, de exemplu.
O altă sursă este bugetul local. Însă ne dorim să avem resurse proprii, proiecte de cercetare în care este implicat spitalul, studii clinice internaționale.
Spitalul Colțea este un spital modern, renovat, dotat. Care sunt atuurile sale astăzi?
Proiectul de renovare a spitalului a durat din 2000 până în 2011. S-a păstrat monumentul istoric, clădirea veche, integrând clădirea nouă destul de bine. Avem un spital care are un profil predominant oncologic, cu clinici multiple: oncologia medicală, radioterapia oncologică, hematologia, cele două secții chirurgicale ORL și chirurgie generală și medicina internă. Profilul și dotările sunt adaptate profilului oncologic. Secția ATI are paturi pentru postoperator și reanimare, clinica imagistică – radiologia, radiodiagnosticul, ecografia, mamografia, CT, (ne dorim și RMN), radioterapia are simulator, două acceleratoare și brahiterapie.
În privința hematologiei, a fost acreditat și finanțat compartimentul de transplant medular în secția de hematologie din Spitalul Colțea. Deocamdată, facem autotransplant pentru adulți și dorim să reducem, astfel, listele de așteptare.
Cum vă afectează lipsa actualizării listei de medicamente compensate?
În hematologie, situația din punctul de vedere al medicamentelor rambursate este destul de bună, fără liste de așteptare.
Există molecule care n-au intrat în ultimii ani, dar, dintre cele 17 molecule care au fost incluse pentru rambursare pentru boli rare, 9 sunt în domeniul hematologiei.
Am două explicații: nu sunt boli frecvente și sunt boli grave care prin tratament au rezultate spectaculoase. Un exemplu este leucemia mieloidă cronică: prin tratament, pacienții trăiesc în remisiune, perfect, își văd de viață și de profesie. Din aceste 9 medicamente aprobate pentru hematologie, 7 sunt în oncohematologie, acoperă nu numai leucemii și limfoame cronice, ci și leucemii acute.
În domeniul hemofiliei, problema este de finanțare, care este sub cea a țărilor din jur.
Hemofilia are un număr de 1.000-2.000 de pacienți . Finanțarea pe programul care vizează hemofilia nu a fost la nivelul dorinței asociațiilor de pacienți sau amedicilor, dar nici la nivelul țărilor din jur, comparabile ca PIB. Se fac eforturi, a crescut fondul cu 80%. Lupta cea mare este să crească în continuare finanțarea și ceea ce se obține să fie cât mai judicios folosit. Să se organizeze cât mai bine rețeaua. Centrele universitare cu tradiție ar trebui să fie implicate, nu poate Bucureștiul să acopere și Moldova, și Transilvania, nu este normal.
Dr. Cornelia Scărlătescu
Sunt metode de diagnosticare ce nu sunt rambursate și trebuie acoperite de spital, din veniturile spitalului. Sunt tratamente care nu sunt acoperite de programele naționale, trebuie să le aibă spitalul ca fonduri. Și atunci, sigur că și spitalul trebuie să se implice.
Din punctul de vedere al reformei sanitare, ați fost consultați ca specialiști în cadrul comisiilor?
Reforma trebuie făcută din mers, cu bolnavii în spate, nu poți să inventezi roata, trebuie să iei cel mai accesibil model, cel mai apropiat de situația noastră și cel mai posibil de adaptat.
În primul rând, este nevoie de dotări la nivelul unităților sanitare de stat. Pentru dotări rămâne și personalul să lucreze cu ce dorește, la standarde europene.
În al doilea rând: personalul în domeniul hematologiei. Trebuie să ținem persoanele valoroase în România.
În al treilea rând: educarea pacienților și a populației, în general. Pentru aceasta este nevoie de secole.
Avem un spital care are un profil predominant oncologic, cu clinici multiple: oncologia medicală, radioterapia oncologică, hematologia, cele două secții chirurgicale ORL și chirurgie generală și medicina internă. Profilul și dotările sunt adaptate profilului oncologic.
