Politici de Sanatate

Drama celui mai mare institut de pneumologie din România

20 aprilie
10:57 2015
Drama celui mai mare institut de pneumologie din România

Interviu realizat cu prof. univ. dr. Ioan Cordoș, managerul Institutului Național de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“

Institutul “Marius Nasta” este o emblemă pentru medicina românească, fiind centru de excelență în bolile pulmonare. Cu toate acestea, starea clădirilor și a saloanelor este revoltătoare. Un spital uitat de autorități după revoluție, care luptă să acorde asistență medicală la standarde internaționale pentru cei 60.000 de pacienți, în condiții greu de acceptat. Noul pavilion, prezent în planurile de renovare ale Ministerului, așteaptă de ani buni finanțările, deși investiția pare să fie extrem de necesară pentru cea mai importantă instituție de pneumologie și chirurgie toracică din țară.

Institutul Național “Marius Nasta” are cea mai mare adresabilitate de pacienți cu boli respiratorii. În momentul de față, personalul instituției poate face față unui flux atât de mare de pacienți?

Fluxul de pacienți este foarte mare, personalul este redus, încercăm să facem față acestor solicitări, uneori, cu “subțierea nervilor”. A mai căzut un aparat, chemăm firma care face service-ul, însă să faci o revizie generală sau să repari un aparat costă, uneori, cât o treime din prețul unuia nou. Este foarte scump.

În 2014 s-au adresat institutului pentru internare 14.500 de persoane, însă la consultații vin aproximativ 60.000 anual. Primim pacienți din toată țara, la noi ajung în special cazurile grave, care nu pot fi rezolvate în alte centre. Complexitatea intervențiilor a crescut progresiv, unele dintre ele fiind singulare și apreciate inclusiv la congresele internaționale la care am participat. Suntem, de exemplu, cel mai puternic centru de bronhologie din țară. Fiind suprasolicitați și încercând să răspundem tuturor solicitărilor, aparatele, care de multe ori și-au depășit de trei-patru ori perioada de grație, cedează. După fiecare bronhoscopie, aparatul trebuie dezinfectat, trebuie să respectăm regulile de asepsie-antisepsie, însă acest proces e grevat de faptul că dezinfectantul este coroziv și, până la urmă, aparatul cedează.

Având în vedere afluxul mare de pacienți și gravitatea cazurilor, în ce măsură facilitățile spitalului pot acoperi necesitățile pentru asistența medicală adecvată?

Dacă dotarea este, să spunem, acceptabilă, condițiile de cazare sunt improprii. Nu mai corespundem în totalitate normelor. Va corespunde în totalitate pavilionul nou, care a fost construit în proporție de 90%, însă nu au mai existat fonduri pentru finalizarea proiectului. Cu sprijinul ministerului sau al donațiilor, o să încercăm să recondiționăm și să îmbunătățim condițiile și pentru celelalte secții. În prezent, stăm mult mai prost decât Spitalul Județean din Buzău. Mă doare sufletul să spun asta, dar acesta este adevărul. Ultima renovare s-a făcut prin anii ‘97-‘98 și atunci a fost, ca să zic așa, prima cârpeală – s-au mai pus niște tavane false, dușumele, dar nu s-a instalat niciun closet în plus.

Au existat numeroase anchete/reportaje în Institutul “Marius Nasta” privind condițiile precare de îngrijire oferite pacienților. Ce măsuri au fost luate până acum pentru a îmbunătăți această situație?

Am avut numeroase tentative de recondiționare și renovare a spitalului, pentru crearea unor condiții decente pentru pacienți. Proiectul pentru reconstruirea la standarde europene a noului pavilion are o valoare de aproape 20 de milioane de lei, implică atât consolidarea clădirii, cât și restructurarea arhitecturii, extindere, modernizare și dotare. Din păcate, Ministerul Sănătății nu a găsit aceste sume, fapt pentru care proiectul stagnează de ani buni. În schimb, pentru alte spitale s-au găsit fonduri. Degeaba oferi asistență medicală de calitate și faci performanță, dacă ai condiții de cazare dezastruoase, cu o singură toaletă pe etaj, paturi de pe vremea lui Ceaușescu și pereți coșcoviți. Deși suntem centru de referință în bolile pulmonare, cu cea mai mare adresabilitate, nu s-au găsit bani pentru modernizarea și îmbunătățirea condițiilor în care acești pacienți sunt îngrijiți. Însă nu ne pierdem speranța și vom încerca să identificăm și alte surse dacă de la minister nu va fi posibil. Am aplicat și pentru proiecte europene, încercăm să facem un centru de excelență pentru studierea afecțiunilor vasculare pulmonare, care are nevoie de un angiograf CT. Nu ne cramponăm de banii ministerului, încercăm și din altă parte.

Știm că există numeroase institute și spitale județene în care foarte mulți pacienți sunt nevoiți să-și cumpere diverse medicamente și materiale sanitare. Există astfel de situații și la Institutul “Marius Nasta”?

Nu, încercăm să facem față tuturor solicitărilor, mai ales că pacienții pe care îi tratăm aici au afecțiuni grave, TBC, cancer bronhopulmonar, supurații pulmonare. Noi am reușit, în condiții de criză, să rezolvăm aproape eroic cazurile pacienților cu afecțiuni bronhopulmonare.

Ce mai trebuie făcut pentru ca Institutul “Marius Nasta” să ofere condiții de îngrijire comparabile cu cele din institutele europene de profil?

Obiectivul principal pentru anul acesta este transplantul pulmonar. În luna martie merg din nou la Leuven, cu încă doi colegi mai tineri, “să îi pun pe direcție”. Eu mai am puțin și ajung la pensie și vreau să las pe cineva în urmă. Am fost la Viena, apoi la Leuven și,  acum, din nou, mergem la Leuven. Două colege au fost să se specializeze la Paris, printr-o fostă rezidentă. Intervențiile chirurgicale efectuate în clinica noastră sunt de o deosebită complexitate, unele unice sau efectuate în premieră în România. Avem marea bucurie că, la nivel internațional, munca noastră este apreciată. Nu în ultimul rând, volumul operațiilor efectuate este mare. Nu cred în chirurgi care se consideră experți, dau lecții și fac doar două operații pe an, sunt ocoliți de recomandările colegilor sau evitați de pacienți. Însă avem parte și de așa ceva. Statul le dă 4.000 de lei pe luna, iar activitatea realizată nu justifică banii dați de minister sau de Casa de Asigurări.

În cazul transplantului, trebuie să ai echipă și să fii dedicat total, nu mai ai timp liber, stai cu telefonul la ureche și acționezi la fel ca specialiștii din trupele speciale. Nu mai ai weekend sau timp liber. De cele mai multe ori, pierzi nopțile pentru că trebuie să mergi să recoltezi.

La ce nivel se află chirurgia toracică românească în Europa?

Nivelul chirurgiei în România a ajuns să fie identic cu cel internațional, nu suntem cu nimic mai prejos în ceea ce privește tehnicile chirurgicale și rezultatele obținute față de colegii din țările occidentale. Progresele făcute de școala românească, de echipa de la Institutul “Marius Nasta”, a adus chirurgia românească la standardele internaționale. În prezent, pacienții care vin la Institut au acces la toate investigațiile și metodele moderne de diagnostic.

Lucrul cu care ne mândrim este că atunci când am început, în 1999, se făceau câte 300-400 de operații pe an, iar în 2014 s-au realizat 2.500 de intervenții, tot mai complexe, mai dificile și cu rezultate satisfăcătoare.

Fluxul de pacienți este foarte mare, personalul este redus, încercăm să facem față acestor solicitări, uneori, cu “subțierea nervilor”.

În cazul trans­plan­tului, trebuie să ai echipă și să fii dedicat total, nu mai ai timp liber, stai cu telefonul la ureche și acționezi la fel ca specialiștii din trupele speciale. Nu mai ai weekend sau timp liber.

Nu se poate concepe Institutul de Pneumologie fără o clinică de chirurgie toracică, fără o clinică de chirurgie toracică performantă, gravitatea cazurilor de aici nefiind egalată de alte spitale din țară

Steluța Gheorghe, Consilier coordonator Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități din Senatul României

 

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: