Spitalele județene din Oradea și Timișoara testează deja, în condiții reale, o infrastructură de inteligență artificială dezvoltată împreună cu startup-ul ZenAIos. Dr. Horea Timiș Sorin, co-fondator ZenAIos, vorbește despre sustenabilitatea financiară a spitalelor, rolul AI în sprijinirea medicilor și riscurile blocării inovației prin suprareglementare.

 Care sunt motivele pentru care integrarea inteligenței artificiale într-un spital public din România devine relevantă în acest moment?

Motivul este simplu! AI-ul este viitorul; își dă seama oricine că suntem contemporani cu un nou început, o nouă eră. AI-ul modelează lumea și poartă titlul tuturor știrilor mondiale. Sistemul de sănătate, la fel, este terenul unde AI-ul își face loc simțitor. Integrarea efectivă într-un spital înseamnă mai mult decât discuții și conferințe despre AI. Iar lumea se împarte în cei care construiesc sisteme AI și cei care utilizează sisteme AI — noi am ales să construim viitorul. Este atât de multă discuție despre AI, este atâta putere de calcul la ușa spitalelor, dar integrarea efectivă, armonizarea și simbioza dintre sistemul de sănătate, AI și om fac ca pragmatismul să prindă contur.

Cum a început colaborarea cu antreprenorul american George Haber și startup-ul ZenAIos, și cum a fost implementat prototipul în spitalele din Oradea și Timișoara? Ce aduce această soluție în plus față de ce există deja?

George Haber este un copil răsfățat al Inovației, este un produs al Silicon Valley, este unul dintre românii care ne fac mândri. A crescut în Silicon V, alături de mari nume; a văzut inovația, a trăit-o, a respirat-o și înțelege mecanismele nașterii unor produse cu impact mondial. Are peste 4 startup-uri reușite, celebre, cu exituri de sute de milioane, și asta înseamnă că are o rețetă a succesului care vine din pasiune și experiență. Acum atacă sistemul de sănătate, unul dintre sistemele cele mai grele, deschis la nou la nivel mondial.

La Oradea totul a început acum câțiva ani, la o conferință despre sistemele de sănătate, unde am pornit împreună cu administrația locală de la o întrebare: Cum vom finanța sistemele de sănătate locale? Având în vedere că este tot mai greu și vedem la nivel mondial cum există o creștere exponențială a costurilor în sănătate și, în același timp, o scădere a accesului, tot exponențială, la servicii de sănătate. Cum vom finanța spitalele?

Având în vedere că sustenabilitatea pe modelul CNAS este tot mai insuportabilă, administrația locală care are în subordine spitale trebuie să investească în drumuri, poduri, asfalt, etc., și vede cum un procent important anual din bugetele locale merge spre sistemele de sănătate tot mai costisitoare; dacă extrapolăm, la un moment dat, odată cu creșterea speranței de viață și a costurilor, dar și cu lipsa banilor, ajungem inevitabil la un blocaj în finanțarea spitalelor. Și atunci, cum finanțăm un spital peste 10–15 ani? Modelul este ca spitalul să „vândă”, pe modelul american (Johns Hopkins, Mayo Clinic, Stanford, MIT etc.), nu să se autofinanțeze doar din servicii medicale, ci din vânzarea de inovație.

Iar ca să vândă, trebuie să creeze inovație competitivă la nivel mondial.  Astfel ne-am pus la masă împreună cu administrația locală din Oradea, care lucrează la o viziune pe termen lung și care a dezvoltat un vehicul de accelerare a inovației — Make IT Oradea — unde suntem incubați. În timp s-a alăturat și Spitalul Județean de Urgență Timișoara, care a înțeles viziunea.

Proiectele de asemenea anvergură necesită viziune pe termen lung, o proiecție în timp și o înțelegere a mecanismelor de guvernanță. Faptul că astăzi suntem în „real live” la nivel de implementare înseamnă ani de muncă, de discuții și de eșecuri. Până la urmă, așa se naște performanța în administrația locală.

În decembrie anul trecut am fost selectați și premiați într-o competiție internațională a EITHealth.eu, un organism european care sprijină inovația în sănătate, și am fost clasați  în primele 20 de companii tinere inovative din UE. Am fost prezenți la Budapesta în 8 decembrie, alături de companii din întreaga Europă, iar prin noi am promovat România și Oradea, punând astfel orașul pe harta europeană a inovației.

Ce fac concret modulele dezvoltate de ZenAIos într-un spital și cum ajută atât medicii, cât și pacienții?

În primul rând, este foarte complex să construiești o infrastructură AI care să se adapteze la condițiile unei unități sanitare modulare de dimensiunea unui spital județean de urgență din România și, pe scară mai largă, la nivel mondial. Ai nevoie de specialiști internaționali care să înțeleagă infrastructura AI, limitele, potențialul și funcționarea unui sistem de sănătate. Aici ne mândrim cu Vlad Iliescu, un român, unul dintre primii 200 de arhitecți AI recunoscuți de Microsoft la nivel mondial, precum și cu o echipă de medici si tineri entuziaști din Oradea, București și Cluj.

ZenAIos, în momentul de față, are o caracteristică esențială: comunică cu toate modulele și agenții existenți, care sunt dezvoltați în diferite faze de producție.

Dezvoltarea continuă ne îndreaptă spre un viitor sistem complex, exclusiv bazat pe agenți. Astăzi testăm viitorul în timp real (live) și avem, de exemplu, modul „Pacient”, care are mai multe componente: una internă și una externă. Componenta externă comunică cu pacienții din exteriorul spitalului; cunoaște numeroase detalii medicale care pot ajuta pacientul, ca și cum ar discuta cu un medic, dar nu oferă tratament. Înțelege ce dorește pacientul, face programări, înțelege calendarul și discută la nivel conversațional uman.

Există un modul „Medic”, care cunoaște literatura de specialitate și dialoghează atât la nivelul protocoalelor, cât și la nivelul cazuisticii; un modul „Manager”, antrenat să înțeleagă indicatorii pe secție și să sprijine managementul în luarea deciziilor; module de laborator, administrative etc. Un modul drag mie este capacitatea de a calcula riscul de reinternare al tuturor pacienților externați, ceea ce, astăzi, fără AI nu ar fi posibil. Multe alte cercetări sunt aflate în diferite faze de producție și testare.

Care sunt principalele provocări întâlnite în standardizarea și „curățarea” datelor medicale într-un spital public?

Există un principiu — „Garbage in, garbage out” — în analizele care se făceau până acum. Ce aduce nou AI-ul este că înțelege și îți arată ce este „garbage in”, modificând întreaga paradigmă de funcționare în viitor. Nu putem vorbi de standardizare, pentru că aceasta există doar la nivel teoretic.

Acum, la nivel mondial, este o cursă în care alergăm cu toții: am pornit un milion de startup-uri de pe aceeași linie de start, suntem toți într-o competiție și vom vedea cine va da ora exactă. Doar că condițiile sunt la fel pentru toți. Am ajuns la nivelul în care bugetele nu mai fac diferența, ci arhitectura și viteza de inovare. De aceea este important pentru Europa, pentru România și pentru administrația publică să aibă viziuni asemenea celor din Oradea și Timișoara, să creeze startup-uri și să investească în inovație; România are un potențial enorm dacă inovația ar fi susținută. Eu am o vorbă pentru a defini startup-urile în administrația publică: în loc să arunci 1 milion de euro într-un kilometru de drum asfaltat, mai bine investești 1 milion în 100 de startup-uri, din care unul îți aduce înapoi, în timp, 10 sau 100 de milioane. Merită riscul, nu? Dar pentru asta este nevoie de oameni cu viziune pe termen lung. Orice oraș din Romania este un posibil Sillicon Valley diferența de a fi sau a nu fi o face mentalitatea, administrația locală și viziunea.

Provocările sunt numeroase, printre care, de exemplu, sisteme informatice închise.  Este cea mai mare problemă din sistemul de sănătate pentru că fac să avem peste 100 de softuri diferite într-un spital, care nu comunică unul cu altul; fiecare face altceva, fiecare este închis și salvat în arhive diferite, fiecare are întreținere separată și este scris în limbaje diferite. Spitalul însuși este un haos de softuri, un corp greoi, târât, care abia respiră într-o insuficiență „cardiacă” maximă.  AI-ul tocmai asta vine să facă: încet, ordine și disciplină, un sistem deschis spre utilizator, adaptat nevoilor, în care utilizatorul devine partener cu AI-ul, nu sclavul acestuia.

Astăzi, majoritatea timpului se petrece tastând și mii de oameni pierd timp introducând date, iar alții le procesează. În era AI, acest lucru nu mai există: apare o fluență, o ordine, excelență și capacitate de analiză și reanaliză a erorilor; practic, nivelul sigma de eroare scade între -1 și +1 dacă luăm indicatorul Six Sigma.

Cum poate inteligența artificială să îmbunătățească atât zona clinică, cât și cea non-clinicǎ a unui spital?

George Haber are o vorbă: „AI sau nu AI” — asta spune totul. AI-ul este ca o avalanșă peste umanitate, inclusiv pentru sistemele de sănătate. Este foarte important pentru cei care înțeleg, îl dezvoltă și investesc în această zonă strategică. AI-ul are o capacitate imensă de calcul și raționament.

Dau câteva exemple concrete. Dintr-o bază de date de milioane de înregistrări, de exemplu infecțiile nosocomiale dintr-un spital, pe tip, pe secție, pe tip de germene, de rezistență,  mod de recoltare (plagă, spută, sânge, urină etc.)  în timp real se generează un tabel cu n date. AI-ul îl interpretează instantaneu, extrage analizele dorite, oferă specificații și recomandări utile. Oare nu este halucinant că putem face asta acum? Câți oameni ar fi nevoie sa faci cu un soft static aceste analize? Ce costuri?

Sau să analizezi un caz medical pe simptomatologie: pacientul are sau nu factori de risc, are durere în epigastru și AI-ul întreabă: „Ai făcut troponina? Ai exclus un STEMI inferior? Ai respectat protocolul X sau Y?” AI-ul devine astfel un co-pilot care are grijă de tine, te protejează, te ajută și împreună se dezvoltă cu tine.

Apoi, AI-ul nostru discută cu mii de pacienți pe minut, reține, înțelege și generează analize instantanee de îmbunătățire. Oare câte resurse umane, costuri, concedii, zile libere, probleme de personal și erori dispar doar printr-un astfel de exemplu?

Da, suntem la început: facem greșeli, încă avem probleme cu halucinațiile, probleme de încredere, de înțelegere, de infrastructură și de design. Avem multe provocări; suntem departe de a fi încă pe deplin utili și eficienți. Important este că suntem în acest joc competitiv și, mai interesant, dezvoltăm o echipă care îl construiește efectiv și experiența și toate problemele de implementare pe secții devine know-how pentru ZenAios de o valoare inestimabilă.

Viitorul este scris de noi și îl vedem în laborator. Este incredibil ce se întâmplă și este o onoare că avem șansa să lucrăm cu viitorul, să îl creăm și să vedem cum funcționează. Până nu vezi și nu simți AI-ul, nu ai cum să înțelegi mesajele de la TV — „Vine AI-ul... da, vine, e aici” e o chestiune de timp, dar va fi cel mai bun co-pilot al tău și ne va ușura viața tuturor în sensul bun.

Cum sunt protejate datele pacienților și ce măsuri de securitate sunt esențiale într-un astfel de sistem?

Aș începe cu o părere personală, strict a mea, de cercetător în AI cu o oarecare experiență internațională în startup-uri. Când se vorbește mult despre date și despre siguranță, întotdeauna trebuie să te întrebi cine câștigă din asta? Cei care blochează și taxează.  Există o problemă falsă: datele pacienților și toate aceste extrapolări făcute de oameni care au un interes în acest sens conduc la supra-reglementări și la moartea inovației. Tot timpul la primele ședințe despre AI veți vedea niște oameni care nu încep cu ”cum să facem” ci ”așa ceva nu se poate”.

Cu cât datele tale sunt mai cunoscute de sistemele inteligente și mai ușor de accesat, cu atât sistemele te ajută mai mult: îți arată erori și oferă sugestii utile. Nimeni nu are ce face cu grupa ta sanguină dacă este într-un seif protejat printr-un cod de cinci cifre; dar, dacă ar fi la liber într-un accident major sau în cazul unei necesități de sânge — AI-ul te-ar contacta și ți-ar spune: „Avem nevoie de ajutor, vrei să ne ajuți?”

De asemenea, nu cred că, din cauza criptării analizelor tale, AI-ul sau „oamenii răi” se interesează de faptul că ai infecții urinare repetate. Dimpotrivă, AI-ul te poate avertiza: „Observ că ai episoade repetate de infecție urinară; verifică următorii factori...” — adică oferă suport clinic și semnale de îngrijorare, nu expune informații personale.

Da, când lucrăm cu date publice este o discuție diferită; aici, în schimb, este nevoie de niveluri maxime de protecție. Sistemele Microsoft, Amazon și altele au dezvoltat niveluri de siguranță și criptare la un nivel de complexitate maximă care trebuie doar accesate și integrate corespunzător în arhitectura locală. Nu trebuie să inventăm roata, roata există trebuie doar să o folosim, avem standarde de interoperabilitate (HL7, FHIR) și reglementări GDPR/HIPAA.

Ce rezultate concrete ați observat în spitalele din Oradea și Timișoara după implementarea prototipului ZenAIos?

În primul rând, se vorbește mult despre AI și asta este deja un câști.  Noi ne-am întâlnit de mai multe ori cu administrația spitalului, cu șefii de secție și cu personalul din spital pentru a discuta despre AI și despre ce trebuie să facă sistemul. Este acel moment când se reglează așteptările în raport cu potențialul de acțiune și se trasează linia viitorului,  unde ne aflăm și unde trebuie să ajungem.

Fiecare modul are în spate ore de întâlniri, teste ale modelelor și lecții desprinse din eșecuri. Suntem departe de a fi pe deplin utili sau de a avea un impact semnificativ, dar suntem prezenți într-o cursă internațională: creștem pas cu pas, ne dezvoltăm și, cel mai important, învățăm unii de la alții; implicit, AI-ul învață să învețe să gândească românește cum ne place noua să spunem, iar cândva cineva din alt capăt al lumii o să beneficieze de ce a gândit cândva un român. ZenAios este gândit și proiectat să funcționeze oriunde în lume.

Suntem live pe calculatoarele și telefoanele a peste 500 de persoane  medici, asistente, rezidenți și suntem utilizați în diferite faze ale fluxului clinic. Împreună căutăm să dezvoltăm cele mai bune opțiuni într-un proces de creștere și dezvoltare continuă. Este un drum greu, lung plin de provocări dar avem o locomotivă care se numește George Haber care reușește să motiveze și să mobilizeze echipele prin energia lui. Alături sunt niște manageri vizionari cunoscuți la nivel național și internațional  - managerul Spitalului Județean Clinic de Urgență Oradea, domnul doctor Carp Gheorghe și managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara, profesorul doctor Dorel Săndesc, dar și mulți oameni de echipă din spital și administrația publică locală cu viziune pe termen lung. Orice proiect este rezultatul unei echipe care de multe ori nu se vede.

Care ar fi primii pași reali și fezabili pentru ca inteligența artificială să fie scalată în sistemul public de sănătate din România?

Răspunsul este simplu: oameni cu viziune administrativă. Aici nu este vorba doar de bugete, ci de viziune Oradea și Timișoara au înțeles acest lucru. Ca să fii la masa celor care contează la nivel mondial, trebuie să joci acolo și trebuie să ai AI: „AI sau nu AI.” Cei care dezvoltă și stăpânesc această competență pot intra în competiție; restul vor fi utilizatori.

Spitalele nu sunt „fabrici” pentru vindecarea bolnavilor; ele sunt entități universitare de cercetare, cu oameni valoroși care fac cercetare. Sunt adevărate laboratoare cu potențial enorm și cu o resursă umană impresionantă. Cum poți face cercetare sau discuta despre cercetare dacă nu ai un proiect în dezvoltare în zona AI?

Ne reîntoarcem obsesiv la întrebarea „AI sau nu AI”, după cum spune George Haber. Haideți să învățăm de la cei mai buni; haideți să ascultăm pe cei care au contribuit la definirea viitorului. Sunt mulți trecători, care ocupă diverse funcții, dar nu au viziune și totuși se pronunță apăsat în domenii pe care nu le stăpânesc.

Haideți să ascultăm oamenii care respiră inovație și care fac inovație. Mesajul meu este: haideți să construim împreună viitorul. Oricine este binevenit în această mare familie a cercetării și a inovației.

Acesta este ZenAIos — un concept care îmbină inteligența românească cu viziunea americană, influențată de experiența internațională a lui George Haber, este combinația perfectă pentru succes a unui proiect care poate schimba lumea pe care o știm salvând milioane de vieți.

Bogdan Guță

Dr. Horea Timiș Sorin este cofondator al ZenAIos (www.zenaios.com) și are o vastă experiență în managementul și politicile de sănătate. De-a lungul carierei, a ocupat funcții de conducere în administrația sanitară — director al DSP Alba și DSP Arad, consilier în cadrul Ministerului Sănătății și manager de spital. Este lector de management sanitar, a coordonat zona de Vest în perioada pandemiei și este implicat activ în dezvoltarea de startup-uri din domeniul sănătății, fiind distins cu numeroase premii și selecții în programe EIT Health.