Politici de Sanatate

Disparitățile în îngrijirea oncologică din Europa trebuie eliminate!

10 noiembrie
12:25 2015
Disparitățile în îngrijirea oncologică din Europa trebuie eliminate!

Interviu cu prof. Francesco de Lorenzo, președinte ECPC

La Congresul European de Cancer de la Viena, Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer (ECPC) a lansat un documentul de poziţie care evidențiază discrepanțe semnificative în tratamentul cancerului în Europa. Principalele ineficienţe ale sistemului românesc identificate în raport sunt: lipsa medicamentelor (parţial, din cauza exportului paralel), accesul întârziat la inovaţie — medicamente, radioterapie sau tehnici chirurgicale, întârzieri în accesul la tratamente. Raportul „Discrepanțe în îngrijirea oncologică în Europa” punctează și faptul că, în România, rata mortalității prin cancer de col uterin este de 14,2 la 100.000 de locuitori, de patru ori mai mare decât media europeană de 3,7 la 100.000 de locuitori.

Cât de mari sunt diferențele dintre România și restul țărilor europene în ceea ce privește îngrijirea oncologică?

Noi, ca ECPC, știm cât de dramatice sunt inegalitățile în Europa, iar probleme există și în țările care au sisteme de sănătate bine dezvoltate, ca Italia și Spania, din cauza diferențelor mari dintre regiunile acestora. Ceea ce încercăm să facem este să strângem dovezi care să arate că poziția noastră de a depăși inegalitățile nu reprezintă o simplă opinie a pacienților, ci se bazează pe date ce pot fi dovedite științific. Știm că în Europa sunt numeroase inegalități care conduc la inegalități severe în termeni de rezultate terapeutice. Vorbim de inegalități privind calitatea chirurgiei, accesul la radioterapie și la medicamente eficiente care salvează viețile oamenilor.

În ceea ce privește situația României, știm încă de acum doi ani că problema cea mai mare este accesul la radioterapie. Există, de asemenea, o problemă în ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare, dar privind per ansamblu la întreaga populație de pacienți cu cancer din România, am observat că radioterapia este cea mai gravă problemă. 75% dintre pacienții oncologici români care ar putea fi vindecați prin radioterapie nu au acces la radioterapie. Sperăm că lucrurile se vor îmbunătăți, însă până acum nu s-a schimbat nimic. Prin urmare, vom încerca să punem presiune în această direcție prin intermediul Parlamentului European. Pentru prima dată, Comisia Europeană, prin comisarul Vytenis Andriukaitis, a lansat un semnal important spunând că tratatele europene ar trebui schimbate, astfel încât să confere o mai mare importanță sănătății publice. Aceasta este o direcție. O a doua direcție o reprezintă Parteneriatul european împotriva cancerului și Grupul de experți al Comisiei Europene privind combaterea cancerului care reunește 17 țări, printre care și România. O primă măsură o reprezintă armonizarea planurilor naționale de cancer, iar în acest sens au fost deja elaborate ghidurile necesare.

România nu are însă un plan național de cancer funcțional…

Aceasta este o mare problemă. Ceea ce noi cerem Comisiei Europene este să stabilească întâlniri cu miniștrii de sănătate din statele membre ale Uniunii, în cadrul cărora să-i întrebe ce au de gând să facă pentru a reduce aceste inegalități. Dacă nu punem presiune pe statele membre prin intermediul Comisiei, nu vom reuși să rezolvăm problema.

De asemenea, milităm pentru implementarea Directivei privind asistența medicală transfrontalieră. Știm de la Comisia Europeană că majoritatea țărilor din Europa nu a urmat întocmai recomandările acestei Directive. Vestea bună este că reprezentanții Comisiei au decis să ceară formal fiecărei țări să urmeze recomandările privind implementarea Directivei, iar în caz contrar vor apela la Curtea de Justiție.

Deci obligă statele membre să pună în aplicare Directiva?

Da, pentru că statele trebuie să urmeze această Directivă. Astfel, am putea realiza o rețea de centre de referință, cum este cea pentru boli rare și cancere rare, prin care pacienții ar putea beneficia de tratament oriunde în Europa, oferind, de asemenea, posibilitatea țărilor care nu au astfel de centre de referință să cheltuie mai puțin pe tratamentul de care beneficiază pacienții lor în străinătate, în loc să cheltuie foarte mult pentru construirea acestor centre de excelență în țările lor.

De obicei, dacă un pacient merge și se tratează peste hotare, costul tratamentului este mult mai mare pentru sistemul național de sănătate…

Așa este. Tocmai de aceea este nevoie de un mare efort pentru a schimba lucrurile și avem nevoie de sprijinul Comisiei Europene pentru a schimba Directiva, astfel încât să putem crea un fond de compensații, pentru început pentru bolile rare. Nu putem porni cu toate deodată, iar dacă vom reuși în ceea ce privește tratamentul bolilor rare, va fi un pas înainte și pentru alte tipuri de boli.

Ați spus că beneficiați de sprijinul comisarului Andriukaitis în convingerea statelor membre să ia măsuri pentru a reduce inegalitățile. Dar, de fapt, Comisia nu poate interveni în politicile naționale ale unui stat, ci poate doar să emită o serie de recomandări…

Aveți dreptate. Și acesta este motivul pentru care comisarul Andriukaitis a declarat recent că a venit timpul să schimbăm tratatele și să acordăm o mai mare atenție sănătății publice. În momentul de față, cetățenii europeni nu mai au încredere în Europa. Cred că o legătură mai strânsă între Europa și cetățenii săi s-ar putea realiza dacă Europa s-ar implica mai mult în problemele de sănătate publică. Știm că schimbarea nu se poate produce brusc, dar trebuie să începem cumva. Trebuie să vă mărturisesc că am încredere în asociațiile de pacienți cu cancer din România, care sunt foarte puternice.

În ceea ce privește inegalitățile din Italia, ne puteți da câteva exemple?

Eu sunt și președintele Federației asociațiilor pacienților de cancer din Italia, care include peste 600 de organizații de pacienți. În fiecare an realizăm un raport împreună cu asociațiile de medici — oncologi, radioterapeuți, chirurgi oncologi — reprezentanți ai autorităților și experți în diferite domenii, inclusiv probleme sociale. Am început să prezentăm diferențele foarte mari între regiunile din Nordul și Sudul Italiei în ceea ce privește acordarea pensiei de handicap pacienților cu cancer. Și am reușit să schimbăm legea, iar în prezent fiecare pacient primește acest ajutor în aproximativ două luni. Înainte, în unele zone, putea să treacă și un an până un pacient cu cancer primea pensia de handicap.

De asemenea, am luptat pentru reinserția profesională a pacienților cu cancer și am reușit și în acest caz să schimbăm legea, astfel încât să permită angajarea cu jumătate de normă a pacienților.

Acum ne luptăm pentru realizarea planurilor regionale de cancer, deoarece există numeroase diferențe între zone, inclusiv legate de accesul la medicamente esențiale.

Milităm pentru implementarea Directivei privind asistența medicală transfron­talieră.

Privind per ansamblu la întreaga populație de pacienți cu cancer din România, am observat că radioterapia este cea mai gravă problemă. 75% dintre pacienții oncologici români care ar putea fi vindecați prin radioterapie nu au acces la radioterapie.

Am luptat pentru reinserția profesională a pacienților cu cancer și am reușit și în acest caz să schimbăm legea

Vestea bună este că reprezentanții Comisiei au decis să ceară formal fiecărei țări să urmeze recomandările privind implementarea Directivei, iar în caz contrar vor apela la Curtea de Justiție.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: