Interviu cu dr. Magdalena Ciobanu, medic primar pneumolog, Institutul de pneumoftiziologie „Marius Nasta”, director general Direcția generală asistență medicală, medicină de urgență și programe de sănătate publică, Ministerul Sănătății.
Bolile respiratorii cronice (astm și bronhopneumopatie obstructivă cronică – BPOC) sunt marcate, în multe situații, de exacerbări care implică suport ventilator în unități de specialitate. Însă, în contextul pandemic marcat atât de o reticență a pacienților de a se prezenta la spital, cât și a medicilor de a-i primi, multe persoane cu astfel de boli au avut de suferit, iar magnitudinea fenomenului nu se cunoaște încă. Ce putem face în continuare pentru a îmbunătăți diagnosticarea și tratamentul persoanelor cu boli care afectează capacitatea respiratorie și pe cea pulmonară, ne explică dr. Magdalena Ciobanu, medic primar pneumolog.
Care a fost efectul pandemiei asupra persoanelor cu boli care afectează capacitatea pulmonară (BPOC, boli respiratorii)?
Cei cu BPOC și COVID au avut un risc crescut de a face forme severe. Din nefericire, mulți dintre ei au ajuns la terapie intensivă și au avut o evoluție gravă, motivele cele mai ușor de înțeles fiind legate de comorbiditățile asociate: pacientul cu BPOC are un plămân, prima țintă a virusului, deja afectat. În al doilea rând, este vorba de comorbidități gen obezitate, consum de tutun (cauza principală a bolii și factor de risc principal pentru exacerbări), apnee în somn, nu de puține ori este vorba și de o disnutriție (nutriție inadecvată). Dacă ținem cont de faptul că multe dintre persoanele cu BPOC au peste 55 de ani, se adaugă și elementul cardiovascular, atunci aceste persoane, de multe ori, reprezintă ținta predilectă pentru formele severe de COVID-19.
A doua categorie este cea a persoanelor cu BPOC care au făcut exacerbări non- COVID în această perioadă. Nici lor nu le-a fost foarte bine, întrucât cele mai multe dintre spitalele de pneumologie au devenit suport COVID. Pe de o parte, pacienților le-a fost teamă să se adreseze acestor spitale, pe de altă parte, medicii din aceste unități medicale au fost mai reținuți în a interna astfel de persoane, deoarece știau riscurile la care îi expun. În acest context, cu o parte dintre pacienți s-a comunicat la distanță, prin telemedicină. Astfel, s-a depășit planul psihologic în care medicul pneumolog era reticent în a consulta un pacient prin metode online, iar pacientul era reticent în a merge la medicul pneumolog. Am constatat că pentru acei pacienți pe care îi cunoști, o consultație online aduce beneficii, ei pot fi ajutați să-și adapteze tratamentul, deoarece nu întotdeauna era necesară o internare. Pandemia ne-a impus niște comportamente noi, ale căror beneficii le constatăm în prezent.
BPOC, ca și astmul, beneficiază de un device, un instrument de telemonitorizare – un spirometru foarte mic, portabil, dar și de dispozitive cu ajutorul cărora pacienții își pot măsura funcția respiratorie. Acestea îi ajută să își dea seama dacă, atunci când au probleme cu respirația, este doar o problemă emoțională sau este o agravare a BPOC-ului. Aceste dispozitive nu înlocuiesc spirometria, dar au fost de mare folos în pandemie pentru monitorizarea unui pacient pe care medicul îl cunoaște deja.
Cum poate fi îmbunătățită prevenția și diagnosticarea BPOC, având în vedere că multă lume nu se prezintă la medic, considerând unele simptome (respirație îngreunată, tuse) normale deoarece fumează/au o vârstă înaintată?
Peste 90% dintre cazurile de BPOC sunt cauzate de consumul de tutun. Din nefericire, fumatul nu își face efectul imediat, iar pacientul începe să aibă simptome abia la 35-40 de ani. Sunt simptome (tuse, oboseală) care pot trece neobservate, deoarece sunt puse pe seama fumatului, a surmenajului, a vârstei sau a greutății excesive. Însă, în toate aceste cazuri, oboseala la efort este pe o perioadă relativ scurtă, în timp ce la persoanele cu BPOC oboseala nu trece, ci doar se agravează (în decurs de câțiva ani, din păcate). Boala este depistată când este deja instalată, iar primul lucru pe care trebuie să-l facem este să renunțăm la fumat. În plus, uneori, analizele arată plămâni absolut normali, deși este greu de crezut că, după 15-20 de ani de fumat, plămânii mai pot fi normali. Aceste analize „ies” bine deoarece nu pot depista niște modificări incipiente sau medii. Pentru aceasta ar fi nevoie de o tomografie computerizată, însă aceasta este o investigație invazivă, deoarece presupune o iradiere a organismului. Se face screening pentru cancerul pulmonar, dar nu tuturor fumătorilor, ci doar celor care au peste 50-55 de ani (depinde de țară), care au fumat cel puțin un pachet pe zi, minimum 20 de ani.
Cât de mult este influențată aderența la tratament de costul medicamentelor (unele terapii sunt decontate doar 50%)?
Unele terapii inhalatoare sunt într-adevăr decontate mai puțin. Lucrul acesta ține de politica de medicamente a Casei de Sănătate și a Ministerului Sănătății. Prin urmare, dacă mă întrebați ca medic cum văd rezolvarea acestei probleme, trebuie să creezi dovezi științifice care să-ți arate, de exemplu, câți pacienți renunță la tratament din cauza costurilor și ce înseamnă, în termeni de cost, renunțarea la tratament și exacerbările aferente. Aceste date trebuie să ajungă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, respectiv Ministerul Sănătății, pentru că, în fond, medicamentele compensate și gradul lor de compensare se stabilesc printr-o hotărâre de guvern. În multe cazuri, BPOC este asociată cu apariția cancerului pulmonar. Ce trebuie să știe pacienții pentru a evita această complicație?
Din nefericire, cancerul pulmonar este o boală provocată tot de consumul de tutun. Între momentul în care apar primele celule canceroase și momentul în care este diagnosticată boala pot trece chiar 4-5 ani. Cancerul pulmonar nu se poate diagnostica foarte ușor în stadii incipiente, deoarece nu prea are simptome care să iasă în evidență. Ce trebuie să știe un pacient cu BPOC referitor la acest risc suplimentar de cancer pulmonar: să nu mai fumeze, să nu stea între fumători, să evite ceilalți factori care pot provoca un cancer pulmonar (poluarea din interiorul casei), să fie atent când se schimbă caracteristicile simptomelor.
Cum pot fi îmbunătățite prevenția și diagnosticarea precoce a cancerelor, piloni esențiali ai Planului European de Combatere a Cancerului? Cum ar trebui să arate un Plan Național de Cancer care să răspundă la aceste nevoi?
Având în vedere că acest plan de cancer este la nivel european, care a fost gândit de specialiști din diverse țări ale UE, eu l-aș adapta la caracteristicile țării noastre. Însă, vorbind despre caracteristicile țării noastre, sunt câteva pe care mi-aș dori să le schimb. Prima este că se pune accent foarte puțin pe prevenție și diagnostic precoce și foarte mult pe curativ. Ca să schimbi această abordare și să te aliniezi punctului de vedere al Comisiei Europene, trebuie să existe finanțare, pentru că și prevenția costă. Faptul că îi spui unui om să se lase de fumat, de alcool, să mănânce sănătos nu înseamnă că va face aceste lucruri în secunda următoare. Pe de altă parte, există modalități de cost eficiente și care au dovedit că funcționează, de a-i sprijini pe oamenii care vor să-și schimbe aceste comportamente. Sunt destule persoane care își doresc să schimbe anumite comportamente, dar întâmpină dificultăți. Pot fi ajutate, știm și cum, dar este nevoie de finanțare. Problema este că efectele alocării de finanțare pentru prevenție nu se văd imediat, într-un an sau doi. Pe de altă parte, toată lumea așteaptă măsuri de prevenție.
de Valentina Grigore
