Radu Matei, absolvent Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București
Pentru a beneficia cât mai mult de anumite cheltuieli în domeniul sănătații, prevenția reprezintă un pas important. Atât Franța, cât și România au inclus prevenția medicală în pachetele medicale de bază, cu toate acestea există o diferență semnificativă între aceste două state. Se urmărește, prin acest articol, drumul de la intenția politicii publice până la implementarea practică a acestui aspect în cele două sisteme.
Prevenția în România- de la vorbe la fapte
Primul pas pentru a beneficia de prevenție medicală este legătura cu medicul de familie. În România, nu prea este bine înțeles acest rol, întrucât oamenii preferă să meargă la camera de gardă, chiar și pentru cazuri care puteau fi tratate la medicul de familie. În domeniul prevenției, medicul de familie joacă un rol important, întrucât poate trimite pacienții către specialiști, astfel descoperind din timp problemele de sănătate. Ne lovim de câteva aspecte, cum ar fi: așteptarea fondurilor de la Ministerul Sănătații, lipsa cooperării oamenilor, liste lungi de așteptare etc. Un alt aspect este diferența semnificativă dintre rural și urban. Deși media Uniunii Europene pentru prevenție este de 3-4% din bugetul sănătății, România alocă sub 2% din acest buget. De asemenea, suntem pe primul loc în UE la rata mortalității din cauze prevenibile și tratabile. Există, pe hârtie, programe pentru persoanele de peste 40 ani, dar accesul este destul de greu. Raportul State of Health in the EU atestă că „prevenția este subfinanțată și subutilizată”. Strategia Națională de Sănătate promite mutarea accentului pe medicină ambulatorie și preventivă, execuția bugetară arată că banii se duc tot spre spitale.
România – prevenția, între autorități și medici
Prof. dr. Alexandru Rafila, fostul ministru al Sănătății, a declarat în repetate rânduri necesitatea dezvoltării prevenției, menționând recent: „Trebuie să dezvoltăm un pachet de servicii preventive… Investițiile ar putea preveni o serie de afecțiuni, cum ar fi bolile cardiovasculare.”
Dr. Sandra Alexiu, președintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov, a afirmat că „birocrația excesivă transformă medicul de familie în funcționar, lăsând prea puțin timp pentru prevenția reală”.
Dr. Valeria Herdea, fost președinte CNAS, a atras atenția că „vaccinarea nu ar trebui discutată ca opțională. Ține doar de noi să ne vaccinăm copiii pentru a le da dreptul să crească sănătoși.”
Dr. Costina Diaconu, medic primar ATI, a explicat mai bine contextul prevenției: „În practica de terapie intensivă, lipsa prevenției se vede foarte clar: ajungem să tratăm tot mai mulți pacienți cu insuficiență respiratorie acută, șoc cardiogen sau sepsis, de multe ori pornind de la boli cronice ignorate sau prost controlate. Sunt situații grave, cu risc mare de deces, care consumă enorm de multe resurse, mult mai mult decât ar fi costat prevenția la timp. Din punct de vedere medical, prevenția rămâne cea mai eficientă intervenție, inclusiv din perspectiva costurilor.”
Prevenția în Franța- acces facil combinat cu voința oamenilor
Spre deosebire de România, accesul la prevenție este mult mai uniform între mediul urban si cel rural. De asemenea, pacienții sunt mai bine informați, iar acoperirea acestor cheltuieli nu este un obstacol major în bună desfășurare. Se împarte în două categorii: prevenția timpurie (stilul de viață, dieta, vaccinarea) și prevenția secundară (depistare timpurie). Mentalul colectiv francez vede toate aceste aspecte ca investiție publică, nu ca serviciu opțional. Franța a lansat în 2024 programul „Mon bilan prévention” (raportul meu de prevenire), prin care 21 milioane de francezi sunt eligibili. Assurance Maladie (Asigurarea de Sănătate) asigură în totalitate acest program. Direction de la Recherche, des Études, de l’Évaluation et des Statistiques (Direcția de Cercetare, Studii, Evaluare și Statistică) susține că toate cheltuielile pentru prevenție se ridică la câteva miliarde de euro anual. Controalele medicale se realizează la vârstele cheie: 18-25, 45-50, 60-65, 70-75 ani. Planul „Ma santé 2022” (Sănătatea Mea) și „Stratégie Nationale de Santé” (Strategia Națională de Sănătate) sunt documentele care au stat la baza „virajului preventiv” (le virage préventif). Ele legiferează faptul că farmaciștii și asistenții pot face vaccinuri și screening-uri, nu doar medicul.
Franța- accent pe acțiune și simplificare
Thomas Fatôme, Director General CNAM (Caisse Nationale de l’Assurance Maladie – Casa Națională de Asigurări de Sănătate), a declarat „Cu ‘Mon bilan prévention’, oferim fiecărui francez oportunitatea de a deveni actorul propriei sănătăți, la vârstele esențiale.” Sloganul campaniei este „Pentru a trăi mai mult timp în stare bună de sănătate, să acționăm acum.”
Totuși, de ce apar diferențele?
În teorie, sistemele par asemănătoare, la bază, cel puțin. Practica, însă, face diferența: lipsa unor direcții clar trasate, instabilitate politică, neprioritizarea acestor programe. Prevenția în România depinde de inițiativa medicului, în timp ce în Franța este centralizată/instituționalizată. Așadar, medicul român nu este obligat să informeze pacientul sau să-l îndrume.
Cu introducerea coerenței și a direcției, România ar putea implementa mult mai bine acest aspect. Franța, beneficiază de finanțare constantă și acces facil pentru pacienți. România trebuie să treacă de la declarații la mecanisme funcționale.
