În domeniul îngrijirilor, care este centrul activităţii SPH Conseil, sinergia între medici, îngrijitori şi manageri este reală doar atunci când mesajele sunt clare, iar misiunile şi rolurile fiecăruia sunt bine definite. Aceasta se traduce prin adaptarea şi implementarea locală sau internă a prevederilor legale care constituie cadrul de acţiune al serviciului public de sănătate în Franţa.
Interviu cu François Madelmont, director general Service Public Hospitalier Conseil – filială a Federaţiei Spitalelor din Franţa
De Maria Vasilescu
Cum s-a realizat reforma spitalelor în Franţa?
Există acum un concept care este în curs de implementare. Este vorba despre Serviciul public de sănătate. Acesta cuprinde spitale publice, spitale private non-profit şi spitale private pentru profit. Se estimează că fiecare dintre aceste spitale va avea grijă de sănătatea populaţiei. Astfel, această noţiune de serviciu public de sănătate este de-a dreptul transversală în raport cu statutul actual al acestor trei tipuri de spitale. În al doilea rând, dacă vorbim despre sistem public de sănătate înseamnă că acestor spitale li se va cere să lucreze cât este posibil în colaborare cu celelalte spitale.
Şi în ce măsură colaborează?
Ei bine, avem mai multe situaţii: privaţii au o logică comercială, fie aparţin unui grup şi au o strategie de grup, câteodată ei sunt în concurenţă, iar spitalele publice se simt ameninţate şi pot ele însele să se regrupeze, bazându-se pe aceeaşi logică, să aibă o strategie de grup. În acest caz, ele se pot afla fie în concurenţă, fie să coopereze, spitalul public cu cel privat. Şi există un model juridic ce a fost creat recent în Franţa şi se numeşte gruparea de cooperare sanitară (le groupement de cooperation sanitaire), care permite efectiv spitalelor publice şi private să colaboreze pentru realizarea unei activităţi specifice.
Mai concret, cum pot colabora acestea?
Poate fi vorba, de exemplu, despre investiţii efectuate de către spitalul public într-un bloc operator. Investiţia se face practic la comun, în sensul că privatul poate beneficia de această investiţie, în loc să fie competitor. Într-o astfel de logică, ele colaborează şi din punct de vedere economic. Pot colabora inclusiv cu cadrele medicale sau cu asistenţii, infirmierii, etc., în acelaşi bloc operator.
Punctele tari şi punctele slabe ale sistemului de cooperare între public şi privat
Acest sistem este unul destul de performant când cei doi parteneri vor într-adevăr să colaboreze. Există cazuri în care cei doi parteneri sunt “fragili” şi, în loc să concureze, e mai inteligent să îşi unească forţele şi să colaboreze. Acest lucru funcţionează bine de cele mai multe ori. Dacă, de exemplu, există unul puternic şi unul slab pe chirurgie, lucrurile devin puţin mai dificil de gestionat.
Avem şi un alt instrument juridic de colaborare între spitale, care se numeşte Comunitatea spitalicească de teritoriu. Aceasta permite spitalelor publice şi numai publice de a se grupa pentru a gândi şi a implementa o strategie comună. Dacă lucrurile sunt lăsate natural, chiar şi spitalele publice îşi vor face concurenţă unele altora. Această idee funcţionează cel mai bine pe zone geografice în care-şi stabilesc cum să îşi repartizeze activităţile, mai degrabă, decât să concureze între ele. Astfel încât să nu existe un câştigător şi un perdant. Cu cât se desfăşoară mai multă activitate într-un centru, în regiunea respectivă, cu atât el devine mai performant şi cost-eficient, bineînţeles, fără să neglijeze nevoile de acoperire cu servicii ale populaţiei.
Când a fost creat acest sistem în Franţa?
Acum mai bine de trei ani. Legea a fost publicată la mijlocul anului 2009, însă a fost pusă în aplicare propriu-zis în urmă cu trei ani. Această lege se numeşte Spital. Pacient. Sănătate. Teritoriu. Este, practic, legea de funcţionare a spitalelor publice şi private în Franţa.
Ţinând cont de faptul că dumneavoastră cunoaşteţi sistemul de sănătate din România, ne-aţi recomanda acest sistem de colaborare public-privat?
Există câteva situaţii posibile. E posibil ca spitalele publice să fie situate unul în apropierea celuilalt şi să fie în concurenţă. Nu e bine nici pentru bugetul statului, nici pentru populaţie. Ar trebui să colaboreze şi nu să fuzioneze. Ar trebui repartizate activităţile – aceasta ar fi o bună abordare. O altă variantă ar fi aceea de a face legătura între partea sanitară, medicina şi partea medico-socială, pentru că în spitale vorbim şi de o populaţie în vârstă care are nevoie de anumite îngrijiri speciale. Situaţia aceasta este şi în România, şi peste tot în lume. Deci plecând de aici, trebuie înnodată o colaborare între spitalele publice care oferă cele mai bune servicii chirurgicale şi spitalele mai mici care au în grijă persoanele în vârstă şi cu boli cronice, de exemplu, sau cu handicap, pentru că astfel nu intră nici în concurenţă şi vor răspunde nevoilor populaţiei.
Din punctul dvs. de vedere, sistemul de asigurări în Franţa funcţionează bine?
Este încă o mare dezbatere pe tema asta. Asigurarea de boală (n.r., asigurarea publică) vrea să acopere din ce în ce mai puţine servicii, ceea ce înseamnă că asiguraţii vor plăti din ce în ce mai mult fie prin mutualităţi, fie prin alte companii de asigurări. Pentru moment, în Franţa, sistemul care predomină este cel al societăţilor mutuale. Încet-încet, companiile de asigurări intră şi ele în joc. Acesta este drumul, cu siguranţă.
Cum se formează un bun manager de spital?
Într-un spital există mai mulţi profesionişti, din diferite domenii, care trebuie să colaboreze pentru ca acel spital să funcţioneze bine şi să livreze îngrijiri de calitate. Un bun manager trebuie, în primul rând, să…
Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna noiembrie a revistei Politici de Sănătate!
François Madelmont
A fost invitat la Bucureşti de revista Politici de Sănătate să susţină, împreună cu alţi specialişti din SPH Conseil, o serie de cursuri de formare pentru manageri privind strategii de eficientizare a spitalului, gestiunea resurselor şi performanţa financiară. Cursurile se vor desfăşura începând cu luna februarie 2014. Pentru detalii şi înscriere: Alexandra Paiu, manager de proiect (alexandra.paiu@politicidesanatate.ro)
