Interviu cu prof. dr. Gabriela Radulian – președinte al Societății de Neuropatie Diabetică
Cea de-a VI-a ediție a Congresului NEURODIAB, care a avut loc în perioada 18 –20 octombrie 2018 la București, a reunit specialiști în domeniul neuropatiei diabetice și piciorului diabetic, dar a realizat și o abordare interdisciplinară a neuropatiei diabetice din perspectiva medicului neurolog, cardiolog, oftalmolog, psihiatru, urolog, dermatolog, chirurg, radiolog sau medic de familie.
Manifestarea ştiinţifică anuală a Societăţii de Neuropatie Diabetică s-a bucurat de prezența a peste 450 de participanți – nu doar medici diabetologi și neurologi, ci și medici de familie, chirurgi, ortopezi, radiologi intervenționiști, dermatologi, oftalmologi, psihiatri, podiatri, dar și a peste 30 de speakeri, dintre care s-a remarcat prezența unor personalități recunoscute internațional, precum prof. dr. Rodica Pop Buşui și prof. dr. Dan Ziegler. „Personalitățile prezente la NEURODIAB au demonstrat că și școala românească de medicină este întotdeauna în top, atunci când vorbim despre neuropatia diabetică”, a afirmat prof. dr. Gabriela Radulian.
Care sunt prioritățile Societății de Neuropatie Diabetică în prevenirea acestei complicații frecvente a diabetului?
Prevenirea neuropatiei diabetice înseamnă, în primul rând, educația persoanelor cu neuropatie diabetică. Acestea trebuie să fie informate, să își examineze zilnic picioarele astfel încât, în condițiile existenței unor manifestări care uneori pot fi ușor ignorate (nu neapărat apariția leziunilor, ci chiar apariția durerii, a senzației de arsură, a furnicăturilor etc.), să se prezinte la medic pentru a avea un diagnostic cât mai precoce al neuropatiei diabetice.
Există un proiect de colaborare cu Societatea Națională a Medicilor de Familie, prin care s-au realizat ateliere de lucru în diverse zone ale României, iar pe platforma SNMF-ului există un curs de neuropatie și picior diabetic, fapt care generază accesibilitatea tuturor medicilor de familie la aceste informații.
Este foarte important să creștem mai departe vizibilitatea Societății de Neuropatie Diabetică prin reuniunile anuale, Școala de vară, dar și cu Săptămâna Neuropatiei, ce are loc în perioada premergătoare Congresului NEURODIAB de anul viitor.
Un alt aspect important al activității noastre este cercetarea. NEURODIAB-ul a prezentat rezultatele studiului realizat în perioada 2006–2010 în ceea ce privește numărul de amputații în România, dar ne dorim să extindem acest proiect și să avem date mai concrete în ceea ce privește numărul de amputații și după anul 2010.
Dezvoltarea continuă a cunoștințelor și practicii medicale în domeniul neuropatiei diabetice vizează implicarea și profesionalismul tuturor membrilor Societății pentru ca toate progresele să se reflecte într-o mai bună îngrijire a persoanelor cu diabet și într-o creștere a calității vieții acestora.
Cum depășiți teama pacientului de injecțiile zilnice cu insulină?
Ultimul consens ADA-EASD (American Diabetes Association și European Association for the Study of Diabetes), prezentat în cadrul Congresului European de Diabet din octombrie 2018, a subliniat o dată în plus faptul că managementul integrat situează în centrul abordării pacientul cu diabet zaharat tip 2, pacient care în egală măsură trebuie să aibă o conexiune foarte bună atât cu medicul, cât și cu familia sa, așa cum s-a atras atenția și prin tema de anul acesta a World Diabetes Day din 14 noiembrie – „Diabetul și Familia”.
Pacienții noștri trebuie să înțeleagă că diabetul zaharat de tip 2 este o boală cu evoluție cronică, progresivă și, în aceste condiții, degradarea celulelor beta care produc insulină este continuă. Astfel, la un moment dat, va fi necesară instituirea tratamentului cu insulină, pentru că antidiabeticele orale nu mai pot menține un control metabolic corespunzător. Aici intervine, pe de-o parte, teama personală legată de un tratament injectabil, iar pe de altă parte, o anumită inerție a medicului în momentul intensificării tratamentului. Consensul ADA – EASD subliniază în mod clar faptul că în condițiile existenței unei hemoglobine glicozilate crescute, chiar la pacientul nou-descoperit, se impune administrarea de insulină bazală. De aceea, dacă se realizează administrarea de insulină cât mai precoce, scade riscul apariției complicațiilor cronice atât de tip micro, cât și de tip macrovascular. Cu cât insulinoterapia este instituită mai precoce, cu atât evoluția pacientului va fi mai favorabilă în contextul unui mai bun echilibru metabolic și, deci, riscul complicațiilor se reduce. Legat de insulinoterapie, există preparate moderne, analogi de insulină atât bazali, dar și prandiali extrem de eficienți, ce asigură un bun control glicemic.
Cum se poate îmbunătăți accesul pacienților la serviciile clinicilor specializate în podiatrie? Unele au tarife destul de mari…
În general, ambulatoriile de specialitate diabet, nutriție și boli metabolice au cabinete de picior diabetic în care îngrijirea se face gratuit, există apoi pacientul spitalizat care, în condițiile apariției unor complicații ale piciorului diabetic, beneficiază de tratamentul corespunzător. Însă îngrijirea piciorului diabetic se poate face și în condiții de servicii medicale private, și atunci opțiunea este evident doar a pacientului. Podiatria este o necesitate și pentru noi, în contextul în care este clar că îngrijirea piciorului nu poate fi realizată decât de către un asistent podiatru împreună cu medicul chirurg, cu ortopedul, cu kinetoterapeutul, cu medicul de chirurgie vasculară și, evident, cu medicul de familie. Din păcate, această profesie încă nu este reglementată din punct de vedere legal și apar o serie de probleme legate de formarea asistenților în podiatrie. Asistenții medicali se formează acum fie prin pregătire postliceală, fie prin studii de licență, învățământ universitar de scurtă durată, ce pot fi apoi completate cu masterat. Asociația de podiatrie din România realizează demersuri pentru formarea de asistenți podiatri.
Din păcate, o situație similară există și în privința asistenților educatori care se implică în tot ceea ce înseamnă educația pacientului cu diabet, nu numai cu neuropatie diabetică. Gândiți-vă ce înseamnă să-i explici unui pacient nou-diagnosticat cu diabet zaharat că stilul de viață va fi cu totul altul, care este abordarea prin terapie medicală nutrițională, corelarea activității fizice cu ceea ce înseamnă medicație, astfel încât să nu existe risc de hipoglicemie. Ulterior, este nevoie de monitorizare nu numai în ceea ce privește administrarea insulinei, ci și a altor tratamente injectabile, cum ar fi utilizarea de Glucagon–like peptid 1 receptor agonist. Toate aceste lucruri sunt realizate împreună cu asistentul educator, de aceea Asociația Română de Educație în Diabet a prezentat de multe ori această problemă extrem de importantă a asistentului educator în diabet.
Au acces pacienții la glucagonul necesar în crizele de hipoglicemie?
Pacientul aflat în tratament insulinic, în condițiile în care nu are un aport de glucide corespunzător, are o activitate fizică intensă sau pur și simplu nu corelează aportul de glucide cu doza de insulină, are un risc major de apariție a hipoglicemiei. Este adevărat că mai ales pacientul cu diabet zaharat de tip 1 are nevoie de glucagon pentru a corecta această hipoglicemie. Ani de zile nu am avut glucagon. Este nevoie de prezența glucagonului mai ales la persoanele aflate în tratament intensiv, cu multiple injecții de insulină, la care pot apărea aceste hipoglicemii în condițiile unui control inadecvat.
Pornind de la faptul că pacientul cu diabet zaharat și cu complicații cronice are nevoie de o abordare holistică prin depăşirea graniţelor între domeniile medicale din dorința de a oferi un management integrat, acum, la aproape 100 de ani de la descoperirea insulinei de către Prof. Dr. N. Paulescu, trebuie să ne concentrăm activitatea pe dezvoltarea acțiunilor de screening, diagnosticare şi tratament ale diabetului zaharat şi complicaţiilor sale.
Autor: Valentina Grigore
