În perioada 14-17 iunie, la București, a avut loc cea de-a doua ediție a Congresului SIMCR (Societatea Internațională de Medicină și Chirurgie Regenerativă), „O provocare pentru secolul 21: Medicina Regenerativă – Cercetare și Aplicații Clinice”.
Pentru prima dată, în acest an, la cursul precongres „Tehnici de validare a izolării ADSC și evaluarea diferențierii acestora”, condus de profesorul Dan Simionescu de la Clempson University USA, au fost deschise ușile laboratoarelor pentru tinerii medici, cercetători și studenți interesați de medicina regenerativă.
„Ideea pe care am avut-o în urmă cu câteva luni, de a organiza un curs precongres, a fost chiar mai bună decât mi-am imaginat când m-am gândit la acest curs, în sensul că am atras tineri care timp de două zile au venit și au văzut tehnici de medicină regenerativă, au văzut laboratoarele și au asistat la cursuri teoretice de medicină regenerativă”, a spus acad. Maya Simionescu, președintele consiliului științific SIMCR, director al Institutului de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”.
În cadrul laboratoarelor de nanotehnologii, tinerii medici au putut să vadă cum arată o celulă, că se poate izola celula mezenchimală stem din țesutul adipos și care sunt caracteristicile ei. La cursul teoretic au aflat mai multe despre medicina regenerativă, care sunt protocoalele de aprecierea siguranței unui produs bazat pe celule stem, indicațiile terapiilor regenerative și legislația, reglementări atât în Statele Unite, cât și în România.
„Provocarea cea mai mare este că acum, în 2017, în laboratoarele lumii, și chiar și în clinică, s-au acumulat informații și rezultate despre celulele regenerative, în general, în ceea ce privește siguranța și diverse căi de tratament și eficiența lor. Pentru a translaționa aceste informații însă, există o problemă: că trebuie să se treacă din laborator în studii clinice și, apoi, din studii clinice la patul bolnavului. Însă exact acest spațiu gol dintre laborator și studiile clinice necesită mult timp și multă finanțare. Iar legislația în Europa și în Statele Unite este foarte limitativă în a face studii clinice și sunt și mai puține companii interesate să cheltuiască, întrucât celula stem este considerată un medicament atât timp cât ea este ruptă din contextul ei tisular. Ceea ce se încearcă este să se formeze grupuri de lucru, atât în Statele Unite, cât și în Europa, în care să se demonstreze că totuși celula nu este un medicament și că ar trebui să aibă un alt regim decât acela de medicament, care este foarte greu să-l ajungi până în stadiul de terapie”, a explicat dr. Dana Jianu, copreședinte SIMCR.
„Întrebarea este ce fel de produs folosim. PRP este un termen generic cum ar fi cel pentru mașină, dar contează și ce fel de mașină este: mai mică sau mai mare, pentru că în funcție de acest lucru rezultatele sunt diferite. Deci ceea ce investigăm acum este calitatea PRP-ului, a numărului de plachete, PRP însemnând plasmă bogată în plachete, adică un concentrat al proteinelor plasmatice bogate în trombocite derivate din sângele integral, centrifugat pentru a elimina celulele roșii din sânge”, a explicat în cadrul congresului Marco Licardo, chirurg, director Departamentul de patologie osteo-articulară, Spitalul Militar „Celio”, Roma.
La congres a participat și profesorul Adrian Streinu-Cercel, care a explicat direcția în care merg cercetările în domeniul bolilor infecțioase: „Noi nu încercăm să regenerăm cu celule stem, ci încercăm să distrugem o serie de celule în care se află virusul și, de asemenea, să-i blocăm intrarea în celulele vecine care sunt intacte. În acest scop, folosim niște anticorpi monoclonali care sunt îndreptați împotriva unei anumite căi de distrugere a celulelor, activăm această moleculă, ea își face treaba, distruge celule, din nucleul celulei respective se eliberează inclusiv genomul virusului și acest genom al virusului nu mai poate să pătrundă și în celelalte celule”.
Acad. Maya Simionescu a spus în cadrul congresului că, la nivel de laborator, cercetătorii români se mândresc cu faptul că găsesc mecanismele intime ale celulelor stem prin care își îndeplinesc funcția. „Cred că dacă vom înțelege foarte bine cum funcționează, atunci chiar le vom putea folosi mult mai bine ca medicament. Celula stem trebuie să treacă prin toate evaluările ca un medicament. Sperăm și noi să contribuim la folosirea propriilor noastre celule ca să ne formăm țesuturi. Astfel, în cazul problemelor de la genunchi să transformăm celula stem în condrocit sau, în cazul unui infarct de miocard, să o transformăm în cardiomiocit”, a mai explicat academicianul.
Și totuși, viitorul medicinei regenerative este ca dintr-o celulă proprie să se poată reface un organ sau un țesut propriu. Vezica urinară a fost produsă deja și este, de altfel, primul organ produs din propria celulă și implantat la un copil.
de Roxana Maticiuc
