Interviu cu prof. dr. Gheorghe Peltecu, directorul Spitalului Clinic Filantropia
Cum intri în Spitalul Clinic Filantropia, nu poți să nu remarci aerul modern, spațiul curat, parcul cu trandafiri, personalul amabil. Profesorul Peltecu mai întârzie, a fost chemat în sala de operație.
Privesc ghidurile de obstetrică și ginecologie, elegant legate. “Pentru prima oară când am reușit să așez la masă Ministerul, Casa și Societatea (de obstetrică-ginecologie, n.r.). Fiecare avea ghidul său. S-a înființat o comisie care a stabilit prioritățile, tematica, grupele de lucru, un scriitor, membru al comisiei de evaluare, după care am făcut evaluarea externă. Reuniunea de consens a stabilit draftul final. Ghidul a fost aprobat de Ministerul Sănătății, a devenit un instrument de lucru. Este primul rând de ghiduri aprobat. “Traducem ghiduri europene!” Dar ce, noi nu suntem capabili să le elaborăm? Și le-am elaborat după reguli internaționale. Succint, sistematic. Au fost date gratuit. Oferă reguli de diagnostic și tratament, după care fiecare spital își dezvoltă protocoale interne.
Cum ați ajuns în această specialitate, respectiv în această funcție?
Nu am vrut să fac ginecologia, am fost intern de chirurgie și când am terminat internatul a trebuit să optez pentru o specialitate chirurgicală. La rezidențiat, deși nu am vrut să fac ginecologie, cei din jurul meu m-au îndemnat să aleg Filantropia, era clinică universitară și era în București. Mi-au plăcut interdisciplinaritatea, ai conexiuni cu foarte multe specialități, varietatea, nașterile, posibilitatea de a integra totul într-o singură decizie. De la amănunt la generalitate. Astăzi se merge pe supraspecialitate. Poți să vezi patologia femeii în ansamblul ei.
Între ‘90-’96, am plecat din România. Întâi în Elveția, la Lausanne, cu o bursă în oncologie ginecologică. Am făcut stagii in America, la Clinica Mayo, și apoi la Memorial Hospital, New York. Am ajuns, apoi, în Africa de Sud. Dar simțeam nevoia să mă întorc, se schimbase echipa în România. Publicasem foarte mult și am reușit să devin conferențiar și, ulterior, director de spital. Spitalul era într-o perioadă foarte critică din punctul de vedere al construcției. Datează din 1883, este cel mai vechi spital de ginecologie din București. Deși consolidarea durează, în mod normal, 1-2 ani, a durat 6 ani, până în 2006, din cauza limitărilor financiare. În 2007 am inaugurat această parte, oamenii politici au venit la deschidere și când au văzut ce am făcut, cât de frumos arată, ne-au dat bani și de la primărie. În doi ani, am reușit să consolidăm corpurile B și C. Între timp, introdusesem spitalul într-un program cu Banca Mondială și începusem să primim aparatură. În 2009 s-a deschis oficial, au venit primul ministru, ministrul sănătății și primarul sectorului 1. Pe lângă aspectul hotelier, și oamenii se schimbaseră, era o emulație generală, am trimis colegi la specializare în străinătate, s-au întors cu competențe noi.
A fost o perioadă plină de provocări, nu aveam inițial pregătirea de manager, ulterior am urmat o școală de management la Manchester. Succesul este determinat de faptul că pacienții vin din ce în ce mai mulți, sunt mulțumiți.
Au venit de la societăți de asigurare din Austria care au vrut să încheie contracte de servicii de sănătate cu noi și nu am putut să ajungem la o înțelegere pentru că nu există o legislație adecvată. A venit reprezentanta Ambasadei Statelor Unite, care a fost încântată de ce a văzut aici, și ne-a spus că ar dori să colaboreze cu noi pentru personalul feminin din ambasadă și din baza militară de la Kogălniceanu. Până acum, se tratau la Viena.
În ce constă proiectul de dezvoltare profesională în domeniul subspecialităților în obstetrică și ginecologie?
Ceea ce am dezvoltat aici nu a fost un demers instituțional al Ministerului Sănătății, ci un demers local; am încercat să îmi creez echipe care să fie complementare. Pentru că nu poți să faci, astăzi, la fel de bine, tot. Am selectat dintre cei mai buni rezidenți și i-am trimis la specializare.
Sunt trei colege care s-au format 2 ani la Londra, în clinica profesorului Nicolaides, un alt coleg la spitalul St. George pentru uroginecologie, care este un domeniu vast. O altă colegă se află în prezent la UCLH (University College London Hospital) pentru specializare în sarcinile cu risc crescut. Am invitat un profesor de la Yale, am operat împreună timp de o săptămână și apoi am schimbat complet modul de tratare a incontinenței urinare la femei. Departamentul de oncologie ginecologică este recunoscut și acreditat de Ministerul Sănătății. Am format un compartiment de oncologie medicală, apreciat pentru performanță, avem recunoaștere și din străinătate. Avem un departament de chirurgie-ginecologie, departament de medicină fetală, de genetică, facem screening al cancerului de col, screening al cancerului de sân, suntem un centru recunoscut și poate unic ca ginecologi, pentru chirurgia cancerului de sân, lideri în tratamentul conservator al cancerului mamar. Serviciul de neonatologie este foarte bun. Intenționez să facem un pas în fertilizarea in vitro, una dintre colege fiind specializată în reproducere medicală asistată.
Care sunt problemele pe care le-ați identificat în specialitatea Dumneavoastră?
În ginecologie am făcut parte din comisiile Ministerului Sănătății care au propus screening-ul cancerului de col, am ajuns în faze destul de avansate, dar întotdeauna când trebuia să se implementeze, se schimba ministrul. Până la urmă, s-a acceptat o propunere de a se face screening în anumite centre-pilot, Filantropia fiind unul dintre ele, în care se face nu numai depistare, ci și tratamentul stărilor precanceroase. În cancerul de sân se face screening oportunist, pentru că nu există un program național pentru cancerul de sân. În domeniul obstetricii screening-ul se face în trimestrul I, pentru boli genetice și malformații, avem singurul departament de medicină fetală funcțional și acreditat de Ministerul Sănătății în București. Departamentul funcționează după un model din Londra, cu dotare ecografică și specialiști formați în Marea Britanie. Am avut aproape 5000 gravide examinate ecografic anul trecut, cu un registru de malformații depistate. În cazul unei suspiciuni ecografice, medicii fac biopsie de vilozități coriale sau amniocenteza și probele sunt trimise în departamentul de genetică, existent în spital. Stabilim diagnosticul chiar în cadrul aceluiași centru. Facem screening pentru trisomia 13, 18 și 21.
Reforma sănătății în domeniul Dumneavoastră?
Pentru mine, screening-ul rămâne o măsură importantă de diagnostic al afecțiunilor genetice sau malformațiilor, pentru că apoi este greu și costisitor să asiști, să tratezi și să îngrijești copii handicapați. Dar screening-ul trebuie făcut în centre acreditate în sensul adevărat, nu pe relații. În spital avem psiholog și datorită acestui fapt avem și un număr foarte scăzut de copii abandonați, pentru că psihologul intervine. Pledăm pentru screeningul cancerului de col uterin ca program național, și, pe viitor, pentru cancerul de sân. Trebuie implementate centre-pilot în fiecare euroregiune, cam 8 în țară. Nu este practic să faci screening în 42 de județe, nu ai dotarea necesară, oamenii, iar adresabilitatea este scăzută. Vaccinarea antiHPV este foarte importantă, eu sunt convins de aceasta, dar am fost dezamăgit de rezultate. Rata de vaccinare nu a depășit în prima campanie 2-5 %, în a doua 10 %. În Anglia este 80%.
Dr. Cornelia Scărlătescu
Planuri?
Colaborăm foarte mult cu centrele din străinătate pentru formarea medicilor. De exemplu, și în septembrie vom avea un training pentru situații de urgență făcut cu o echipă de la Spitalul Universitar din Basel pe teme de urgențe obstetricale.
În toamnă, vom lansa un tratat de obstetrică-ginecologie care este parte a Tratatului de chirurgie sub conducerea prof. Irinel Popescu. Are 900 de pagini cu ultimele noutăți în domeniu. Vrem să îl folosim și ca instrument de lucru pentru rezidențiat.
Mă interesează pentru clinică un mamograf performant, dar dotarea este nesigură din cauza stării de austeritate din sistem. Însă eu nu abandonez ideea de a merge mai departe.
Mi-am dat seama că nu poți să faci nimic dacă nu ai puterea administrativă, dar și dacă o ai și nu o folosești în interesul spitalului, ci în interes personal, nu ai făcut nimic. Poți, ca manager, să selectezi oameni de calitate, să dai direcția, să ridici instituția.
Rata avorturilor este în scădere, aș fi vrut să nu mai avem avorturi în spital, acum, când există contracepție. Numărul de chiuretaje n-a scăzut pe măsura investițiilor financiare și umane făcute. S-a cheltuit enorm pentru educația de prevenire a sarcinilor nedorite. Efectul este dezolant.
Avem un departament de chirurgie-ginecologie, departament de medicină fetală, de genetică, facem screening al cancerului de col, screening al cancerului de sân
