Politici de Sanatate

Chirurgia cardiacă minim-invazivă nu înlocuieşte chirurgia convenţională

01 octombrie
09:51 2015
Chirurgia cardiacă minim-invazivă nu înlocuieşte chirurgia convenţională

Primele intervenţii pe cord deschis prin procedee minim-invazive video-asistate au fost efectuate, anul acesta, şi la Spitalul Sanador, de o echipă de medici specialişti condusă de dr. Stanislav Rurac, coordonatorul departamentului Chirurgie cardiacă din cadrul unităţii medicale private. Şcolit la Chişinău şi Bucureşti, dr. Rurac şi-a perfecţionat tehnica chirurgicală în centre universitare de renume din Rusia şi Germania. A realizat peste 400 de intervenţii cardiace şi mai mult de 1.000 de intervenţii vasculare şi munceşte în permanenţă să dezvolte şi să aplice noi tehnici chirurgicale minim-invazive.

Când au apărut primele intervenţiile minim-invazive în România?

Prin anii ’90, în chirurgia generală şi ortopedie erau deja larg folosite metode minim-invazive de tratament, aşa că a venit şi rândul chirurgiei cardiace. În 1996, echipa condusă de prof. dr. Lawrence H. Cohn de la Universitatea de Medicină Harvard a realizat prima intervenţie chirurgicală minim-invazivă prin toracotomie pe cord, având ca scop înlocuirea valvei mitrale. Din acel moment, această metodă a luat amploare şi aproape că nu există în ţările occidentale sau în SUA şi Canada vreun centru de chirurgie cardiacă în care să nu se realizeze astfel de intervenţii. În România, intervenţiile minim-invazive se fac de aproximativ cinci ani, iar cele video-asistate, de şi mai puţin timp. La Spitalul Sanador, aceste operaţii se fac din acest an, datorită dispozitivelor video şi instrumentarului chirurgical special de care are nevoie chirurgia cardiacă minim-invazivă. Această chirurgie însă nu presupune numai dotări speciale, ci şi o echipă bine pregătită, cu medici chirurgi, anestezişti, cardiologi, perfuzionişti şi asistente.

Chirurgia minim-invazivă presupune abordul structurilor inimii prin incizii mici la nivelul toracelui, cu păstrarea pe cât posibil a integrităţii acestuia. În funcţie de patologia cardiacă, se folosesc diferite aborduri, faţă de cele tradiţionale. În chirurgia cardiovasculară convenţională se foloseşte aşa-numita sternotomie. Este o incizie de aproximativ 25-30 cm prin mijlocul toracelui, prezentând pentru chirurg un câmp vizual larg, creând un abord cu minimă dificultate la toate structurile inimii. În ceea ce priveşte tehnica minim-invazivă, vorbim despre abord special pentru fiecare stuctură cardiacă, cu incizii de aproximativ 4-8 cm.

Care sunt beneficiile tehnicilor minim-invazive, comparativ cu cele tradiţionale?

Avantajul inciziilor mici depăşeşte cu mult avantajele efectului cosmetic. Printre avantajele importante se numără riscul mai mic de sângerare, risc scăzut de infecţii, reducerea intensităţii durerilor postoperatorii, perioada de spitalizare mai scurtă, creşterea confortului postoperator, recuperarea mult mai uşoară, revenirea la activităţile obişnuite doar în circa două săptămâni şi, nu în ultimul rând, rezultatul cosmetic foarte bun. Totuşi, chirurgia cardiacă minim-invazivă nu este alternativa absolută la chirurgia convenţională, din cauza mai multor factori, cum ar fi: patologia concomitentă a bolii de bază, specificaţii anatomice etc. Chirurgia tradiţională rămâne o metodă sigură şi eficace, verificată în timp.

Care sunt bolile cardiace indicate pentru tratament prin noile tehnici minim-invazive?

Prin aceste tehnici se pot realiza operaţii din patologia valvulară din boala cardiacă ischemică, malformaţii congenitale la adulţi şi tumori cardiace. Până în acest moment, la spitalul nostru am realizat intervenţii chirurgicale minim-invazive video-asistate de plastie sau protezare de valvă mitrală, plastie de valve tricuspide, închidere de defect interatrial, extirparea unor tumori cardiace. Toate aceste intervenţii se fac cu o tăietură mică de aproximativ 4-8 cm la nivelul toracelui drept, între coastele IV şi V, şi o tăietură de circa 2 cm în zona înghinală, prin care pacientul se conectează la aparatul de circulaţie extracorporală (inimă-plămân artificial). De asemenea, s-au realizat operaţii cu abordul minim-invaziv prin sternotomie minimă în patologia valvei aortice. Acesta este o intervenţie fără asistare video, cu o tăiere parţială a sternului.

Cât de mare este accesul pacientului român la acest tip de intervenţii?

Intervenţiile cardiace minim-invazive cu asistare video necesită dotări speciale şi tehnologie de ultimă generaţie: instrumentar chirurgical special, sisteme video performante, ecografie cardiacă transesofagiană pe toată durata intervenţiei chirurgicale. Până nu demult, astfel de intervenţii puteau fi făcute doar în ţările occidentale, unde plecau mulţi pacienţi români, însă, din acest an, ele se realizează şi în cadrul secţiei de chirurgie cardiacă a Spitalului Sanador. Accesul pacienţilor cu patologie cardiacă la aceste intervenţii se face prin intermediul medicului cardiolog la care se prezintă pacientul. În cazul în care se pune indicaţie pentru chirurgie, pacientul este îndrumat către chirurg, care ia decizia de a folosi tehnica tradiţională sau minim-invazivă pentru tratament.

Cum au decurs primele intervenţii video‑asistate pe care le-aţi realizat?

Prima intervenţie cardiacă minim-invaziva video-asistată, realizată în Spitalul Sanador, a fost şi primul caz special. Pacienta operată pentru defect de sept atrial avea şi sternul înfundat sau pectus excavatum (deprimare a peretelui toracic la nivelul sternului). Defectul îngreuna accesul către inimă, aceasta din urmă fiind complet deplasată în partea stângă a toracelui, astfel că distanţa de la incizia de pe torace până la structurile cardiace era mai mare, iar câmpul vizual intratoracic era mult mai mic. A fost o intervenţie dificilă tehnic, dar cu rezultat foarte bun, pacienta fiind externată la cinci zile postoperator şi la două săptămâni după operaţie deja se afla la serviciu.

Am mai avut o serie de pacienţi la care am realizat pentru prima dată în România o nouă tehnică de plastie a valvei mitrale printr-un procedeu introdus de prof. dr. Friedrich Mohr, din Herzzentrum, Leipzig, Germania. Această tehnică, numită şi „loop technique”, se realizează prin implantarea de cordaje artificial predimensionate, care înlocuiesc cordajele native rupte sau afectate. Această tehnică, dar şi alte tehnici de prezervare a valvelor mitrale şi tricuspidiane sunt prioritare pentru echipa noastră, având în vedere că nimic nu se compară cu o valvă nativă, indiferent cât de bine ar fi realizate valvele mecanice sau biologice folosite pentru înlocuiri valvulare. Astfel, noi ne ghidăm după principiul ultimilor ani din chirurgia cardiac valvulară – “respect rather than resect”, adică “păstrez decât să secţionez”.

În România, intervenţiile minim-invazive se fac de aproximativ cinci ani, iar cele video-asistate, de şi mai puţin timp. La Spitalul Sanador, aceste operaţii se fac din acest an, datorită dispo­ziti­velor video şi instrumen­tarului chirurgical special de care are nevoie chirurgia cardiacă minim-invazivă.

Chirurgia cardiacă minim-invazivă nu este alternativa absolută la chirurgia convenţională, din cauza mai multor factori, cum ar fi: patologia concomitentă bolii de bază, specificaţii anatomice etc. Chirurgia tradiţională rămâne o metodă sigură şi eficace, verificată în timp

S-au realizat operaţii cu abordul minim-invaziv prin sternotomie minimă în patologia valvei aortice. Acesta este o intervenţie fără asistare video, cu o tăiere parţială a sternului.

În continuare, dezvoltăm noile tehnici în chirurgia minim-invazivă şi, în acelaşi timp, vrem să lărgim paleta de patologii cardiace care pot fi abordate prin această metodă.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: