Interviu cu prof. dr. Leonard Azamfirei, rector, UMF Târgu Mureș
Sunteți la cel de-al doilea mandat de rector. Care au fost cele mai mari provocări ale primului dumneavoastră mandat?
Mandatul 2012-2016 a fost unul care a solicitat, la începutul său, un efort de adaptare din partea Universității la prevederile noii Legi a Educației Naționale (apărută în 2011). Au fost necesare reorganizări interne cerute de lege sau impuse de dorința de a face Universitatea mai dinamică, mai adaptată, prin mecanismele ei de funcționare, la cerințele învățământului medical internațional. Alături de aceste demersuri administrative, privesc înapoi cu mulțumirea faptului că am dat o nouă dimensiune modului de abordare a cercetării științifice în Universitate și am inițiat o accentuată informatizare a fiecărui domeniu de activitate. Cercetarea științifică a beneficiat de o îmbunătățire semnificativă a infrastructurii, reușind finalizarea construcției și a dotării, prin fonduri europene, a Centrului de Cercetări Avansate Medico-Farmaceutice și, în paralel, au fost create mecanisme interne de stimulare a cercetării științifice prin granturi, proiecte, colaborări internaționale. În ceea ce privește domeniul IT, Universitatea și-a creat o platformă online, e-UMF, care a reușit să integreze în spațiul virtual majoritatea activităților didactice, de management academic, administrative și de asigurare a calității. În paralel, au continuat lucrările de investiții, de reabilitări, dar și de modernizare a procesului de învățământ.
Ce proiecte continuați în acest mandat și care vă sunt prioritățile?
Mandatul 2016-2020 are două obiective majore. Primul dintre ele este o reformă curriculară de substanță a învățământului medical din Universitate. Este imperios necesar ca, păstrând tradiția, să facem loc și inovării. Ca urmare, în baza Planului Strategic de Dezvoltare a Universității, Senatul a aprobat o Strategie de reformă curriculară ce are ca obiectiv dezvoltarea unui model de educație medicală care să formeze absolvenți cu competențe clinice, capabili să raționeze medical, să decidă și să comunice profesional cu pacienții, cu celelalte categorii profesionale implicate în actul medical și cu societatea. În acest sens, strategia prevede o serie de obiective și măsuri specifice care se vor desfășura în următorii trei ani, pentru realizarea unui sistem de educație centrat în mod real pe student, care să stimuleze studenții să învețe în mod independent, să-și dezvolte gândirea critică și creativă, utilizând metode noi de predare, învățare și evaluare.
Un al doilea obiectiv major este internaționalizarea Universității prin păstrarea și dezvoltarea relațiilor tradiționale, mai ales în spațiul european, în paralel cu deschiderea spre universitățile din alte zone geografice: SUA, Asia, Orientul Mijlociu, Israel etc., creșterea numărului de mobilități de tip outcoming și incoming pentru studenți și pentru cadre didactice și cercetători, creșterea calității studenților internaționali admiși la studii în limba engleză, dar și creșterea numărului de cercetători străini implicați în proiecte de cercetare derulate de către Universitate. Am pus un accent deosebit pe relațiile bilaterale cu universități din străinătate, astfel încât, în prezent, avem peste 70 de parteneriate internaționale. Programul Erasmus + derulat de UMF este unul dintre cel mai bine finanțate programe ERASMUS din România, de care beneficiază anual sute de studenți și de cadre didactice.
În egală măsură, trebuie să ne concentrăm pe o resursă umană neglijată până acum – absolvenții Universității care lucrează în alte țări și care pot deveni puncte importante în rețeaua internațională pe care dorim să o creăm.
Care sunt problemele sistemului medical universitar din România?
Cred că în acest moment învățământul medical din România are o problemă de sistem a cărei soluție nu ține exclusiv de deciziile interne ale universităților. Deși există inițiative consistente în unele universități de medicină, de reformare a curriculei, de introducere a unor discipline de studii integrate, de asimilare a unor modele care deja au trecut proba timpului în alte sisteme de educație medicală, procesul este dificil atât din motive obiective, cât și subiective.
Motivele subiective țin de rezistența la schimbare, de efortul individual și colectiv pe care îl impune o asemenea schimbare și, uneori, chiar de dificultatea de înțelegere a unei noi filosofii în educație sau dintr-o mândrie asociată doar aparent tradiției care, însă, de regulă, ascunde prea multă suficiență personală.
Motivele obiective, cu mult mai consistente, vin dintr‑un cadru normativ național care, din dorința probabil bine intenționată de a reglementa un anumit standard de calitate, a ajuns în situația de a clona aceleași programe de studii în fiecare centru universitar medical. Studenții vin la o universitate în primul rând din motive geografice (sunt mai aproape de casă), și nu din motivul că programul de la Medicină dintr-o universitate este mai bun decât într-alta, este mai aproape de profilul lor individual sau le oferă mai multe opțiuni. Noi multiplicăm, din grija de a îndeplini standardele legate de acreditare/autorizare, moduri de învățământ identice, care impun aceleași discipline de studiu, în aceeași succesiune, aceleași structuri, aceeași rigiditate care nu ține cont de student, ci de grupe, de serii, de norme didactice, de note și de clasificări. Într-o măsură covârșitoare, predarea și evaluarea fac apel la memorie, la învățarea în salturi, mai ales în perioadele sesiunilor, fără a încuraja învățarea continuă, gândirea critică, simțul clinic, dialogul, oferirea de opțiuni studenților, crearea unui mediu concurențial real profesorilor, care să facă diferența între cel care face performanță și cel care este doar carierist.
Învățământul clinic a depășit de mult stadiul stetoscopului și chiar dacă acesta rămâne, prin aura sa romantică, asociat imaginii idilice a medicului care face apostolat, astăzi trăim totuși într-o eră profund tehnologizată, explozivă în oportunitățile pe care le oferă, la care sistemul de educație trebuie să se adapteze. Învățământul virtual înlocuiește, din păcate, învățământul clinic, interacțiunea directă cu pacientul devenind mai dificilă din cauza reașezării drepturilor pacienților și din cauza numărului mare de studenți raportat la spațiile clinice existente. Din aceste motive, devine evidentă nevoia de a crea alternative.
Ce presupune învățământul medical virtual?
Învățământul virtual medical este o alternativă a celui clinic, acest tip de învățământ utilizând o gamă largă de simulatoare de complexități diferite, softuri specializate, mulaje și manechine care încearcă să creeze o realitate virtuală sau chiar una palpabilă cât mai asemănătoare situațiilor clinice, bazate pe pacientul uman, dar cu un grad mare de reproductibilitate. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș are, din 2012, un Centru de Simulare și Abilități Practice unic în România, dotat din punct de vedere tehnic cu cele mai moderne simulatoare de patologie existente, dar, mai mult decât atât, și-a perfecționat de-a lungul timpului numeroase scenarii clinice, interacțiuni cu pacienți standardizați (în realitate, studenți care joacă rolul unor pacienți), toate integrate într-un sistem de monitorizare și evaluare ca parte a platformei mai largi de e-learning dezvoltată special pentru acest scop. Niciodată lucrul pe simulatoare nu va înlocui activitatea directă la patul bolnavului, dar o combinație înțeleaptă între cele două abordări este necesară, dacă soluțiile devin complementare. Cred că deținerea unui centru de simulare medicală trebuie să fie un criteriu obligatoriu de acreditare a oricărei instituții de învățământ medical.
Câți studenți străini aveți în Universitate și ce strategii folosiți pentru atragerea lor?
Universitatea are, în prezent, peste 500 de studenți la cele două programe în limba engleză: medicină și medicină dentară. În urmă cu un, an am schimbat strategia de admitere și de promovare întrucât eram nemulțumiți de nivelul, uneori mai precar, al calității studenților internaționali, astfel încât, printr-o procedură pe care am numit-o early admission, am început o procedură de admitere, derulată online, făcând admiterea în două sesiuni: una în lunile martie-aprilie și cealaltă la începutul lunii septembrie. În paralel, am desfășurat o campanie activă în mediul online, utilizând toate formele de rețele de socializare, astfel încât, printr-o dublare a concurenței, a crescut și calitatea studenților admiși.
Care este situația admiterii pentru studenții din România? Simțiți reculul scăderii numărului de studenți pe care îl resimt cele mai multe universități din țară?
Trăim într-un mediu concurențial, fiecare universitate își face un plan de recrutare a studenților. De fapt, abordarea universităților în ceea ce privește elevii trebuie să se schimbe. Dacă, pe vremea studenției mele, absolvenții de liceu căutau universitățile și își doreau foarte mult să devină studenți, astăzi, datorită unei oferte de studii generoase, făcută de numeroasele universități existente, este absolut necesar ca fiecare dintre acestea, inclusiv Universitatea noastră, să identifice candidații, să îi convingă să încerce să devină studenți punând în fața lor argumente. De aceea, noi ne îndreptăm spre aceste licee, le spunem elevilor ce facem în Universitate și de ce opțiunea de a veni la Târgu Mureș poate fi mai bună decât alta. Acesta este motivul pentru care am demarat o acțiune ambițioasă, intitulată Caravana UMF, prin care, în lunile februarie-martie și septembrie-octombrie, ajungem la peste 100 dintre liceele cele mai bune din țară. O concurență mare la admitere la universitate înseamnă o selecție mai riguroasă, astfel încât vor intra elevii cei mai buni. Este o regulă întâlnită la toate universitățile de prestigiu și cred că, dacă la UMF Târgu Mureș intră elevi buni, aceștia vor fi capabili să facă performanță pe parcursul studenției. Ne mândrim că în ultimii doi ani am avut printre cele mai mari concurențe din țară la programul de Medicină în limba română (2014 – cea mai mare concurență; 2015 – a doua concurență) și acest lucru s-a văzut deja în calitatea studenților din anul I. Am convingerea că și anul acesta va fi la fel.
Pe de altă parte, pe noi nu ne interesează notele foarte mari la admitere, ci ne interesează ca aceia care sunt admiși să dețină deja un anumit bagaj de cunoștințe din zona disciplinelor fundamentale care au legătură cu medicina, să aibă un mod de gândire rațional, să înțeleagă mecanismele biologice și să fie în stare să facă asocieri corecte între noțiuni. Din acest motiv, avem un material bibliografic consistent, unic în țară, care conține noțiuni de biologie, biochimie, biofizică, fiziologie, care le sunt ulterior extrem de utile proaspeților studenți.
Există un eveniment de suflet de care v-ați legat, din viața Universității?
Aniversarea a 70 de ani de învățământ medical la Târgu Mureș, pe care am sărbătorit-o în 2015, a fost un eveniment remarcabil, un pretext de a aduce Universitatea în fața opiniei publice, un motiv de a deschide noi uși, noi orizonturi, de a face Universitatea mai cunoscută, deoarece consider că UMF Târgu Mureș are tradiție, profesionalism și prestanță în întreaga lume academică.
Roxana Maticiuc
