Politici de Sanatate

Cancerul reprezintă o problemă majoră de sănătate publică al cărui impact negativ se evidențiază în special în mortalitate evitabilă, dizabilitate și costuri societale majore pentru populația din România.

Absența educației pentru sănătate, performanța redusă a programelor de vaccinare (în special pentru HPV) și screening (pentru cancerul de col uterin), subfinanțarea cronică a intervențiilor preventive, lipsa depistării precoce, diagnosticarea în stadii avansate de boală, fragmentarea serviciilor de sănătate furnizate, accesul inechitabil la servicii oncologice și variabilitatea calității acestora contribuie sinergic la impactul negativ al cancerului în România. În prezent există un interes substanțial atât la nivel European (European Beating Cancer Plan ), cât și la nivel național (Planul Național de Combatere a Cancerului , inițiativa Împreună Învingem Cancerul ) pentru o abordare mai sistematică a luptei împotriva cancerului. Pentru a obține rezultatele așteptate, această abordare trebuie să țină cont de următoarele sugestii:

1. Reorganizarea sistemului informațional – în prezent, există diferențe substanțiale între raportările periodice din sistemul de sănătate pentru datele de morbiditate și mortalitate prin cancer și estimările din surse externe (Globocan – Cancer today). Având în vedere, că datele de morbiditate, mortalitate și supraviețuire sunt esențiale pentru fundamentarea politicilor de luptă împotriva cancerului, este necesară redefinirea fluxurilor informaționale, a seturilor de date specifice și a nomenclatoarelor de date pentru fiecare tip de cancer astfel încât registrele populaționale de cancer la nivel regional să devină funcționale. De asemenea, este necesară colectarea și validarea datelor de utilizare a serviciilor de sănătate pentru cancer și a costurilor asociate acestora, precum și a datelor clinice relevante. Aceste informații sunt necesare pentru monitorizarea traseului pacienților cu cancer, a monitorizării variabilității și calității serviciilor furnizate și pentru funcționalitatea registrelor specifice pentru diferite tipuri de cancer. Toate informațiile menționate mai sus sunt esențiale pentru fundamentarea politicii de control al cancerului.
2. Catagrafierea resurselor necesare – în prezent, nu există o situație actualizată referitoare la disponibilitatea diferiților furnizori care oferă servicii de sănătate pentru cancer la nivel teritorial și în baza căreia să se realizeze traseele specifice pentru fiecare tip de cancer la acest nivel. Este esențială catagrafierea furnizorilor de servicii pentru cancer pentru toate domeniile de asistență medicală și pentru serviciile conexe, a tehnologiilor medicale disponibile și a resursei umane implicate în furnizarea acestor servicii. De asemenea, este imperios necesară planificarea adecvată a resurselor necesare pentru controlul cancerului pe termen mediu și lung pentru a reduce variabilitatea accesului și calității serviciilor furnizate pentru cancer.
3. Intervenții strategice de promovare a sănătății – în prezent, educația pentru sănătate și promovarea sănătății sunt activități punctuale, subfinanțate cronic și al căror impact nu este măsurat sau evaluat. Este necesară o abordare sistematică a acestui domeniu în care activitățile curente vor fi înlocuite cu intervenții strategice care vizează învățarea comportamentelor sănătoase, schimbarea comportamentelor de risc și implicarea activă a cetățeanului în deciziile referitoare la propria sănătate.
4. Intervenții preventive esențiale – în prezent, intervențiile preventive sunt limitate la vaccinare (HVB, HPV) și screening pentru cancerul de col uterin, ambele intervenții având un grad redus de utilizare și acceptabilitate. Recent a început pilotarea unor programe populaționale de screening la nivel regional pentru cancerul de col uterin, cancerul colorectal și cancerul de sân. Este imperios necesară extinderea screeningurilor populaționale pentru cancer la nivel național, introducerea screeningului pentru cancerul bronhopulmonar și cancerul de prostată și stimularea depistării precoce a bolii oncologice.
5. Diagnostic adecvat și în timp util – în prezent, durata medie de așteptare a diagnosticului de precizie pentru cancer este variabilă și dependentă de domiciliul pacientului, disponibilitatea resurselor diagnostice în zona respectivă, bugetul fondului de asigurări de sănătate și resursele financiare ale pacientului. Maparea resurselor la nivel teritorial, definirea traseului pacientului pentru diferite tipuri de cancer și stabilirea timpilor optimi de așteptare pentru diagnostic vor avea ca efect scăderea duratei de timp până la stabilirea diagnosticului de precizie și începerea tratamentului. Utilizarea comisiei multidisciplinare (tumor board) pentru decizia referitoare la secvențele de tratament este esențială pentru îmbunătățirea supraviețuirii pacientului cu cancer.
6. Acces optim la tratament de calitate – în prezent, accesul la tratament este fragmentat, variabil și dependent de domiciliul pacientului, disponibilitatea resurselor terapeutice în zona respectivă și bugetul fondului de asigurări de sănătate. Nu există o modalitate obiectivă și transparentă de a cuantifica rezultatele tratamentului efectuat și de a compara diferitele scheme terapeutice. Este esențială actualizarea regulată a tuturor instrumentelor de standardizare clinică și monitorizarea implementării acestora pentru a putea măsura valoarea adăugată a terapiilor administrate.
7. Monitorizare adecvată – marea majoritate a pacienților cu cancer rămân într-o formă de monitorizare a bolii oncologice în cadrul centrului oncologic unde a avut loc sesiunea de tratament oncologic. Cu toate acestea, modalitatea în care se efectuează monitorizarea bolii oncologice este extrem de variabilă la nivel național și ea se reflectă în costuri adiționale pentru sistemul de sănătate și posibil în reducerea supraviețuirii pe termen lung. Este necesară dezvoltarea protocoalelor de monitorizare a bolii oncologice, monitorizarea implementării acestora și cuantificarea efectelor pozitive ale supravegherii active a cancerului.
8. Suport și re-inserție socială – această componentă lipsește aproape în totalitate din serviciile oferite pacienților cu cancer sau aparținătorilor acestora. Este imperios necesar ca aceste servicii (psiho-oncologie, onco-nutriție etc.) să se dezvolte rapid și să fie integrate în continuumul îngrijirilor pentru cancer deoarece au impact pozitiv substanțial în creșterea calității vieții pacienților cu cancer.
9. Servicii de paleație adecvate – în prezent, serviciile de paleație sunt disponibile sporadic, iar marea majoritate a acestora sunt oferite în cadrul spitalelor. Există o nevoie imperioasă de a se dezvolta servicii de paleație în special în ambulatoriu și la domiciliul pacienților cu cancer, care să fie oferite cât mai echitabil posibil.
10. Îngrijiri integrate pentru cancer – modalitatea fragmentată și variabilă în care sunt oferite serviciile de sănătate pentru cancer are impact negativ direct în supraviețuire și calitatea vieții pacienților cu cancer. Este recomandabilă dezvoltarea unor rețele funcționale teritoriale pentru principalele tipuri de cancer, introducerea managerilor de caz și a navigatorilor de pacienți, astfel încât pacienții cu cancer să cunoască traseul îngrijirilor specifice pentru afecțiunea lor, precum și timpii de așteptare pentru tratament și monitorizare. Rezultatele așteptate de la această modalitate de furnizare a serviciilor pentru cancer sunt o creștere a supraviețuirii și a calității vieții acestor pacienți.

de dr. Adrian Pană