Politici de Sanatate

Cancerul de prostată: de la screening la medicina personalizată

14 octombrie
14:16 2019
Cancerul de prostată: de la screening la medicina personalizată

Interviu cu prof. dr. Viorel Jinga, șeful Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic „Prof. Dr. Th. Burghele”, prorector cu probleme studențești în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București

 

Ați primit recent Premiul „Carol Davila” pentru Medicină pentru un studiu pe cancerul de prostată metastazat desfășurat în nouă țări. Care sunt rezultatele și beneficiile efective ale acestuia pentru calitatea vieții pacienților cu această boală?           

Studiul a fost publicat în revista „Clinical Cancer Research”, revista indexată ISI, de prestigiu, cu factor de impact peste 10. În acest studiu au fost incluși 253 de pacienți cu cancer de prostată metastazat, rezistent la castrare, care au prezentat progresie la tratamentul chimioterapic cu Docetaxel.

Obiectivul studiului a fost să determine eficiența acestui nou agent terapeutic în combinație cu abirateron, comparativ cu abirateron în monoterapie, la pacienții care prezintă o pierdere a genei PTEN. Pierderea acestei gene a fost asociată cu boala avansată și agresivă, deci un prognostic prost pentru pacient. Acest inhibitor m-TOR, împreună cu un inhibitor al receptorului androgenic, poate reprezenta un beneficiu clinic pentru creșterea supraviețuirii pacienților în stadiile avansate. Alte obiective ale studiului au fost de a aprecia răspunsul clinic la pacienții cu sau fără pierderea genei PTEN, de a aprecia nivelul de control al durerii pacientului pentru acest tip de terapie și de a evalua profilul de siguranță și tolerabilitate al acestei noi terapii. Combinația ipatasertib, abirateron acetat și prednison a îmbunătățit supraviețuirea fără progresie la pacienții cu cancer de prostată metastazat rezistent la castrare.

De asemenea, pacienții cu cancer de prostată cu pierderea genei PTEN, despre care se cunoaște că este una dintre cele mai importante gene supresoare tumorale, au beneficiat și ei de pe urma respectivei asocieri. Importanța acestei publicații este dată de faptul că este primul studiu de acest fel care demonstrează superioritatea combinației dintre ipatasertib și abirateron față de monoterapia cu abirateron, întârziind supraviețuirea fără progresie în special la pacienții cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare cu pierderea acestei gene. Astfel, se adaugă o picătură la oceanul necunoașterii mecanismelor neoplazice și mai facem un pas spre dezvoltarea medicinei personalizate.

Cât de greu este să derulezi un astfel de studiu în România?

Efectuarea studiilor doar în țara noastră e practic imposibilă, financiar și logistic. În plus, publicarea unui articol în care autorii să fie doar din România e extrem de dificilă și doar prin colaborări internaționale am reușit să ajungem la acest rezultat.

Cancerul de prostată este cea de-a treia cauză de deces în rândul bărbaților, după cancerul pulmonar și cel colorectal.  Ce ar trebui făcut pentru a se scădea incidența acestor boli?

Se poate face screening. Discuția privind evaluarea PSA la populația masculină pentru depistarea timpurie a cancerului de prostată intră într-o nouă fază. După ani de descurajare a utilizării programelor de screening PSA la nivel național, rata mortalității pentru cancerul de prostată crește în diferite țări și din ce în ce mai mulți pacienți sunt diagnosticați în stadii avansate locale sau metastatice. Totuși, dovezi recente arată eficacitatea programelor de screening pentru cancerul de prostată. Acesta a fost motivul pentru care Asociația Europeană de Urologie a dezvoltat o recomandare privind screening-ul PSA pentru cancerul de prostată, care a fost lansat în cadrul Zilei Europene a Cancerului de Prostată la Parlamentul European de la Bruxelles, la 22 ianuarie 2019.

Pe baza dovezilor prezentate de diverși experți în cadrul ședinței, membrii grupului „Deputații împotriva cancerului” au confirmat că eficacitatea screening-ului PSA pentru depistarea precoce a cancerului de prostată este clară și că trebuie luate măsuri acum. Ei i-au încurajat pe colegii europarlamentari să pună acest subiect pe agenda lor la alegerile UE.

În 4 iunie, la București, când România deținea președinția Consiliului European, s-a organizat o dezbatere cu experți europeni pe tematica screening-ului bolii neoplazice. Cu această ocazie, am avut și eu o intervenție de subliniere a rolului screening-ului în cancerul de prostată. În SUA, după introducerea PSA-ului ca test screening pentru cancerul de prostată, au fost diagnosticate foarte multe cazuri de cancer de prostată, crescând și numărul de cazuri de cancer clinic nesemnificative depistate, care au fost și tratate, ducând la creșterea efectelor adverse ale tratamentului și a costurilor asupra sistemului de sănătate, motiv pentru care, în urmă cu câțiva ani, a început să nu mai fie recomandat screening-ul în cancerul de prostată.

Rezultatul a fost creșterea numărului de cazuri diagnosticate în stadiu local avansat, chiar metastatic. Acest lucru s-a întâmplat și în Regatul Unit al Mării Britanii. Practic, screening-ul pentru cancerul de prostată are câteva beneficii clare. În primul rând, poate duce la depistarea mai multor cazuri în stadiu incipient, care ar putea fi tratate cu intenție curativă. În al doilea rând, toxicitatea tratamentului este mult redusă când acesta este aplicat într-un stadiu timpuriu al bolii. Astfel, complicațiile specifice tratamentului pot scădea ca incidență. Mai mult decât atât, tratamentul bolii avansate și în stadiu metastatic are mai multe efecte adverse, iar costurile pentru sistemul de sănătate cresc dramatic. A existat un studiu efectuat în Europa care a arătat că screening-ul prin PSA pentru cancerul de prostată reduce mortalitatea specifică bolii cu 21%, fiind din acest punct de vedere superior, ca rezultat, programelor de screening pentru cancerul de sân și de colon.

Cât de importantă este comunicarea medic/pacient și disponibilitatea profesionistului de a face educație medicală?

Pe lângă statistici, mecanisme și tratamente, medicina impune o adevărată artă a comunicării. Comunicarea este, la rândul ei, un ansamblu verbal, paraverbal și non-verbal, nu este doar un șir de cuvinte cu conținut sintactic și semantic, ci toate acestea, împreună cu timbru, ton, gesturi, contact vizual și expresii faciale. Pe seama acestei comunicări, medicul construiește relația medic-pacient, care este esențială în respectarea îndrumărilor, recomandărilor și a tratamentului propus.

Personal, sunt adeptul acestei abordări holistice și încurajez o comunicare deschisă cu pacienții mei. Comunicarea este mai mult decât liniară, medic-pacient și eventual invers, este, de fapt, un triunghi ce presupune implicarea pacientului, a aparținătorilor și a celorlalți specialiști implicați în cazul respectiv. Dacă reușești să stabilești o echilateralitate în acest triunghi, cu siguranță rezultatul va fi mai bun. Medicina este bazată în principal pe modelul uceniciei, iar această metodă de educație medicală are multe puncte forte. Aplicarea acestui model și-a demonstrat eficiența în timp, mergând înapoi până la însuși Jurământul lui Hipocrate.

Universitatea „Carol Davila” încurajează și întreține acest model prin introducerea studentului în practica clinică încă din anul 3, prin semiologia clinică, iar restul anilor – 4, 5 și 6 – sunt construiți în jurul elementului „practică”, pentru că toate stagiile presupun contact cu pacienții din spitalele universitare. Recunosc că, poate, contextul actual nu oferă în unele situații același timp alocat odinioară transmiterii cunoștințelor, deși disponibilitatea și dăruința persistă. Noi, mentorii, ne străduim mereu să fim prezenți și implicați pentru colegii noștri în perioada de pregătire- studenți, rezidenți și tineri specialiști.

În calitate de prorector al UMF „Carol Davila”, credeți că se face suficient pentru educarea viitorilor medici, în sensul comunicării cu pacientul?

Comunicarea interpersonală este cea mai importantă pentru omenire și, totodată, cea mai mare realizare a sa. Sunt două discipline care se fac încă din primii doi ani, chiar înainte de a intra în stagiile practice unde interacționează cu pacienți, care se numește Psihologie medicală și Științe comportamentale umane. Acestea două cuprind cursuri și lucrări practice despre stres, despre abordul holistic, integrativ al pacientului, despre complianța terapeutică, calitatea vieții și efectul placebo sau al dependenței de medicamente, iar toate acestea se completează prin cursuri despre relația medic-pacient și psihoterapie.

Mai mult, încurajăm la nivel de universitate toate proiectele organizațiilor studențești care vizează una dintre cele trei laturi ale triunghiului amintit – comunicare medic-pacient, medic-familie, medic-medic. Din dorința de a dezvolta viitori medici sănătoși social și emoțional, pentru ca ei, la rândul lor, să dezvolte relații sănătoase, UMF „Carol Davila” a pus bazele Centrului de Consiliere Psihologică, Educațională și Profesională, care își desfășoară activitatea deja de patru ani. Suntem deschiși la propuneri noi și, cu siguranță, lucrurile nu se vor opri aici.

Este UMF „Carol Davila” ancorată în nevoile sistemului de sănătate, din punctul de vedere al pregătirii tinerilor/disciplinelor de studiu? Ce credeți că ar trebui schimbat/îmbunătățit, din acest punct de vedere?

UMF „Carol Davila” pregătește „studenți funcționali”, care se integrează rapid în practica zilnică. Spre deosebire de alte sisteme medicale, modelul stagiilor practice aplicate în universitatea noastră acomodează studentul cu mediul spitalicesc, cu aparatura medicală, cu fluxul operațional și cu multe alte aspecte care nu pot fi predate teoretic. Desigur, trebuie să continuăm procesul de reformă curriculară, armonizarea curriculei facultăților cu cele ale unor facultăți de medicină și farmacie europene de prestigiu, cu necesitatea creșterii numărului de ore de studiu individual, și axarea preponderentă pe activitățile practice. O să  identificăm modele de curriculă ale facultăților de medicină care să poată fi adaptate realităților existente în facultățile noastre și care corespund specificului și așteptărilor de la noi. Se impune participarea la reuniuni în domeniu, naționale și internaționale, a unor membri ai echipei care să se „specializeze” în domeniul reformei curriculare, identificarea și promovarea unor modalități de integrare curriculară pe orizontală și verticală, precum și a unor teme integratoare. Este necesară continuarea proiectelor de pregătire a personalului didactic din facultăți, realizarea unui ghid de studiu al facultății și a ghidurilor de studiu ale fiecărei discipline și, totodată, asigurarea premiselor pentru o mai bună desfășurare a examenului de licență.

 

 

de Valentina Grigore

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: