Bolile autoimune reprezintă o provocare majoră pentru sistemele de sănătate, atât prin complexitatea mecanismelor implicate, cât și prin impactul semnificativ asupra calității vieții pacienților.

Datele epidemiologice indică faptul că aproximativ 7% din populație este afectată de o afecțiune autoimună, iar distribuția pe sexe este profund dezechilibrată: aproape 80% dintre pacienți sunt femei. Afecțiuni precum tiroidita Hashimoto, sindromul Sjögren, lupusul eritematos sistemic sau scleroza sistemică sunt semnificativ mai frecvente în rândul populației feminine, în special în intervalul de vârstă 15–45 de ani.

Predispoziția crescută a femeilor pentru bolile autoimune este explicată printr-o interacțiune complexă între factori hormonali, genetici și de mediu. Estrogenii joacă un rol important în modularea răspunsului imun, iar particularitățile genetice – inclusiv prezența a doi cromozomi X – pot contribui la această susceptibilitate crescută. În plus, factorii de mediu, stresul și infecțiile pot acționa ca declanșatori ai bolii.

Una dintre cele mai mari provocări în managementul bolilor autoimune este stabilirea diagnosticului. Simptomele sunt adesea nespecifice – oboseală cronică, dureri articulare, manifestări cutanate, febră sau căderea părului – și pot mima alte patologii.

„Simptomele bolilor autoimune sunt adesea nespecifice și pot fi dificil de diagnosticat, ceea ce duce la întârzieri în tratament și gestionare”, a declarat Rozalina Lăpădatu, președinte al Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA), în cadrul celei de-a 6-a ediții a conferinței „Sănătatea femeii”.

În unele cazuri, stabilirea diagnosticului poate dura ani de zile, mai ales în bolile de colagen, unde tabloul clinic este heterogen, iar testele de laborator nu sunt întotdeauna concludente.

Impact asupra fertilității și sarcinii

Bolile autoimune influențează semnificativ sănătatea reproductivă. Dezechilibrele hormonale și afectarea unor organe-cheie pot reduce fertilitatea și pot crește riscul de complicații în sarcină, inclusiv avort spontan sau patologii precum sindromul antifosfolipidic. „O femeie care suferă de o boală autoimună și își dorește un copil trebuie să discute din timp cu medicul curant și să urmeze un plan terapeutic atent monitorizat, pentru a proteja atât sănătatea mamei, cât și dezvoltarea fătului”, a subliniat Rozalina Lăpădatu.

De asemenea, perioada postpartum necesită o atenție specială, inclusiv monitorizarea nou-născutului în contextul tratamentelor administrate mamei în timpul sarcinii.

Povara psihologică și socială

Dincolo de manifestările fizice, bolile autoimune au un impact psihologic major. Debutul frecvent în perioada adultului tânăr afectează planurile personale și profesionale, generând anxietate, depresie și izolare socială. „Pacienții se confruntă nu doar cu boala în sine, ci și cu stigmatizarea socială și cu propriile limitări. În plus, există dovezi că inflamația cronică poate contribui biologic la apariția depresiei”, a explicat reprezentanta pacienților cu afecțiuni autoimune.

Nevoia de îngrijire personalizată și multidisciplinară

Managementul eficient al bolilor autoimune necesită o abordare integrată, care să includă tratament medicamentos, suport psihologic și intervenții sociale. Lipsa unor biomarkeri clari și a testelor predictive face ca personalizarea tratamentului să fie dificilă, fiind adesea necesare ajustări repetate ale terapiei.

„Îngrijirea personalizată și multidisciplinară este esențială pentru abordarea nevoilor complexe ale pacienților. Avem nevoie de echipe medicale integrate, nu doar de colaborări informale între specialiști”, a punctat Rozalina Lăpădatu.

În prezent, în România, lipsa structurilor instituționalizate de tip multidisciplinar obligă pacienții să parcurgă trasee medicale fragmentate, ceea ce întârzie intervențiile și crește povara bolii.

Accesul la tratament și politici de sănătate

Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese în accesul la terapii inovatoare, persistă dificultăți în ceea ce privește accesul la investigații esențiale, precum testele de anticorpi sau analizele genetice. „Eforturile de susținere și colaborarea dintre asociațiile de pacienți, profesioniștii din domeniul sănătății și factorii de decizie sunt cruciale pentru îmbunătățirea accesului la tratamente și îngrijire completă”, a afirmat Rozalina Lăpădatu.

În plus, politicile sociale actuale sunt insuficient adaptate nevoilor reale ale pacienților, în special pentru cei cu forme severe de boală, care necesită suport constant.

”Bolile autoimune rămân o <zonă gri> a medicinei moderne, caracterizată prin complexitate diagnostică și terapeutică. În cazul femeilor, impactul este amplificat de implicațiile asupra fertilității, sarcinii și rolurilor sociale. Diagnosticul precoce, dezvoltarea echipelor multidisciplinare și extinderea accesului la tratamente inovatoare și investigații sunt esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului și a calității vieții acestor paciente. În ciuda provocărilor, progresele recente oferă perspective optimiste, subliniind importanța colaborării între toți actorii implicați în sistemul de sănătate”, a concluzionat președintele APAA.