Conf. univ. dr. Daniela Mănuc este unul dintre pionierii coordonării și implementării programelor Phare, fondurilor europene, preluării aquis‑ului comunitar și integrării europene în cadrul Ministerului Sănătății, director general-adjunct AM POS DRU și doctor în științe medicale. Un parcurs profesional care o recomandă drept unul dintre cei mai buni experți în domeniul fondurilor europene, capitol la care România a avut multiple corijențe.
Un interviu despre lecțiile și paradoxurile trecutului, dar și despre provocările viitorului.
de Dr. Cornelia Scărlătescu
Sunteți unul dintre specialiștii recunoscuți în atragerea fondurilor europene. Care este motivul pentru care în România nu avem o viziune strategică, pe termen lung în domeniul investițiilor în Sănătate și pentru care ne-am și remarcat prin rate de absorbție reduse a fondurilor europene, deși sistemul sanitar se plânge de subfinanțare cronică?
Schimbarea foarte frecventă a miniștrilor Sănătății și a factorilor politici angrenați în coordonarea procesului de integrare a României a dus la o lipsă de viziune pe termen lung, în general oprindu-se marea parte a intervențiilor la nivel de construcție de spitale, de reabilitare de ambulatorii, obiective care nu au fost întotdeauna într-o congruență și coeziune cu proiectele Băncii Mondiale, cu fondurile structurale alocate de Comisia Europeană pentru 2007-2014.
În plus, accesarea fondurilor europene a fost foarte dificilă, comparativ cu cea a fondurilor naționale. Lipsa cunoașterii unor aspecte legate de accesarea fondurilor a dus la teama sau la suspiciunea în a face pași în anumite direcții. Circuitul informațional este dificil și, deși există inițiative și idei, nu există întotdeauna posibilitatea concretizării lor în proiecte viabile, eligibile. Mulți solicitanți nu au prevăzute în bugetele lor sume pentru achiziționarea unor experți care să le scrie proiectele.
Care este situația în Sănătate, există un organism coordonator al absorbției coerente, strategice a fondurilor structurale?
În 2008-2010, Sănătatea a avut o direcție generală în cadrul Ministerului Sănătății, o unitate de coordonare și implementare de programe, care a funcționat la anumiți parametri, ca un organism intermediar. Am reușit să îl construiesc împreună cu colegii mei de la Ministerul de Finanțe și de la Ministerul Fondurilor Europene de atunci. Reușea să coordoneze tot ce însemna FE în domeniul Sănătății, în POR, POSDRU, POSCCE etc. Beneficiarul se adresa direct programelor operaționale pentru aprobare, dar la noi rămânea în baza de date, rezultatele obținute trebuia raportate pentru a face strategia pentru următorii ani. Acum direcția nu mai există, s-a dezintegrat.
O stabilitate mai mare în cadrul ministerului duce la coerență și la predictibilitatea corespunzătoare a întregului proces. Eforturile au fost foarte mari, dar au mers într-o anumită direcție, este foarte greu să construiești instituțional anumite structuri, care să fie funcționale și articulate, și foarte ușor să distrugi.
Fiecare ministru vine cu secretarii de stat, schimbă consilierii, directori generali și, de multe ori, apare o falie între personalul tehnic și cel învestit politic, care adesea nu dispune de cunoștințele, limbajul și de experiența în domenii specifice, cum ar fi cel legat de directivele europene și FESI, ceea ce face foarte dificilă comunicarea în termeni tehnici pentru a fi luate decizii care să fluidizeze și să eficientizeze procesele.
Există o mare problemă de comunicare, să convingi pe cineva că este corect ceea ce faci și că acesta este drumul. Aceasta este și cauza pentru care unele persoane din tehnic pot prezenta într-un anumit mod, personal, distorsionat, lucrurile, reușind să influențeze grosier și incredibil mersul lucrurilor și deciziile.
Eu am fost longevivă pentru că era un domeniu foarte nou și foarte puțin cunoscut. M-am ocupat nu numai de implementarea proiectelor de fonduri europene, ci și de preluarea aquis-ului comunitar, de preluarea regulamentelor europene. Direcția a avut compartiment de integrare europeană, relații internaționale și a funcționat ca unitate de implementare și coordonare a fondurilor europene.
Ce presupune abordarea investițiilor în domeniul Sănătății, în perspectiva următoarei perioade de programare a fondurilor structurale și de investiții?
Acordul de parteneriat, a doua versiune, a fost discutat în cadrul reuniunii CIAP din data de 4 februarie a.c. – documentul conține prioritățile de investiții aferente obiectivelor tematice și alocările financiare generale pentru aceste priorități. Programele operaționale sunt în curs de elaborare, pe baza strategiilor care fundamentează investițiile necesare în perioada 2014-2020, sub coordonarea MFE. AM POS DRU participă la elaborarea Proagramului Operațional Capital Uman (PO CU)
Una dintre condiţionalităţile ex-ante pentru FESI 2014-2020 se referă la existenţa şi punerea în aplicare a cadrului naţional strategic de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei din România. În acest context, Ministerul Sănătății a elaborat Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, care se află în consultare publică.
Strategia va fundamenta stabilirea obiectivelor de finanțare în domeniul Sănătății în cadrul programelor operaționale și menționează ca scop restructurarea sistemului serviciilor de sănătate pe niveluri de îngrijiri, promovând descentralizarea şi regionalizarea asistenţei medicale, dezvoltarea de servicii de sănătate de bază, accesibile tuturor, de calitate şi cost-eficace, cu accent pe prevenţie şi pe promovarea unui stil de viaţă sănătos, integrarea asistenţei medicale şi crearea de reţele de îngrijiri şi reorganizarea serviciilor spitaliceşti, punând bazele unui sistem de sănătate care să răspundă echitabil nevoilor de sănătate ale populaţiei şi în special ale celei vulnerabile.
Comisia Europeană recomandă o integrare orizontală, iar Sănătatea este eligibilă la finanţare în 2014-2020, în principal prin perspectiva incluziunii sociale şi combaterii sărăciei – OBIECTIVUL TEMATIC 9. MMFPSPV a furnizat contribuții pentru Acordul de parteneriat, susținând implementarea de măsuri integrate de reducere a sărăciei şi a riscului de excluziune socială, precum şi asigurarea oportunităţilor şi resurselor necesare pentru creşterea participării grupurilor vulnerabile la viaţa economică, socială şi culturală, prin furnizarea în sistem integrat de servicii de ocupare, locuire, sănătate, educaţie şi a serviciilor sociale de interes general.
Paradoxul este că, în general, în acest domeniu au avut succes oamenii care au încurcat mai mult lucrurile, iar superiorii, neștiind ce au făcut aceștia de fapt, i-au menținut pe poziții în continuare; în schimb, persoanele care au reușit să rezolve problemele, să găsească o cale ușor de parcurs și clară au fost considerate dispensabile, tocmai pentru că s-a considerat că este simplu și oricine poate să se descurce.
Care sunt principalele provocări în domeniul sănătății, identificate în Acordul de parteneriat?
Sigur că există și provocări. Acestea sunt legate de planificarea strategică și de capacitatea administrativă redusă la nivel național și regional/local, de infrastructura deficitară (unități medicale, echipamente și grad de folosire a IT&C) sau insuficiența resurselor umane calificate în cazul mai multor specialități medicale importante.
De asemenea, încrederea excesivă a românilor în asistența medicală terțiară și în serviciile curative, în detrimentul serviciilor de asistență medicală comunitară, inclusiv al asistenței primare și al intervențiilor de prevenție, subfinanțarea cronică și alocarea deficitară a resurselor sunt provocări suplimentare identificate în acest acord.
Sunt prevăzute și principalele nevoi de dezvoltare ale Sistemului de Sănătate în Acordul de parteneriat?
Principala preocupare constă în tranziția de la îngrijirea instituțională la asistența prin servicii comunitare, inclusiv prin acordarea de sprijin de infrastructură unor centre integrate de îngrijire comunitară;
Al doilea punct îl reprezintă îmbunătățirea calității serviciilor de asistență medicală oferite populației în general și grupurilor vulnerabile în special, prin creșterea calitativă și cantitativă a infrastructurii de sănătate, printr-o mai bună aliniere a acestora la nevoile populației în materie de sănătate și prin înlocuirea structurii segmentate moștenite din era comunistă cu servicii de îngrijiri medicale bazate pe dovezi, echitabile, accesibile, de calitate, eficient integrate în rețea și sustenabile.
Combaterea principalelor cinci patologii ce cauzează 86% din morbiditate în România prin programe de prevenție și curative și sprijinirea dezvoltării IT&C în domeniile sănătății, asistenței sociale și culturii sunt alte direcții de interes major în perioada următoare.
Principalele priorități în domeniul sănătății vor fi finanțate prin:
– PO Capital Uman 2014-2020: Dezvoltarea sistemului de sănătate publică și asistență medicală, cu accent pe prevenție, inclusiv prin dezvoltarea de servicii de îngrijire medicală și socială integrate, cu accent pe serviciile prestate în ambulatoriu și pe instruirea specialiștilor de medicină primară integrată, cu suportul telemedicinii.
– POR 2014-2020: Investiții pentru spitale și altă infrastructură de sănătate publică (Programul Operațional Regional / DLRC).
– PO Dezvoltarea Competitivității 2014-2020: Dezvoltarea sistemelor de telemedicină, digitizarea fișelor medicale și sprijinirea cercetării medicale prin folosirea datelor personale anonimizate.
