
Interviu cu asist. med. gen. lic. Doina Carmen Mazilu, președinte OAMGMAMR – Filiala București
Peste 700 de asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali au luat parte la cea de-a VI-a conferință anuală a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România (OAMGMAMR), filiala București. Cu toții au încercat, pe parcursul a două zile intense de activități și prezentări științifice, să găsească răspunsul la întrebarea: “Sunt asistenții medicali și moașele o resursă vitală pentru asigurarea calității îngrijirilor de sănătate?”.
Care este concluzia ediției din acest an a conferinței anuale, în ceea ce privește rolul asistentului medical în sistemul sanitar?
Provocarea pe care am lansat-o anul acesta, chiar prin tema conferinței, am pus-o sub semnul calității. Statistic, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali reprezintă procentul cel mai mare între profesioniștii din Sănătate. Am încercat să stabilim dacă sunt și o resursă importantă prin prisma pregătirii profesionale și a implicării în activitățile de prevenție primară (menținerea sănătății), secundară (screening și îngrijire) și terțiară (tratament adecvat, îngrijire și reabilitare). Concluzia generală ar fi că implicarea asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali în politicile de sănătate din România poate conduce la atingerea obiectivelor strategiei naționale pentru Sănătate 2014-2020 și la o recunoaștere socială pozitivă pentru aceste profesii.
Care ar fi cele mai mari provocări actuale ale profesiei de asistent medical în România?
Provocările sunt multe, dar consider că actuale sunt independența și autonomia profesională, precum și recunoașterea socială. În această etapă a dezvoltării noastre profesionale trebuie să dovedim că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali au competențele necesare să inițieze și să decidă în legătură cu activitățile specifice profesiei și că pot să își ocupe locul binemeritat în echipa medic-pacient-asistent medical.
Știm că există un mare deficit de personal medical la noi în țară, în special în rândul asistenților medicali. Despre ce deficit vorbim, mai exact?
Da, este adevărat, se discută mult despre acest deficit, dar asta nu înseamnă că a analizat științific cineva această problemă. Avem statistici care ne pot arăta câți asistenți medicali au solicitat documente pentru a pleca în străinătate, dar nu știm câți dintre ei pleacă efectiv. Putem ști câți elevi au absolvit cursurile școlilor postliceale sau programele de formare universitară, dar nu știm câți reușesc să se angajeze în sistemul sanitar. Consider că Ministerul Sănătății ar trebui să dea o mai mare importanță acestei probleme, să inițieze o cercetare în acest sens, pentru a afla adevărata dimensiune a deficitului și pentru a evalua corect impactul asupra calității îngrijirilor de sănătate. Astfel, s-ar putea implementa măsuri de corectare și compensare a deficitului de personal medical.
Deși numărul asistenților medicali din spitale este insuficient, înțeleg că mulți se plâng că își găsesc cu dificultate un loc de muncă. Cum explicați acest paradox?
Este un paradox cu care ne-am obișnuit. Reprezentanții Ministerului Sănătății promit de ceva timp că vor debloca posturile în sistem, dar nu a fost inițiată o acțiune oficială în acest sens. În București, unitățile sanitare au scos posturi la concurs, dar asistenții medicali nu doresc să se angajeze în domenii cum ar fi pediatria, oncologia sau ATI, posturi în care responsabilitatea și volumul de muncă sunt foarte mari, în raport cu recompensarea materială și morală.
Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a îmbunătăți situația actuală?
În primul rând, autoritățile ar trebui să aibă o colaborare mai strânsă cu organizația profesională, să susțină lupta pentru obținerea autonomiei profesiei, să gândească și să aplice o politică de salarizare corectă a asistenților medicali.
Mirabela Viașu