Mihaela Magdalena Zamfir
Arhitect, Asist. Univ. Dr., Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură, Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură, Bucureşti, M.M.G.-Birou Individual de Arhitectură;
e-mail: mmg_architecturestudio@yahoo.com
Mihai-Viorel Zamfir
Medic rezident psihiatrie, Asist. Univ. Asoc. Dr., Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Disciplina Fiziologie II şi Neuroştiinţe, Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex. Obregia”, Bucureşti;
e-mail:mihai.zamfir@yahoo.com
Andreea Georgiana Marin
Psiholog clinician/ Logoped Reabilitare Medicală, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias-Clinica de Reabilitare Medicală, Bucureşti;
e-mail: andreea.budrica@yahoo.com
Boala Alzheimer afectează circa 6% din populaţia de peste 65 de ani, cu o incidenţă care creşte odată cu vârsta. În ciuda “fațadei” înșelătoare, persoana cu demență Alzheimer suferă deteriorări importante ale abilităților cognitive și ale comportamentului, care îi afectează percepția realității și reacția față de aceasta.
Este important să cunoaștem toate aceste aspecte pentru a putea atinge trei deziderate importante. Îmbătrânirea acasă presupune printre altele conceperea unui spațiu specific dedicat reabilitării acestor persoane, în care să se poată desfășura intervențiile necesare pentru a aduce persoana afectată la un nivel optim funcţional, de autonomie, prin participare activă şi implicare în diverse activități. Scopul final este de a o ajuta să-și păstreze identitatea de sine și simțul coerenței în vederea menţinerii unui nivel optim al calităţii vieţii. Degrevarea membrilor familiei în scopul diminuării stresului asociat îngrijirii și al facilitării continuării rolului social este un aspect la fel de important.
Ce reprezintă un centru de zi pentru persoane vârstnice cu demenţă Alzheimer? Este un centru care asigură asistenţă socio-medicală pe timpul zilei persoanelor cu demenţă Alzheimer şi manageriază consecinţele acestei boli, permiţând aparţinătorilor, familiei să aibă repausul necesar desfăşurării altor activităţi.
Pentru formularea unor principii arhitecturale particulare centrelor de zi se porneşte de la identificarea nevoilor persoanelor cu demenţă Alzheimer: nevoi de sănătate mentală (de ordin cognitiv şi comportamental), medicale (afecţiuni somatice asociate), funcţionalitate, suport psiho-emoţional, suport social şi implicarea comunităţii, precum și a nevoilor de suport pentru membrii familiei şi îngrijtori.
Medicaţia și intervenția psihologică nu reprezintă singurele metode de tratament în demenţa Alzheimer, mediul în întregime poate îngloba capacităţi curative. Pentru gândirea spaţiului, arhitectul va colabora cu toţi specialiştii implicaţi în vederea atingerii acestor obiective, impunându-se o abordare comprehensivă, interdisciplinară la nivelul serviciilor de tip psihiatric, medical şi de asistenţă psiho-socială, dar şi a unor servicii cu caracter comunitar care să deservească vârstnicii cu demență şi familiile acestora, precum şi comunitatea de apartenenţă.
Astfel, pe lângă asistenţa medicală, centrele de zi pentru persoane cu demenţă Alzheimer trebuie să ofere posibilitatea desfăşurării unei palete largi de activităţi care să ţină cont de diferitele grade și tipuri de dependenţă ale utilizatorilor. Pentru terapia ocupaţională pot fi propuse ateliere de artă şi meşteşuguri (ceramică, pictură, muzică), atelier de pâine, sală jocuri de societate (cărţi, rummy, şah, table, bingo), sală de dans, etc. Un rol important îl are activitatea fizică atât cât este posibilă, în consecinţă nu trebuie să lipsească o sală de kinetoterapie. Un rol important în stimularea relaţiilor sociale între cei care frecventează centrul ca pacienţi, dar şi pentru menţinerea relaţiilor cu comunitatea îl au spaţiile destinate evenimentelor. O sală multifuncţională poate găzdui diverse activităţi, serbări de zile onomastice, festivităţi la care pot lua parte şi alţi membri ai comunităţii. În gândirea contemporană a centrelor de zi destinate pacienţilor cu boală Alzheimer se pune accent pe continuarea vieţii în cadrul comunităţii. De asemenea, o mică galerie de artă în care se pot expune obiecte făcute de vârstnicii cu demență poate funcţiona în spaţiile comune, de circulaţie.
La fel de importantă este şi acordarea serviciilor de consiliere şi suport pentru membrii reţelei de suport.
Revelarea corectă a principiilor de arhitectură şi a instrumentelor arhitecturale care stau la baza proiectării unui centru de zi pentru persoane vârstnice diagnosticate cu boala Alzheimer se face doar printr-o colaborare interdisciplinară. Centrul trebuie să asigure concomitent un spaţiu confortabil şi un mediu terapeutic prin lumină, cromatică, texturi. Este de evitat aspectul de instituţionalizare, trebuie menţinut un nivel uniform de confort. Utilizarea inteligentă a luminii joacă un rol important, atât cea naturală, cât şi cea artificială. Ziua, lumina naturală combate depresia, iar seara este potrivită o lumină uniformă şi consistentă pentru evitarea umbrelor. Relaţia interior-exterior trebuie facilitată, se recomandă oferirea de experienţe variate de parcurgere a spaţiului concomitent cu încurajarea autonomiei prin evitarea dezorientării. Funcţionalitatea şi eficienţa spaţiului au în vedere minimizarea distanţelor efectuate de personal şi favorizarea monitorizării rezidenţilor. Se recomandă o scară redusă a acestor centre, dacă este posibil gândirea acestora doar pe parter şi un număr de maxim 12-16 utilizatori pentru a menţine o atmosferă cât mai domestică. Căile de circulaţie se recomandă a fi proiectate pe cât posibil „în buclă” pentru a asigura managementul dromomaniei şi agitaţiei prin metode ambientale. Pot fi folosite diferite indicii, culori, texturi, tehnici decorative, dar şi signalistică pentru evitarea dezorientării. Spaţiile trebuie să fie accesibile tuturor rezidenţilor, inclusiv utilizatorilor de scaun rulant. Facilitarea mobilităţii este importantă pentru toţi pacienţii şi în mod special pentru cei care prezintă agitaţie şi tulburări de comportament. Securitatea şi siguranţa spaţiilor sunt corelate cu principiile de estetică pentru a rezulta un design simplu în scopul evitării stărilor confuzionale. Complexitatea mediului este redusă prin relaxarea regulilor, de exemplu eliminarea încuietorilor, instalarea întrerupătoarelor uşor de utilizat. Salubritatea este întreţinută atât prin atenta gândire a materialelor, detaliilor şi tehnologiilor cât şi prin relaţiile de proximitate dintre diverse funcţiuni, de exemplu grupurile sanitare se recomandă a fi poziţionate în imediata apropiere a spaţiilor destinate petrecerii timpului liber în comun. Toate principiile enunţate trebuie integrate în conceptul de sustenabilitate.
Centrul de zi pentru persoane vârstnice este în general un nod important al reţelei de resurse comunitare oferite vârstnicilor în demersul acesteia de a le menţine cât mai mult timp posibil la propriul domiciliu/mediu de viaţă. Astfel, se poate spune că centrul de zi – prin funcţiunile sale- devine o verigă importantă a asistenţei integrate în comunitate a persoanelor vârstnice, prin care se poate preveni instituţionalizarea persoanelor diagnosticate cu boală Alzheimer. Arhitectura centrelor de zi şi arhitectul specializat în acest tip de instituţii joacă un rol esențial în creşterea calităţii vieţii pacienţilor cu boală Alzheimer şi în exercitarea optimă a activităţilor de către personalul socio-medical.
Centrele de zi pentru persoane cu demenţă Alzheimer trebuie să ofere posibilitatea desfăşurării unei palete largi de activităţi care să ţină cont de diferitele grade și tipuri de dependenţă ale utilizatorilor.
Centrul trebuie să asigure concomitent un spaţiu confortabil şi un mediu terapeutic.
Facilitarea mobilităţii este importantă pentru toţi pacienţii şi în mod special pentru cei care prezintă agitaţie şi tulburări de comportament.
