Descoperirea penicilinei în 1928 a marcat începutul revoluției antibioticoterapiei, perioada cuprinsă între 1950 – 1970 se remarcă prin descoperirea a multiple noi clase de antibiotice, cu mecanisme de acțiune complexe. Ulterior, după 1980, abordarea dezvoltării de noi antibiotice a constat mai ales în modificarea celor existente cu îmbunătățirea proprietăților farmacodinamice și farmacocinetice.
Dublarea speranței de viață în secolul 20 a fost posibilă și prin utilizarea antibioticelor, numeroase proceduri medicale practicate în prezent sunt posibile datorită medicamentelor antibacteriene.
Alături de valoarea intrinsecă a antibioticelor, valoarea pentru sănătatea publică a acestora trebuie percepută prin prisma unor multiple aspecte:
- reducerea răspândirii la nivel de societate a infecțiilor – tratamentul unui pacient conduce la scăderea incidenței bolii
- diversitatea moleculelor antibacteriene – se reduce presiunea de selecție a sușelor rezistente și este întârziată apariția rezistenței bacteriene
- conferă extravaloare – multiple proceduri chirurgicale și medicale se bazează pe profilaxia cu antibiotice eficace.
La începutul Mileniului III, experţii din întreaga lume recunosc fenomenul rezistenţei bacteriene ca un fenomen global, care ameninţă fundamentul medicinei moderne prin pierderea eficacitații antibioticelor ca instrumente profilactice și terapeutice.
Analize sistematice ale modului de prescriere a antibioticelor în perioada 2007-2017 au reliefat faptul ca prescriptorii sunt încrezători în beneficiile optimizării prescrierii de antibacteriene. Totuși, aceștia sunt sceptici asupra interconexiunii între prescrierea exagerată și rezistența bacteriană, iar modificarea comportamentului de prescriere este considerată inutilă în lupta cu rezistența bacteriană în complexitatea ei. Creșterea riscurilor individuale ale pacienților a fost considerată ca fiind factorul decisiv pentru prescrierea mai conservatoare antibioticelor.
De aceea, abordarea rezistenței bacteriene necesită evaluarea corectă a riscului individual imediat în corelație cu riscul colectiv pe termen lung, prin urmare reducerea incertitudinilor în diagnosticare și modificarea percepției asupra riscurilor de inducere a rezistenței bacteriene sunt elemente fundamentale pentru eficientizarea practicilor de prescripție.
Combaterea rezistenței bacteriene este un domeniu multidisciplinar, dimensiunea socială fiind recunoscută cel mai frecvent prin educație și creșterea nivelului de conștientizare la nivelul factorilor decizionali, profesionistilor în domeniul sănătății, dar și a pacienților și publicului larg.
Antibioticele și controlul infecțiilor constituie un ansamblu similar unei infrastructuri de urgență: laboratorul de microbiologie reprezintă detectorul de semnal, medicii reprezintă personalul de intervenție, iar antibioticele reprezintă instrumentul de luptă. Toate aceste elemente implicate necesită o bună definire și corelare astfel încât să fie asigurată funcționalitatea întregii infrastructuri.
Antibioticele Mileniului III este un program de comunicare și dezvoltare a bunelor practici de la diagnosticul microbiologic la antibioticoterapie, prin care ne dorim să atragem atenția asupra fenomenului de rezistență la antimicrobiene și a necesității identificării și implementării soluțiilor pentru păstrarea eficacității acestora.
de Dr. Mihaela Moșneguțu, Senior Manager Medical, Antibiotice SA
