Politici de Sanatate

Acumulările de datorii în sistemul sanitar – ciuma de care nu poate scăpa România nici în viitorul apropiat

25 iulie
14:31 2013

Dr. Lorenzovici László, Medic, economist, director general la SC Hospital Consulting SRL

Acumularea de datorii în sistemul sanitar a devenit o problemă care a făcut și va face valuri nu numai la MS/CNAS, dar și la nivelul guvernului. Mai mult, și în relațiile cu FMI/UE.

Problema trebuie analizată pe două planuri: la nivel de farmacii/distribuitori și la nivelul spitalelor. Pe piața farmaceutică problema este destul de simplă: în momentul în care s-au eliminat restricțiile la farmacii (celebrele plafoane), nu s-au luat măsuri corespunzătoare pentru menținerea în echilibru a bugetului alocat medicamentelor. România este prea generoasă privind accesul la medicamentele gratuite și compensate, ținând cont de contribuțiile colectate – resursele existente.

Acumularea de datorii la spitale este o problemă mai complexă și are la origine mai multe disfuncționalități, care s-au acumulat în ultimii ani. Este interesant că nu toate spitalele au probleme cu datoriile: din informațiile pe care le avem, cam un sfert din spitale sunt în această situație, predominant spitale mai mari (dar sunt destule excepții), însă anul acesta situația pare să se schimbe până la sfârșitul lui, când estimăm că spitalele mici și mijlocii vor intra în rândul datornicilor în număr mare, spre “bucuria” primarilor.

Motivele acumulării de datorii sunt următoarele:

 1.Creșterile salariale fără acoperire: în anul 2012, salariile angajaților din spitale au crescut în trei etape cu 25%, fără ca finanțarea spitalelor să fie ajustată corespunzător. În condițiile în care în celelalte sectoare publice (educație, administrație etc.) bugetele au fost majorate corespunzător creșterilor salariale, în sănătate tarifele la care casele au contractat serviciile nu au fost modificate. Mai mult, la peste 300 de spitale tariful pe caz ponderat a fost diminuat cu 4,5%. Cu o astfel de abordare, nu putem avea vreo așteptare realistă de la managerii de spitale, în privința păstrării echilibrului financiar!

2.Subcontractarea generalizată: casele de asigurări contractează mult mai puține servicii, decât realizările spitalelor. În medie, peste 15% din valoarea serviciilor prestate de spitale sunt nefinanțate. E discutabil dacă toți acești pacienți ar fi trebuit internați, dar în mod sigur acești pacienți au avut nevoie de servicii medicale. Singura întrebare este dacă trebuia să fie tratați în ambulatoriu, în spitalizare de zi sau în spitalizare continuă. Însă subcontractarea e cea mai gravă în ambulatoriu, deci chiar Casa de Asigurări de Sănătate este cea care motivează furnizorii să interneze pacienții. O altă problemă este nerespectarea contractului-cadru nici de către cei care l-au conceput: de exemplu, în majoritatea județelor, în 2012, nu au fost plătite sumele pentru terapie intensivă (TI), conform contractului-cadru (1% din bugetul Caselor, pe baza duratei de spitalizare în TI), și acesta este doar un exemplu.

3.Inechități mari între județe și spitale privind alocarea resurselor. Sunt diferențe mari între județe în privința alocării resurselor, întregul proces de alocare este netransparent. În raportul anual al CNAS sunt multe date interesante despre cheltuirea FNUASS, cu o singură excepție: câți bani s-au alocat pentru fiecare județ, total și pe categorii de servicii. Lipsa de transparență ascunde probleme grave de echitate.

4.Sistem de finanțare distorsionat, necorelat cu costurile reale. Tarifele utilizate la plata serviciilor medicale nu au nicio legătură cu costurile reale: avem servicii mult suprafinanțate, unde s-ar putea finanța mult mai multe servicii din resursele existente, în alte domenii avem o subfinanțare gravă, unde furnizorii nu pot supraviețui cu tarifele actuale, oricât de bine organizați ar fi. Setul de valori relative din sistemul nostru DRG nu are nicio legătură cu costurile de tratament din România, astfel că avem unele specialități suprafinanțate, iar altele, mult subfinanțate. La spitalele mari multispecialitate ele se compensează, dar sunt spitale la care specialitățile subfinanțate sunt preponderente, astfel că ele nu pot evita acumularea de datorii, oricât de buni manageri ar avea. Despre sistemul DRG vom reveni cu o analiză suplimentară.

5.Metode și tehnici de finanțare greșite:

………………

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna iulie a revistei Politici de sănătate!

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: