Politici de Sanatate

Actualizarea listei de medicamente: războiul nervilor

19 noiembrie
13:29 2014
Actualizarea listei de medicamente: războiul nervilor

Dr. László LORENZOVICI, MSc Specialist în economie sanitară Syreon Research Romania, director

Cine cunoaște situația financiară a sistemului sanitar înțelege motivul pentru care se tergiversează decizia privind actualizarea listei de medicamente. Să vedem de unde am pornit și unde ar trebui să ajungem:

În anul 2012, s-a ajuns în situația în care CNAS a achitat cu întârzieri de 12-18 luni contravaloarea medicamentelor eliberate de farmacii, datoriile din sistem apropiindu-se periculos de două miliarde de euro. Fiind supus unor presiuni din interior și din exterior (normal), Guvernul a băgat mâna în buzunar, a alocat o subvenție uriașă pentru CNAS, care a început să plătească datoriile vechi, astfel că în 2013-2014 aceste datorii istorice ar trebui să se topească de tot. Pentru temperarea creșterii cheltuielilor și pentru a sprijini acest efort de stingere a datoriilor, s-a introdus un clawback* necruțător, cu tendință de creștere spre 25%. Metodologia de calcul este și azi contestată de unele companii, inclusiv în instanță, din cauza cifrelor discutabile, pe baza cărora s-au făcut calculele.

Cum ponderea cheltuielilor cu medicamente este mare atât în cifră absolută, cât și raportată la bugetul CNAS și MS, riscul apariției unor datorii, deficite noi este semnificativ. Astfel, atât fosta, cât și actuala guvernare au adoptat, oficial, un discurs încurajator, în realitate însă aplicând metoda tergiversării succesive, temându-se de subiectul actualizării listei de medicamente ca de fierul încins. Fiind într-o perioadă electorală, cu miză, chiar îi înțelegem pe cei de la guvernare. Nimeni nu dorește să ofere muniție pentru contracandidați.

Ipotetic, tergiversarea ar putea să continue la infinit, dar s-a schimbat ceva: câțiva pacienți au câștigat în instanță împotriva Statului Român dreptul de a beneficia de gratuitate la medicamente care nu erau cuprinse pe listă din cauza tergiversării actualizării.

Și acesta este un precedent cu riscuri mari pentru oricare guvernare: de mâine, orice asigurat poate intenta acțiune în justiție, iar guvernul nici măcar nu are instrumentul controlului cheltuielilor prin coplată sau alte mecanisme de limitare a consumului.

Deci trebuia să se facă ceva, rapid, și s-a și făcut: a apărut o lege care ridică suficiente bariere ca lista să nu fie actualizată nici repede, nici suficient de mult.

Despre lege: e un pas înainte, față de nimic. Dar profesional sistemul de punctaj este discutabil: nu tot ce este cost-eficient în Anglia/Franța/Germania este neapărat cost-eficient și în România, din cauza diferențelor mari de costuri dintre sistemele sanitare și structurile acestora. De exemplu, dacă un medicament are principalul beneficiu reducerea duratei de spitalizare, costul unei zile de spitalizare în România este de 5 -10 ori mai mic decât în Germania, deci acesta deși este cost-eficient în Germania, în România probabil nu va fi. Sau invers, un medicament care nu este cost-eficient în Germania ar putea fi în România.

O altă deficiență majoră a legii este că ignoră studiile de cost-eficiență care au deja adaptări în România sau care vor avea în viitor. Iar aceasta reprezintă un handicap major: azi nu avem date, studii și informații suficiente în România despre cost-eficiența medicamentelor, și prin actuala legislație nici nu vom avea vreodată, deci sacrificăm și prezentul, și viitorul. Iar industria farmaceutică își va concentra resursele pentru studiile în străinătate și nu va aloca nimic pentru România, și uite așa mai pierdem investiții străine ȘI în acest domeniu. Nemaivorbind de faptul că puținii experți din țară vor pleca, iar cei care studiază în străinătate nu se vor mai întoarce, astfel că nici capacitate umană nu vom putea dezvolta în viitorul apropiat!

O altă durere de cap a industriei farmaceutice este faptul că, dacă lista de medicamente va fi extinsă, indiferent de numărul de produse noi incluse, și finanțarea va rămâne aceeași, atunci clawback-ul va crește automat, iar toți cei care sunt deja cu produsele pe listă vor suferi și mai mult. În concluzie, un ochi râde, altul plânge. O altă variantă vehiculată este ca noile produse care vor intra cu acord de cost-volum** să fie scutite de clawback, practic să aibă un buget separat. Dacă pentru acest buget separat vor fi alocate sume suplimentare, atunci nu e nicio problemă, dar dacă vor fi luați bani din bugetul existent, atunci la celelalte produse va crește clawback-ul, ceea ce va duce la retragerea anumitor produse de pe piață.

O altă problemă principială este cost-eficiența substanțelor care deja se află pe lista de medicamente. Statul ar trebui să facă un calendar de evaluare a acestora, pornind de la acele produse care consumă grosul bugetului de medicamente. De exemplu, dacă anual s-ar evalua primele 12 substanțe după consumul valoric, pe principiul regulii 80/20, în câțiva ani o bună parte din banii cheltuiți ar fi alocați pe principiul cost-eficiență.

În concluzie, e mult de lucrat pe acest subiect și totul ar trebui să pornească de la o strategie de abordare pe termene scurt, mediu și lung, nu lăsate lucrurile la voia întâmplării sau să meargă înainte din inerție, probabil în direcția greșită!

Un cunoscut expert în farmacoeconomie spunea: țările Europei Centrale și de Est, având resurse puține față de țările dezvoltate, trebuie să acorde o atenție și mai mare problemei cost-eficiență, decât țările occidentale, deoarece nu-și permit să greșească!

Clawback: o plată, un fel de impozit suplimentar, pe care producătorii și importatorii de medicamente trebuie să o achite înapoi pentru CNAS în funcție de vânzări și de depășirea globală a bugetului de medicamente. Are o metodologie de calcul complexă, principial poate fi fix sau variabil. În România este variabil și cu cât cresc vânzările de medicamente peste bugetul stabilit, cu atât se plătește mai mult înapoi, practic depășirea de buget se plătește înapoi la CNAS proporțional cu vânzările / creșterea de vânzări a fiecărei firme. Clawback-ul poate fi diferențiat pe produse ori grupe de produse sau aplicat uniform.

Acord cost-volum: CNAS încheie contract cu producătorul / importatorul pentru o cantitate bine stabilită de medicamente pe an, eventual cu reduceri de preț pentru o parte din volum. Este un contract confidențial, cu multe variante de disconturi, cu sau fără garanții de efect.

Câțiva pacienți au câștigat în instanță împotriva Statului Român dreptul de a beneficia de gratuitate la medicamente care nu erau cuprinse pe listă

Fiind supus unor presiuni din interior și din exterior (normal), guvernul a băgat mâna în buzunar, a alocat o subvenție uriașă pentru CNAS, care a început să plătească datoriile vechi, astfel că în 2013-2014 aceste datorii istorice ar trebui să se topească de tot.

Mult de lucrat pe acest subiect și totul ar trebui să pornească de la o strategie de abordare pe termene scurt, mediu și lung

O altă durere de cap a industriei farmaceutice este faptul că, dacă lista de medicamente va fi extinsă, indiferent de numărul de produse noi incluse, și finanțarea va rămâne aceeași, atunci clawback-ul va crește automat, iar toți cei care sunt deja cu produsele pe listă vor suferi și mai mult. În concluzie, un ochi râde, altul plânge.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: