Interviu cu dr. Adrian Wiener, medic primar Medicină Internă, secretar Comisia pentru sănătate şi familie, Camera Deputaților.

Într-un dialog despre starea actuală a sistemului de sănătate, dr. Adrian Wiener subliniază direcțiile esențiale pentru îmbunătățirea acestuia: inițiative legislative pentru acces echitabil, digitalizare operațională și integrarea inovației medicale. Reforma rămâne condiționată de voință politică, coerență administrativă și o finanțare sustenabilă.

Inițiative legislative pentru îmbunătățirea accesului la servicii medicale

Există o inițiativă legislativă la care lucrați acum și care are legătură directă cu îmbunătățirea accesului pacienților la servicii medicale?

Da, au fost multe de-a lungul timpului. Avem două inițiative în stadii avansate pe circuitul parlamentar. Sper să parcurgă toți pașii, să avem votul final și să devină legi. Mă refer la „monitorul pentru gravide” – o inițiativă legislativă prin care propunem ca analizele și investigațiile pentru sarcină și lăuzie să intre în categoria de monitor – să se efectueze în maximum 5 zile de la trimiterea de către medic și să nu depindă de plafonul contractual impus furnizorilor de servicii de către Casa de Asigurări de Sănătate. Aici vorbim de creșterea accesului la investigații și analize, în timp util, pentru pacientele care urmează să nască sau au născut. Oportunitatea e enormă pentru că mortalitatea infantilă și materno-fetală sunt enorme în România, comparativ cu alte țări UE, și cauza principală este lipsa de supraveghere corespunzătoare a sarcinilor. Tot pe circuit parlamentar se află o inițiativă care plasează în zona de abatere disciplinară presiunea sau constrângerea pacienților din sistemul public de a se adresa sistemului privat. E o practică, nu rar întâlnită, de a drena pacienții către cabinetele private în detrimentul ambulatoriilor integrate secțiilor clinice din spitalele publice.

Noi credem că va crește adresabilitatea în ambulatoriile de specialitate, centrele de imagistică și laboratoarele din spitalele publice. În același timp sperăm că va readuce practica medicală în zona deontologică acolo unde sunt derapaje de acest fel.

Pregătim pentru următoarea sesiune și o inițiativă legislativă nouă, care să încerce să crească ritul actualizării listei de medicamente compensate și accesul pacienților la molecule inovative, în special în zona oncologiei.

Digitalizarea sistemului: de la infrastructură funcțională la registre de boală

Din perspectiva dumneavoastră de medic, cum evaluați nivelul actual de digitalizare a sistemului de sănătate din România? Care sunt pașii c progres real în această direcție?oncreți necesari pentru un

Nivelul de digitalizare în zona de Sănătate e la limita de avarie. Știm cu toții problemele legate de funcționarea platformei PIAS – impactul major asupra practicii medicale curente. Dosarul Electronic al pacientului este tot nefuncțional. Platforme de programare pentru diverse analize și investigații sau consultații – pe modelul platformei pentru centrele de vaccinare când pacienților li se alocau locuri – nu există. Deși, doar prin digitalizare, cu actualul nivel de înzestrare a sistemului public, calitatea actului medical, optimizarea utilizării resurselor ar crește enorm. Nu mai vorbesc de digitalizarea sistemului transfuzional „de la venă la venă” sau de Registrele de boală. Există finanțare, cel puțin pentru o parte din nevoia de digitalizare în Sănătate, din fonduri PNRR sau din programul operațional Sănătate. Unele proiecte sunt în implementare. Dar nevoia e mare, mai ales dacă – și cred că e un imperativ – dorim programe naționale de screening și depistare precoce. Suntem singura țară din UE fără programe de screening oncologic la nivel populațional.

Cum vedeți rolul inovației medicale – fie că vorbim despre terapii noi, tehnologii digitale sau metode de diagnostic – în transformarea sistemului de sănătate românesc? Suntem pregătiți să o integrăm?

Cred că este o necesitate imperativă. Avem printre cei mai lungi timpi de așteptare pentru accesibilizarea medicației inovative în România. Mai ales pentru terapiile oncologice. Actualizarea listelor de medicamente care intră în contractele cost-volum și în compensare trenează cu anii. Deși unele dintre medicamentele care așteaptă au fost evaluate de către Agenția Națională a Medicamentului ca având impact bugetar NEGATIV – adică înlocuiesc medicații mai scumpe sau cu rată de complicații și recidivă mai mare. Evident, trebuie schimbată Politica Medicamentului. Impactul inovației medicale pe toți indicatorii sistemului de sănătate este foarte mare, iar accesul în timp util salvează vieți. Cred că este și un imperativ etic, nu doar politic sau administrativ. S-au făcut însă progrese pe ritmul evaluării noilor molecule de către Agenția Națională a Medicamentului și pe implementarea studiilor clinice în spitalele din România. Ceea ce a crescut parțial și selectiv accesul la medicină inovativă.

Reforma sistemului de sănătate: între nevoia de strategie și rezistența instituțională

Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele blocaje care frânează reforma reală a sistemului de sănătate? Țin mai degrabă de lipsa de viziune, de bugete sau de rezistența la schimbare?

Toate trei. Și altele. Sigur că o strategie cu linii clare, asumate politic și mai ales bugetar, este esențială. Există și o rezistență la schimbare a sistemului, pe toate palierele, ca în orice sistem. O inerție care poate ține mai ales de incoerența și lipsa de predictibilitate a acestor schimbări. Nu atât de breaslă. Pentru că poate breasla medicală este cea mai familiară cu dinamica sistemelor de sănătate din Europa. România are nevoie de spitale noi, de marea infrastructură medicală. Impactează direct calitatea actului medical, satisfacția pacienților și riscurile spitalizării. Cu siguranță, aici e nevoie de voință politică și de resurse. Din păcate, am ratat o uriașă oportunitate legată de finanțarea construcției de spitale cu fonduri din PNRR. S-au pierdut sute de milioane de euro. Și nu știu câte dintre proiectele care au rămas teoretic în finanțare vor fi gata până în august 2026. Spitalele regionale, Centrele de Mari Arși sunt alte așteptări traficate politic și aflate în „sacul de așteptare”, atât de mare în această țară. Da, vorbim și de iresponsabilitate, nepăsare, incoerență, ignoranță. Și în cazul Sănătății, acestea sunt forme de complicitate.

Care credeți că sunt cele mai urgente măsuri de care are nevoie sistemul sanitar românesc în acest moment? Ce așteptări aveți de la noua conducere a Ministerului Sănătății în acest sens?

Cred că e vorba de deblocarea și dinamizarea unor investiții – fie că vorbim, cum am spus și mai sus, de spitalele din PNRR, de spitalele regionale finanțate din POS sau de Centrele de Mari Arși. Cred că trebuie regândit și felul în care este finanțat sistemul de sănătate. Trebuie să fie predictibil și suficient. Nu e posibil ca spitalele publice să fie permanent la limita arieratelor, furnizorii să aștepte cu sufletul la gură rectificarea bugetară. Trebuie reașezat sistemul astfel încât ponderea serviciilor medicale să fie în medicina prespitalicească, în ambulatorii și spitalizări de zi. Sunt multe priorități. Ministrul are mai mereu rol de „pompier”. Am încredere în Alexandru Rogobete. Știu că e de bună-credință. Sper să aibă și suportul politic, și puterea de negociere necesare.

Bogdan Guță