Interviu cu conf. univ. dr. Patriciu Achimaş Cadariu, manager Institutul Oncologic din Cluj-Napoca

România a făcut progrese considerabile în tratamentul afecţiunilor oncologice. Potrivit specialiştilor, toate cele 48 de oncologice aflate pe lista medicamentelor esenţiale a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sunt disponibile la noi în ţară, iar lista completă a medicamentelor rambursate de stat cuprinde în prezent 80 de molecule. Nu stăm foarte bine la terapiile moderne, însă se fac paşi importanţi şi în acest domeniu.

România nu a reuşit să realizeze, deocamdată, un registru naţional de cancer. Suntem codaşii Europei şi la acest capitol?

Ţările cu populaţii numeroase (cu peste cinci milioane de locuitori) în general sunt deservite de registre regionale de cancer, acestea, când sunt de calitate, permiţând estimările de incidenţă pentru întreaga ţară. Recomandarea pentru ţara noastră în acest sens este de a dezvolta opt registre regionale. Sunt şi alte state care nu acoperă întreg teritoriul cu registre populaţionale de cancer, chiar state cu pretenţii, Italia de exemplu, care prin JRC Milano a devenit secretariatul Reţelei Europene a Registrelor de Cancer.

Sunteţi singurul institut oncologic din România cu propriul registru al pacienţilor. Cum v-a ajutat acest registru în eficientizarea managementului cancerului?

Existenţa registrului instituţional este utilă în estimarea adresabilităţii şi a ponderii diverselor terapii multimodale pe localizări; în ultima vreme este posibil în premieră şi controlul de calitate al tratamentului prin evaluarea supravieţuirilor pe localizări, registrul computerizat având un istoric suficient pentru a permite intervalele necesare de urmărire.

În opinia dvs., pe ce loc se situează România la capitolul asistenţă oncologică de calitate?

Asistenţa oncologică în România urmează modelul de dezvoltare actual. Există centre de excelenţă în care tradiţia tratamentelor oncologice şi funcţionarea comisiilor oncologice multidisciplinare sunt de lungă durată. Desigur, numărul serviciilor de radioterapie şi al aparatelor de iradiere este încă redus, încât există liste de aşteptare pentru debutul radioterapiei în serviciile de stat. În ceea ce priveşte oncologia medicală, prezenţa României s-a făcut simţită în cercetarea clinică în ultimii ani, centrele din ţară aducând o contribuţie activă şi apreciată pentru autorizarea pe plan internaţional şi în România de molecule noi, eficiente (chimioterapie şi terapie moleculară ţintită).

Medicii oncologi sunt formaţi atât în centre de tradiţie în ţară, cât şi în străinătate, unde medicii români sunt apreciaţi de colegii din centrele de prestigiu. Un clasament global nu poate fi stabilit, însă întotdeauna un control al calităţii este bine-venit. Privind la rezultatele unor studii care evaluează rezultatele terapiilor în judeţul Cluj, pe seama datelor extrase din Registrul Regional (studiul CONCORD II), putem fi mulţumiţi de activitatea noastră.

Se vorbeşte despre o scădere a vârstei de diagnosticare a diferitelor localizări la noi în ţară. Există această tendinţă şi în institutul dvs.?

Nu, dacă proporţia bolnavilor de cancer la vârste tinere (25-49 ani) care s-au adresat institutului în 2000 a fost de 35%, acest procent a scăzut la 25% în 2014. Marea majoritate a cancerelor apar la persoanele în vârstă. Studiile europene arată că ratele de incidenţă pentru toate cazurile de cancer combinate au crescut la nivel global, pentru toate grupele de vârstă, cea mai mare creştere fiind totuşi în grupa de vârstă 75+, iar cea mai mică - la persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani.

În ultimii ani există o tendinţă de apariţie mai precoce a unor forme de cancer, din cauza expunerii precoce la diferiţi carcinogeni (de exemplu, fumatul din copilărie, expunerea intempestivă la radiaţii ultraviolete, alimentaţia nesănătoasă de tip junk-food etc.). Pe de altă parte, există posibilitatea determinării riscului genetic de cancer prin metode moderne, care permit depistarea precoce a cancerului la persoanele cu risc.

Reprezentanţii ECPC susţin că jumătate din medicamentele oncologice incluse pe lista medicamentelor de bază a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii lipsesc în România. Care sunt motivele?

Lista medicamentelor esenţiale OMS pentru oncologie a fost recent actualizată la nivel internaţional şi cuprinde 48 de medicamente. Toate acestea sunt disponibile prin programul naţional de oncologie, care nu se limitează la medicamentele din această listă, ci este mult mai vast, incluzând în prezent 80 de medicamente rambursate şi acoperind în cea mai mare parte tratamentele prevăzute în ghidurile internaţionale. Problema terapiilor moleculare autorizate după anul 2009 este în prezent analizată de Ministerul Sănătăţii, care pregăteşte extinderea listei medicamentelor compensate. Aceste terapii moderne, foarte costisitoare, care încă lipsesc din programul naţional din România, nu fac parte din lista medicamentelor de bază OMS.

Accesul greoi la tratament stă la baza unei rate mici de supravieţuire în România, comparativ cu alte state europene?

Ratele nu sunt neapărat mai mici, fapt dovedit de studiile la care noi am participat, iar timpul de aşteptare la noi (intervalul prezentare la medic-diagnostic-tratament) este, paradoxal, mult mai scurt decât în reţelele şi sistemele de diagnostic şi tratament din alte state. Informaţia că în România rata de supravieţuire este mai mică decât în alte state europene este hazardată. România participă la multe studii clinice, alături de alte ţări europene, SUA etc., iar supravieţuirea pacienţilor noştri nu a fost cu nimic inferioară supravieţuirii pacienţilor din alte centre.

Accesul la tratament este, desigur, un factor esenţial. Tratamentul oncologic de bază este asigurat peste tot în România. Tratamentul cu molecule de ultimă generaţie care sunt incluse în programul naţional este asigurat prin rambursarea medicamentelor de către CNAS, după o aprobare prealabilă, care în funcţie de numărul de cereri se obţine în patru-opt săptămâni. Un loc important pentru accesul la terapiile novatoare este reprezentat de participarea centrelor din România la studiile clinice internaţionale, care asigură un acces imediat la cele mai moderne tratamente.

IOCN a fost printre primele institute din lume care au introdus testarea moleculară. Ce iniţiative aveţi în plan pentru viitorul apropiat?

Testarea moleculară a diverselor tipuri de cancer oferă informaţii despre agresivitatea bolii şi, implicit, despre cât de agresiv trebuie să fie tratamentul. În plus, selectează cazurile pentru terapia moleculară ţintită, asigurând astfel şansa unui răspuns bun la terapie, previne aplicarea de tratamente care pot aduce uneori mai multe suferinţe pacienţilor decât beneficii şi, nu în ultimul rând, permite utilizarea eficientă a resurselor materiale disponibile. Astfel de medicamente „inteligente” sunt disponibile pentru anumite tipuri de cancer ale plămânului, sânului, colonului, pentru melanoame, limfoame şi leucemii. În încercarea de a asigura cel mai bun tratament pacienţilor săi, Institutul Oncologic din Cluj-Napoca trebuia să ofere un diagnostic complet şi din punct de vedere molecular. În acest sens a fost creat un departament de diagnostic molecular şi citogenetică şi au fost implementate tehnici de diagnostic precum FISH, PCR, RT-PCR.

Strategia Institutului este de a implementa o modalitate unitară de testare, acreditată şi validată prin control extern, care să poată fi aplicată în recomandările curente de testare moleculară, precum şi adaptată recomandărilor viitoare. Ne dorim ca Institutul să devină centru naţional de referinţă în ceea ce priveşte recomandările şi metodologia testării moleculare.

Postul de manager IOCN, scos la concurs

Mirabela Viaşu