În România există o categorie din ce în ce mai mare de pacienți ”invizibili”, care se sting din viață subit, fără ca semnalele de alarmă să fi fost luate în considerare în mod activ de către sistemul de sănătate sau chiar de către ei înșiși: pacienții cu insuficiență cardiacă.
Insuficiența cardiacă este o boală subdiagnosticată, care afectează grav calitatea vieții celor care trăiesc cu acestă afecțiune și ale cărei statistici sunt grăitoare: anual se înregistrează 44.000 de cazuri noi (conform studiului ”Insuficiența Cardiacă – Povara bolii în context local”, realizat de dr. Adrian Pană, Center for Health Outcomes & Evaluation).
Astfel, 4,7% din populația adultă din România suferă de insuficiență cardiacă. 30% dintre cazuri ajung la spital în stadii agravate ale bolii, iar 1 din 2 persoane nou diagnosticate cu insuficiență cardiacă moare în următorii 5 ani.
Participanții la dezbaterea “În inima problemei”, inițiată de Societatea Română de Cardiologie, Fundația Română a Inimii, Societatea Națională de Medicina Familiei și Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, au scos în evidență faptul că, în acest moment, cadrul de reglementare pune accentul mai degrabă pe tratamentul pacienților în stadii avansate ale bolii, fără focus pe prevenția insuficienței cardiace, pe diagnosticul precoce și pe oportunitatea pe care noile opțiuni terapeutice, administrate încă din stadiile inițiale, le pot oferi acestor pacienți. De asemenea, identificarea și raportarea cazurilor noi este îngreunată de lipsa unor programe dedicate de screening și diagnostic, iar costurile pentru sistemul de sănătate sunt mult mai ridicate atunci când pacienții ajung la medic în stadii tardive, ce necesită spitalizare sau tratamente complexe.
“Insuficiența cardiacă este o afecțiune complexă, deseori asociată cu complicații serioase precum diabetul zaharat și boala cronică de rinichi, cu simptome nespecifice și de multe ori silențioase, ceea ce face ca 9 din 10 pacienți să nu știe că suferă de această boală. Acesta este motivul pentru care mai multe societăți medicale și organizații de pacienți au inițiat acest proiect de regândire a unor măsuri integrate, astfel încât pacientul să fie diagnosticat și să primească tratamentul încă din stadiile inițiale”, a declarat prof. univ. dr. Ovidiu Chioncel, președinte-ales al Societății Române de Cardiologie.
Astfel, mare parte a dezbaterilor s-a concentrat pe identificarea unor soluții concrete care privesc o repoziționare strategică a problemei insuficienței cardiace în cadrul politicilor publice de sănătate. „Insuficiența cardiacă trebuie abordată din două perspective: pe de o parte avem nevoie de elaborarea și implementarea unui Program Național de Sănătate dedicat acestei patologii, care să cuprindă măsuri prin care să putem îmbunătăți managementul pacientului, iar, pe de altă parte, avem nevoie de campanii susținute de conștientizare pentru ca populația să poată identifica simptomele timpurii ale bolii și să se prezinte la medic”, a atenționat prof. univ. dr. Dragoș Vinereanu, președintele Fundației Române a Inimii.
Un studiu de percepție realizat de YouGov cu sprijinul AstraZeneca în 9 țări din Europa și din lume în august 2020, incluzând România, a aratat că românii nu cunosc simptomele și riscurile asociate insuficienței cardiace, determinând astfel prezentarea tardivă la medic.
Pentru a fi eficient, un Program Național de Insuficiență Cardiacă ar trebui să conțină:
- Standarde pentru screening, diagnostic precoce și tratament pentru stadiile incipiente ale bolii;
- Abordare multidisciplinară și integrată;
- Măsuri de informare și educare privind simptomele și complicațiile insuficienței cardiace.
Dr. Nelu Tătaru, președintele Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților, a scos în evidență faptul că “insuficiența cardiacă este o afecțiune cu un impact extrem de puternic asupra stării de sănătate a pacienților. Pierderile umane imense pe care le provoacă insuficiența cardiacă în rândul populației adulte constituie dovada evidentă pentru care implicațiile sale ar trebui abordate ca priorități de sănătate publică în planurile naționale de sănătate și chiar în Strategia Națională de Sănătate. Prioritizarea afecțiunii în astfel de documente naționale cu o puternică forță legislativă ar asigura cadrul legal necesar implementării unor măsuri active de diagnostic precoce și tratament în stadii incipiente ale bolii.”
Până la elaborarea unui Program Național de Insuficiență Cardiacă, există o serie de intervenții punctuale care pot fi luate în considerare. „Stă în puterea noastră să schimbăm în bine statisticile acestei boli, printr-un program structurat de prevenire (screening), diagnostic precoce, inițierea tratamentului în stadiile incipiente ale bolii, precum și prin efortul pentru conștientizarea riscurilor, simptomelor și poverii bolii. Acestea sunt măsuri care pot ușura atât suferința paciențior, cât și presiunile financiare și logistice la care este supus sistemul de sănătate” a afirmat prof. univ. dr. Bogdan A. Popescu, președintele Societății Române de Cardiologie.
În ceea ce privește implicarea medicilor de familie, dr. Dina Mergeani, președintele Societății Naționale de Medicina Familiei, este de părere că „o patologie complexă precum insuficiența cardiacă necesită o colaborare interdisciplinară susținută, medicilor de familie revenindu-le rolul foarte important de a depista precoce simptomele si semnele acesteia, de a educa pacientul cu privire la simptome și de a comunica cu toți membrii echipei multidisciplinare pentru o schemă de tratament optimă”.
„Fiecare spitalizare din cauza insuficienței cardiace ia ani din viața pacienților care trăiesc cu această boală. Este în puterea noastră, a celor de la această masă, pacienți, medici, autorități, să găsim soluții pentru ca românii care suferă de insuficiență cardiacă să poată beneficia de diagnostic rapid, tratament corespunzător și acces la echipe multidisciplinare”, a concluzionat Radu Gănescu, președintele COPAC.
