Serviciul medical spitalicesc prin spitalizare de zi reprezintă totalitatea investigaţiilor, tratamentelor şi procedurilor medicale acordate pentru rezolvarea unui caz, inclusiv servicii medicale de înaltă performanţă: CT, RMN, scintigrafie, angiografie, care se decontează din Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, în condiţiile stabilite prin normele de aplicare ale contractului-cadru.
Gheorghe Steluța, consilier coordonator Comisia pentru drepturile omului, minorități și culte din Senatul României
Cu siguranță, majoritatea dintre dumneavoastră a auzit cel puțin o dată în viață sintagma: „Mai consultă și a doua părere!”. În momentul în care spectrul unui diagnostic apasă necruțător asupra noastră, motivele pentru care am putea face apel la o a doua opinie medicală sunt multiple și ușor de dedus.
De data aceasta, consider că ar fi util să tratăm această a doua opinie medicală (sau second opinion) din perspectiva juridică sau, mai precis, din aceea a drepturilor pe care le dețineți.
Ceea ce nu este de omis este faptul că această procedură poate fi utilizată atât de medici, cât și de pacienți, iar multe clinici din lume oferă absolut gratuit pacienților sfaturi privind evaluarea diagnosticelor actuale.
Indiferent de ţara de origine, dacă un pacient are o boală diagnosticată de medicul acestuia şi dacă trimite documentele medicale către anumite clinici, acesta va primi o a doua opinie medicală şi opţiuni de tratament furnizate de medicii clinicii respective, alături de o estimare a costurilor.
În România, pacienții investigați în sistemul de stat obțin foarte greu înregistrările investigațiilor de înaltă performanță din cauza unei legislații greoaie și necunoscute atât medicilor, cât și pacienților.
În plus, pacientul are dreptul să solicite şi să primească la externare un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. Ceea ce trebuie să mai știți și să nu omiteți este faptul că datele înregistrate în timpul investigațiilor de înaltă performanță sunt date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001.
De la lege… la practicĂ
În privința celor de mai sus, la momentul actual în spitalele românești, din păcate, situația stă complet diferit.
Informațiile privind investigațiile de înaltă performanță (RMN; CT) ajung la pacient în moduri diferite, în funcție de furnizorul de servicii medicale (de stat sau privat). Astfel, la unitățile medicale de stat, pacientul este pus în situația de a solicita în scris conducerii spitalului o copie a datelor cu caracter personal, respectiv a înregistrărilor investigațiilor menționate.
De obicei, pacienții nu știu că au dreptul de a solicita înregistrarea investigațiilor de înaltă performanță, mulțumindu-se doar cu interpretarea medicală din instituție.
A doua situație se referă la faptul că în unitățile sanitare private asiguratul primește fără alte formalități atât înregistrarea, cât și interpretarea medicală a investigațiilor de înaltă performanță.
Se pune însă problema procedurii de transmitere a investigațiilor de acest gen de către unitatea sanitară de stat și cea privată.
Astfel, având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, asiguratul, care a beneficiat de servicii medicale de înaltă performanţă în cadrul unui episod de spitalizare de zi, poate solicita spitalului o copie a datelor cu caracter personal legate de starea sa de sănătate, inclusiv înregistrările investigaţiilor menţionate, printr-o cerere întocmită în formă scrisă, datată şi semnată, adresată reprezentantului legal al spitalului.
Potrivit Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul (unitatea sanitară din sistemul public sau din cel privat) este ţinut de respectarea tuturor drepturilor persoanei vizate (în speţă, pacientul) respectiv dreptul de informare, dreptul de acces, dreptul de intervenţie asupra datelor, dreptul de opoziţie, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale şi dreptul de a se adresa justiţiei.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 677/2001, modificată şi completată, pacientului (persoana vizată) trebuie să i se asigure dreptul la informare de către unitatea sanitară (operatorul).
Astfel, unitatea sanitară este obligată să-i furnizeze pacientului, în cazul în care datele sunt colectate în mod direct sau indirect de la acesta (cu excepţia situaţiei în care persoana în cauză posedă deja informaţiile respective), o serie de informaţii, cum ar fi:
- identitatea operatorului (unitatea sanitară);
- scopul în care se face prelucrarea datelor;
- informaţii suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; dacă furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie şi consecinţele refuzului de a le furniza; existenţa drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenţie asupra datelor şi de opoziţie, precum şi condiţiile în care pot fi exercitate.
Unitatea sanitară, în calitate de operator de date, trebuie să respecte dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 677/2001, modificată şi completată, care garantează dreptul de acces al persoanei fizice în cauză la datele ce o privesc.
Orice persoană are dreptul de a obţine de la operator (unitatea sanitară), la cerere şi în mod gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta. Operatorul este obligat să comunice informaţiile solicitate în termen de 15 zile de la data primirii cererii.
Situația actuală. Utilitate prin acțiune.
Pacientul, în calitate de persoană vizată, trebuie să fie informat de către unitatea sanitară cu privire la faptul că are dreptul de acces la datele sale, iar în virtutea acestui din urmă drept, el poate solicita unităţii sanitare (operatorului) comunicarea, într-o formă inteligibilă, a datelor care fac obiectul prelucrării (datele medicale ce îl privesc), inclusiv a „informaţiilor privind investigaţiile de înaltă performanţă (RMN, CT)”.
Fie că este vorba de „cea de-a doua opinie” sau de oricare alt aspect, ceea ce este important este faptul că orice cetățean român în calitate de pacient trebuie nu numai să își cunoască drepturile, ci și să le reclame, atunci când este cazul.
Respectarea și aplicarea drepturilor noastre ca pacienți presupune acțiune și implicare din partea noastră, fără să omitem că aceasta trebuie să fie un proces automat și obligatoriu dublat de revizuirea reglementărilor în domeniu care, în acest moment, nu numai că nu sunt respectate în adevăratul sens al cuvântului, dar tind să fie și nefolositoare.
Având în vedere aceste reglementări juridice destul de stufoase și destul de greu de înțeles pentru pacienți, este necesară revizuirea reglementărilor în domeniu astfel încât drepturile pacienților să fie respectate în adevăratul sens al cuvântului.
Asiguraţii au dreptul să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile legii şi ale contractului-cadru. (art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006)
Prin Legea 46/2003, art. 11, pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală, în categoria căreia intră imaginile de rezonanță, computer tomografie, alte investigații paraclinice, precum și soluția de tratament propusă de medicul curant.
Recensământul echipamentelor cu profil ridicat realizat la nivelul Ministerului Sănătății (CT, RMN, angiograf) este dezastruos, doar 138 de echipamente deservesc toată populația României, ceea ce limitează accesul pacienților la investigații medicale.
