Politici de Sanatate

“Statul român ar trebui să investească mult mai mult în dezvoltarea de noi fabrici de medicamente și vaccinuri în România”

13 decembrie
17:20 2018
“Statul român ar trebui să investească mult mai mult în dezvoltarea de noi fabrici de medicamente și vaccinuri în România”

Interviu cu Adrian Ionel, director general Unifarm

Care este rolul Unifarm și până unde se poate implica această companie atunci când apare o problemă în piață?

Rolul Unifarmul este împărțit pe mai multe componente:

  • de a interveni în situații de criză – în momentul în care ceilalți producători sau distribuitori din piață se retrag, în momentul în care medicamentele prezintă risc de discontinuitate și pacienții sunt afectați în mod direct, Ministerul Sănătății ne solicită implicarea, iar în acel moment intervenim în regim de maximă urgență în procedura de nevoi speciale și aducem medicamentele necesare. Numai la inițiativa ministerului putem interveni, altfel nu. Noi putem doar semnaliza anumite probleme din piață. Bineînțeles, ca orice procedură, și aceasta este perfectibilă, dar spre deosebire de o autorizare de punere pe piață care poate dura până la doi ani, uneori și peste, această procedură durează, în cel mai rău caz, în jur de o lună, ceea ce limitează extrem de mult timpii morți și gradul de afectare al pacienților.
  • concurența de piață – trebuie să ne asigurăm sustenabilitatea companiei, compania fiind o firmă de drept privat al statului, autofinanțată, din venituri extrabugetare. Ne-am format un nume în ultimii șase ani, trecând de la o firmă falimentară la o firmă de top în acest moment, fiind lideri de piață pe cel puțin trei segmente dintre care amintim imunoglobulinele sau izotopii radioactivi, dar fără a ne limita la aceștia.
  • monitorizare în timp real a lucrurilor și problemelor sistemului de aprovizionare
  • de asigurare a trasabilității produselor și a asigurării circuitului în condiții de frig a medicamentelor, serurilor și vaccinurilor în România, cel puțin a celor care sunt în programele naționale de sănătate derulate de Ministerul Sănătății și de Casa de Sănătate.

Ați spus că acționați în situații de criză. Puteți face și ceva preventiv, ca să nu se ajungă la acele momente de criză?

Dacă la început făceam acest lucru doar la solicitare și doar în caz de apel, în acest moment derulăm acțiuni preventive și monitorizăm piața, consumurile, stocurile unor spitale care sunt critice pentru pacienți, ne asigurăm că avem în bazele de date permanent distribuitori sau producători care pot să ne furnizeze produsele necesare în caz de situații de criză. Monitorizăm  atât uman, cât și software anumite discrepanțe și discontinuități care pot apărea, iar acest lucru,  din punctul meu de vedere, se numește prevenție. Mai mult, încercăm să facem și o mai bună armonizare a cadrului legislativ astfel încât să ne permită timpi mai mici de intervenție.

Aveți tot ceea ce vă trebuie la nivel de resurse umane, de echipamente software, hardware  ca să vă desfășurați activitatea sau vă trebuie mai mult?

Noi am trecut dintr-o era a unui Unifarm arhaic și total anacronic, într-un Unifarm 2.0, bazat pe soluții tehnologice de ultimă generație, pe mobilitate, pe oameni cu un înalt nivel de pregătire profesională, dar care se perfecționează constant. Creștem de la an la an atât echipa, cât și dotările. Da, întotdeauna ne trebuie mai mult. Creșterea și extinderea Unifarmului o văd ca fiind un element vital. Îmi doresc că creăm huburi zonale ale acestei companii pentru micșorarea timpilor de intervenție de la nivelul țării de la 48 de ore la maximum cinci-șase ore. Ne gândim că este un mare avantaj pentru statul român că beneficiază de acest vehicul de care se poate folosi în situații de criză, numit Unifarm.

Văzând atâtea instituții publice afectate de schimbările politice, nu pot să nu mă întreb dacă nu este sau nu va fi acesta și cazul Unifarm. Este afectată în vreun fel această instituție de ceea ce se întâmplă în jurul ei?

Unifarmul este singura dintre instituțiile Ministerului Sănătății care are un management numit în baza unei ordonanțe corporatiste. Managementul nostru este numit prin concurs în baza OUG 109/2011, Ordonanța Corporatistă. Cei mai mulți dintre noi, din echipa de management, venim  din domeniul privat și am aplicat la stat procedurile pe care le-am exersat o viață întreagă în experiențele anterioare. Da, schimbările politice ne afectează compania și este inevitabil acest lucru pentru că indiferent că muncim de șase ani și facem lucrurile într-o linie ascendentă,  schimbările politice ne aduc niște destabilizări cel puțin momentane pentru că trebuie să convingem din nou că suntem buni, că facem ce trebuie, deși lucrurile astea sunt vizibile la o minimă informare. Schimbările politice ne afectează și pentru că se rupe continuitatea unui program, a unor măsuri luate de predecesorul ministrului nou numit sau a partidului nou numit. Nu mai există predictibilitate în momentul schimbărilor foarte dese. Ne dorim foarte tare ca la Ministerul Sănătății să existe o medie de timp mai mare de șase luni de zile per ministru și observ că trendul începe ușor ușor să se schimbe.

Și totuși ce s-a întamplat în momentele în care au existat astfel de discontinuități?

La criza imunoglobulinei, de exemplu, există niște investigații la nivel european și național pentru o presupusă asociere de tip cartel în vederea obținerii de foloase de către producătorii europeni de imunoglobulină. Practic vorbim despre o falsă criză a medicamentelor sau a imunoglobulinei. În urmă cu ceva ani, în 2013 dacă îmi aduc bine aminte, era o criză a oncologicelor, unde tot așa, câțiva producători se asociaseră și blocaseră piața de oncologice. Este evident că nu toate sunt false crize. Unele sunt crize generate de sistemul nostru, unele sunt generate de shortage-uri la nivel internațional, altele sunt crize generate de probleme de fabricație ale unui producător care este unic la nivel mondial sau european și atunci trebuie să avem permanent în vedere o soluție alternativă. În cazul producătorilor unici la nivel mondial este cel mai dificil să faci ceva de genul acesta. Părera mea este că statul român ar trebui să investească mult mai mult în dezvoltarea de noi fabrici de medicamente și vaccinuri în România. Ar fi mult mai ok să dezvoltăm parteneriatele public-private și în acest fel vom beneficia și de capital străin în România, vom beneficia și de expertiza unor experți străini care vor putea reprofesionaliza foarte mulți dintre oamenii noștri, vor putea dezvolta echipe mixte și ne-am putea gândi la un viitor al producției de medicamente și farmaceutice în România, în general.

Cum vedeți dispariția unor medicamente de bază? De exemplu pentru epilepsie dispar medicamente de bază, dar mai sunt și altele, cu siguranță.

Credeți? Vă dau un singur exemplu în care am fost direct implicați: un producător de pe piață a retras un produs din aria de terapie a epilepsiei în momentul în care nu a obțiunut de la Ministerul Sănătății dublarea, practic, a prețului. Am fost sesizați pe apel de urgență să rezolvăm problema, am găsit un produs cu un preț mai mare cu circa 5% decât vechiul preț al acestui competitor pe piață. În momentul în care au vazut că noi am adus și am umplut piața cu produsul respectiv, au revenit în piață. Acest lucru se întamplă foarte des, cam 70-80% dintre cazurile din România așa sunt.

Care este cauza și ce se poate face?

O politică de ajustare a prețurilor cu acești oameni, cu acești producători și distribuitori, dar una corectă, una care nu neapărat să avantajeze producătorul, ci să fie foarte bine coordonată cu posibilitățile de finanțare ale pieței farmaceutice din România. O gestionare a acestor producători care sunt obligați de lege să mai pună pe piață încă un an de zile produsele din momentul în care solicită să se retragă, iar aici vorbim despre rolul ANMDM-ului ca organism de supraveghere și monitorizare a pieței, de implicare a lui în aplicarea m[surilor corective. Sunt lucruri care se pot face la nivelul legislației deja existente.

Pe viitor am putea face licitații la nivel național cu mai mulți câștigători, am putea stimula o concurență reală care ar micșora prețul într-un mod natural și nu artificial, cum suntem în prezent, prin condiții de piață concurențială unde sigur că prețurile scădeau în mod natural prin faptul că cei care concurau, concurau foarte puternic între ei și putem avea medicamente în piață. Dacă avem mulți câștigători securizăm piața, avem predictibilitate și este ceea ce își dorește oricine – de la producător, la distribuitor, la farmacie, la orice pacient care este tratat.

De ce în alte țări, inclusiv în Bulgaria, accesul la tratamente este mai mare? Ce fac ei și noi nu?

Bulgaria are altă politică de preț. Bulgaria are foarte mulți producători locali, mai mulți decât noi, Bulgaria acordă niște facilități dezvoltării de parteneriate și de construcții de fabrici.

Deci ne lipsesc aceste măsuri economice de încurajare?

Da, dar le putem implementa și înțeleg că se dorește asta. La nivel guvernamental s-a avizat favorabil dezvoltarea parteneriatelor public-private indiferent de domeniu, deci inclusiv în farma se poate face ceva în sensul acesta. Rămâne doar să acționam ferm și cât mai rapid.

Cum este comunicarea cu alte instituții ale statului?

Dacă în urmă cu ceva ani erau blocaje extreme la aprope toate nivelurile, în acest moment, din punctul meu de vedere, aceste blocaje sunt doar punctuale și temporare, ele nu durează  mult. În general comunicarea s-a îmbunătățit esențial pe parcursul ultimilor ani. Probabil că și cu echipele acestor instituții am ajuns să ne cunoaștem mai bine, să dezvoltăm și tooluri mai bune pentru activitățile noastre. Sunt lucruri care au început să meargă mai bine.

Ați spus că vreți să vă dezvoltați în urmatorii ani, să va extindeți. Concret, cum puteți face acest lucru?

Ne putem implica mult mai tare la nivelul pieței, putem acoperi mai multe programe naționale pe partea de medicamente asențiale, putem ajunge să micșorăm timpii, putem să ajungem să micșorăm costurile medicamentelor și să fim mai aproape de pacienți din toate zonele țării. Una este să trimit un medicament, un transport, de aici la Suceava și alta este să vină de la Iași la Suceava. Costurile deja se micșorează foarte mult, la o treime.

Cum ați reușit să ridicați compania de la una falimentară la una care să fie profitabilă și să reziste așa?

Foarte greu! Bubele au fost în toate toate domeniile. În primul an și jumătate nu era zi să nu explodeze vreo problemă din trecut – de la finanțare, la calitatea personalului, lipsa mijloacelor tehnice, până și la calitatea spațiului de lucru în sine era o problemă. Lipsa credibilității a fost cea mai mare problemă a acestei companii. Acolo a trebuit să lucrăm cel mai mult. Erau furnizori lipsiți de încredere că această companie ar putea face ceva sau ar putea să le returneze banii datorați la timp. Din fericire, foarte mulți oameni din  piața farma mă cunoșteau din perioada anterioară în care am activat în piața farma și mă știu ca un om de cuvânt, un om care și-a respectat întotdeauna promisiunile și cuvântul dat a fost mai mult decât orice contract semnat. Astfel am reușit să dobândim contracte în condiții comerciale avantajoase, astfel încât am putut să generăm bani din aceste contracte din care să reinvestim și să construim compania. Am  reinvestit banii aceștia în oameni, în pregătirea lor profesională, în sisteme hardware și software performante, mobile, care să ne ajute.

Unii își doresc ca această companie să dispară, nu-i văd rostul, în timp ce marea majoritate, din fericire, vede în Unifarm faptul că este singurul mijloc al statului român pentru două lucruri: pentru a-și suplini discontinuitățile și pentru a ține în frâu tendințele expensioniste din punct de vedere al prețului producătorilor.

Ați declarat în repetate râduri că nu vă doriți să acaparați piața prin nevoile speciale. De ce?

Așa este. Procedura de nevoi speciale a fost, este și trebuie să rămână o procedură excepțională. Dacă această procedură tinde să acapareze piața înseamnă că sistemul este disfuncțional. Atunci trebuie umblat foarte clar la cadrul legislativ, la politicile de preț, la politicile de piață, de sănătate, la tot.

Observăm că în ultimii doi ani de zile, din considerente economice, mulți producători și-au retras produse din piață într-un ritm susținut, numărul este în creștere și atunci este evident că trebuie să intervenim nu pe partea de nevoi speciale, pentru că acelea vor fi făcute doar punctual, de la caz la caz, ci pe partea de politici de preț și politici economice care să ajute să revină în piață. Mulți dintre ei chiar dacă au profitabilitate, dar este una foarte mică, se retrag din piață.

Și este o problemă a lor? Suntem noi vulnerabili?

Este și a noastră și a lor. Noi suntem vulnerabili pentru că suntem expuși acestei dorințe a lor din ce în ce mai mare de profitabilitate, iar ei sunt o problemă pentru că nu își corelează un produs la care au profitabilitate de 1% cu alte produse la care profitabilitate de până la 70% și să facă o medie a lucrurilor. Ei retrag doar produsele respective fără să țină cont de ansamblul pieței, în timp ce statul român le favorizează niște condiții comerciale din care obțin un profit destul de substanțial aș spune. Ei nu gândesc faptul că în schimbul acestui lucru,  ar putea face o minimă intervenție pentru statul român și să permită să ajungă în piață și medicamentele cu profitabilitate mică.

Autor: Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

Video – How the EU connected experts to treat epilepsy

revista politici de sanatate-editie speciala

revista politici de sanatate

comisia europeana

Abonează-te la newsletter

:
: