Politici de Sanatate

Solidaritatea, un stimulent foarte puternic pentru o îngrijire medicală de calitate

12 mai
13:53 2017
Solidaritatea, un stimulent foarte puternic pentru o îngrijire medicală de calitate

Interviu cu Excelența Sa Thomas Baekelandt, ambasadorul Regatului Belgiei la București

Sistemul de sănătate din Belgia este unul extrem de bine pus la punct, în care solidaritatea și mutualitatea sunt cuvintele de bază. Aceste două concepte par însă să nu funcționeze foarte bine atunci când ajung în contact cu sistemul românesc de sănătate. Excelența Sa Thomas Baekelandt, ambasadorul Regatului Belgiei la București, consideră că avem de învățat unii de la alții și că, de fapt, cea mai mare problemă a României este finanțarea.

Un om înțelept a spus că nivelul de civilizație al unei țări poate fi măsurat prin modul în care are grijă de persoanele sărace, vârstnice și bolnave. Din acest punct de vedere, ce părere aveți despre sistemul de sănătate din România?

Acum descopăr sistemul de sănătate din România, deoarece avem diferite organizații neguvernamentale belgiene are derulează activități aici de 25 de ani. Sistemul românesc a evoluat mult, dar, ca să fim sinceri, în continuare nu răspunde tuturor standardelor, comparativ cu sistemul belgian de sănătate. Iar aceasta este din cauza faptului că, în Belgia, avem o lungă tradiție a unui sistem medical bazat pe solidaritate, în timp ce România a avut, după cel de-Al Doilea Război Mondial, un regim cu o perspectivă diferită asupra sistemului de sănătate. Profesioniștii din sistemul de sănătate românesc au o pregătire de înaltă calitate. Sunt atât de buni, încât emigrează în alte țări europene. Ceea ce ne oferă o idee asupra modului în care sistemul românesc de sănătate trebuie schimbat. Guvernul român s-a confruntat în permanență cu această problemă – să determine medicii și asistentele medicale să rămână în România, să ofere servicii mai bune. Însă cred că pentru România problema este cea a finanțării.

Care sunt punctele forte ale sistemului belgian de sănătate?

Sistemele de sănătate din Vestul Europei au tradiții diferite. În Germania, Austria, Franța, Belgia și Olanda, sănătatea este finanțată din contribuțiile angajaților și angajatorilor. În alte țări vest-europene, precum Suedia, Marea Britanie, finanțarea este bazată pe o taxă generală. Toate aceste sisteme au la bază principiul solidarității. Un aspect clasic al sistemului belgian de sănătate este acela că finanțarea se face din contribuțiile celor care muncesc, iar managementul plăților din sistemul sanitar este atribuit unor organizații de ajutor mutual – înființate, de obicei, de grupuri religioase sau sociale. Două sau trei dintre aceste asociații de ajutor mutual din Belgia încearcă să implementeze același sistem și în România. Ajutorul mutual se găsește însă mai mult la sate, unde locuiesc oameni bătrâni. Aceste asociații încearcă să ofere îngrijiri medicale de bază persoanelor din mediul rural. Este un sistem democratic, bazat pe o solidaritate reală: îți cunoști și îți ajuți vecinul. Este un stimulent foarte puternic pentru o îngrijire medicală de calitate.

De ce credeți că în România nu funcționează atât de bine astfel de asociații?

Țările noastre au istorii diferite. Biserica Catolică a avut acces în Parlament, unde a apărat interesele acestor asociații religioase. În România, Biserica nu a avut reprezentanți în Parlament, care să fi putut ajuta partidele politice cu fundament religios să obțină fonduri pentru proiecte sociale. Sunt sigur că România nu trebuie să copieze sistemul belgian de sănătate, însă se poate inspira din această noțiune de solidaritate.

Cum se fac plățile medicale în Belgia?

Până de curând, plățile se făceau pe intervenția în sine. De exemplu, pentru o lucrare dentară stomatologul este plătit o anumită sumă din fondul de ajutorare mutuală. Iar această modalitate de plată are un efect negativ, pentru că ne confruntăm cu umflarea facturii. Uneori, medicul are tendința să găsească prea multe boli, deoarece este plătit pe intervenție. Acesta este costul zilnic. Apoi, mai există costuri de investiție: avem nevoie de spitale, plățile în acest caz nu se pot face pe intervenție. Înainte, spitalele erau finanțate în funcție de numărul de zile în care un pacient stătea internat și de îngrijirea de care beneficia. Fiecare boală, fiecare intervenție au fost catalogate astfel încât spitalul să primească mai mult sau puțin. Din nou, apare pericolul umflării serviciilor medicale oferite.

Acest gen de finanțare a serviciilor medicale are riscuri. Însă managementul nu doarme, de aceea există reduceri atunci când se constată astfel de situații de supraconsum. Este o discuție ce trebuie purtată cu responsabilii din sectorul medical, cu medicii, cu reprezentanții spitalelor, deoarece ei întotdeauna vor veni cu o factură umflată. În Belgia, avem negocieri importante pentru astfel de situații. Trebuie să știi foarte bine de ce se plâng, trebuie să fii foarte atent în faza de negociere.

Care sunt principalele proiecte de sănătate belgiene derulate în România?

ONG-uri din Belgia colaborează cu diferite ONG-uri din România. Unul dintre ele este chiar Crucea Alb-Galbenă, altul este The Open Network, care derulează proiecte la sate în numeroase domenii, inclusiv în sănătate. Activitatea acestor ONG-uri trebuie să fie corelată cu autoritățile locale și cu organizațiile similare românești.

Ar putea fi îmbunătățită colaborarea dintre cele două țări în sectorul medical?

Cu siguranță, da. În plan general, câteva lucruri sunt importante în Europa în acest moment. Unul este Brexitul, care se simte în discuțiile politice din interiorul Uniunii Europene. Dezvoltarea economică a țărilor din UE arată că multe persoane simt că au rămas în urmă. Integrarea europeană are o lipsă, și anume o politică europeană socială. De exemplu, mulți români muncesc în alte țări europene nu doar pentru un salariu mai bun, ci și pentru servicii mai bune, inclusiv sociale, uneori pentru o educație mai bună pentru copiii lor. Asta ne arată în ce domenii trebuie să investească România pentru a-și ține oamenii în țară sau pentru a-i determina să se întoarcă din străinătate. Unul dintre sectoarele în care ar fi necesare mai multe investiții este sănătatea. Este dificil de explicat de ce pentru anumite servicii de sănătate guvernul român preferă unități medicale din Viena. Este o solidaritate europeană frumoasă, dar și un indicator că mai sunt multe de făcut. România este cea mai săracă țară din UE. Evident, nu se vede acest lucru în București, Cluj, Sibiu sau Iași, ci în alte zone ale țării. Aveți poluri ale sărăciei unde este neapărat nevoie de o soluție pentru acordarea de îngrijiri de sănătate. Sunt ONG-uri din Belgia pregătite să remedieze aceste aspecte. Însă putem, de asemenea, să învățăm multe din realitatea românească. Aveți medici buni, furnizori de servicii de sănătate excelenți, aveți oameni inteligenți – deci puteți face singuri multe lucruri. Problemele sunt sistemul, administrarea acestuia, dar și finanțarea.

Alte articole

TOP

Video

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: