Politici de Sanatate

Serviciile de sănătate mintală din România, slab reglementate

16 iulie
11:25 2018
Serviciile de sănătate mintală din România, slab reglementate

Interviu cu dr. Emanuel Gabriel Botnariu, membru în Comisia pentru Sănătate Publică din Senatul României. Autor: Roxana Maticiuc

Printre inițiativele legislative la care lucrați în prezent, se numără și cea legată de sănătatea mintală a populației. De ce este important acest subiect pentru România?

Capitalul mental al Europei este în pericol. Insecuritatea, șomajul, excluderea socială, lipsa de încredere și de speranță afectează mulți oameni din Europa, punând presiune asupra resurselor lor mentale și conducând la depresie, abuz de substanțe, violență și, uneori, la sinucidere. În plus, problemele de sănătate mintală sunt asociate cu boli fizice și mortalitate precoce. Dacă la nivel european lucrurile sunt mai așezate, la noi trebuie să recunoaștem că problematica sănătății mintale trebuie să reprezinte o prioritate pentru sănătatea publică. Pactul European pentru Sănătate Mintală și Bunăstare lansat de către Comisia Europeană în 2008 recunoaște sănătatea mintală ca drept fundamental al individului. Au trecut 10 ani de la adoptarea acestui pact. Este momentul să intervenim în reglementarea profesiei noastre, a celor care coordonăm acest domeniu. Lucrăm de aproape un an alături de o echipă de specialiști la elaborarea unei noi legi a sănătății mintale. Noua viziune și abordare a sănătății mintale în rândul cetățenilor noștri se impune împreună cu actualizarea legislației în acest domeniu, prin integrarea aspectelor legate de sănătatea mintală în toate politicile, psihiatrie socială și comunitară, asigurarea personalului medical și non-medical, precum și protecția și tratamentul adecvate ale persoanelor cu tulburări psihice, ce ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi precum oricare cetățean al Uniunii Europene.

Care sunt măsurile concrete prin care doriți să schimbați modul în care este reglementat în România domeniul sănătății mintale?

Ne dorim să identificăm noi măsuri menite să asigure implementarea și promovarea unor acte normative care să creeze cadrul unor mecanisme de control mai eficient asupra abuzurilor și inechităților din sistemul de îngrijire a pacientului. De asemenea, ne dorim să asigurăm o colaborare și o comunicare eficiente cu celelalte instituții pentru ca politica socială, fiscalitatea, educația, ocuparea forței de muncă, justiția, sectoarele din afara domeniului sănătății să joace un rol major în influențarea sănătății mintale.

Din punctul de vedere al reglementării legislative, se analizează:

– necesitatea elaborării și promovării Strategiei Naționale a Sănătății Mintale;

– oportunitatea creării Institutului Național de Sănătate Mintală ca instituție publică în subordinea Parlamentului și modalitățile eficiente de organizare a centrelor de sănătate mintală;

– introducerea unor noi capitole: Sănătatea Mintală a copilului și a adolescenților, Adicții;

– prevederile legislative din alte state europene cu experiență în acest domeniu.

De asemenea, îmi doresc să reglementăm ceea ce consider, personal, a fi o gravă problemă a sistemului medical din România: consimțământul informat al bolnavilor cu probleme de sănătate mintală, un subiect demn de o amplă dezbatere și de o profundă analiză, afectând anual mii de pacienți.

Care este, practic, problema care apare din lipsa reglementării acestui consimțământ?

România este în fruntea statelor europene privind multe dintre boli, printre care și cele psihice, cu o incidență a bolilor mintale de 1.403,75 de cazuri la 100.000 de locuitori și aproximativ 300.000 de noi cazuri anual, ceea ce ne poziționează pe locul al doilea în Europa, după Estonia.

O mare parte dintre aceste persoane ajung, mai devreme sau mai târziu, în unități spitalicești, unde se regăsesc în situația de a-și da acordul cu privire la procedurile de internare, diagnostic și tratament, la participarea la învățământul medical clinic și la cercetarea științifică, în virtutea drepturilor pacienților din România, consacrate nu doar în Constituție, ci și în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 și în Legea nr. 487/2002, Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, cu modificările și completările ulterioare.

În accepțiunea Legii nr. 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, prin consimțământ se înțelege acordul persoanei cu tulburări psihice, dacă aceasta nu are discernământul afectat, sau al reprezentantului legal ori convențional, după caz, cu privire la procedurile de internare, diagnostic și tratament. Acesta trebuie să fie liber de orice constrângere și precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte avantajele, dezavantajele și alternativele procedurilor respective și să fie reconfirmat în continuare ori de câte ori este nevoie sau la inițiativa persoanei în cauză.

Pe de altă parte, Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 consacră o serie de drepturi ale pacienților, precum și de obligații ale unităților spitalicești cu privire la informarea și consimțământul acestora. Și vă dau câteva exemple din drepturile prevăzute de actul normativ în discuție, precum și obligațiile care derivă din acestea:

– pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, asupra intervențiilor medicale propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic;

– pacientul are dreptul de a decide dacă mai dorește să fie informat în cazul în care informațiile prezentate de către medic i-ar cauza suferință;

– pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțământul său, cu excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării suspectării unei culpe medicale;

– consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;

– consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică.

Există un protocol standard, un formular unic valabil în toate spitalele de profil din țară care să permită acordul pentru toate procedurile medicale?

Pentru bolnavul cu probleme de sănătate mintală, precum și pentru medicul curant, explicarea procedurilor medicale, precum și înțelegerea explicațiilor și acordarea consimțământului informat se poate dovedi a fi problematică. Nu trebuie uitat că și aparținătorii bolnavilor au, de multe ori, aceleași probleme, iar timpul necesar completării formularelor, în funcție de gravitatea bolii, face ca, în practică, acordarea consimțământului să fie doar o formalitate.

În prezent, spitalele au posibilitatea de a-și adapta aceste formulare, neexistând unul standard care să acopere toate procedurile medicale și actele medicale conexe, pentru care este necesar consimțământul pacientului sau al reprezentantului legal ori convențional al acestuia. Acest fapt are ca rezultat, în practică, existența a nu mai puțin de 14 formulare distincte de consimțământ, spre exemplu, la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”. Din nefericire, lipsa unui formular standard la nivel național dă naștere unor situații în care pacientul sau aparținătorul semnează două sau chiar trei formulare de consimțământ diferite, dar care au același obiect.

Cine este Gabriel Botnariu?

Botnariu Emanuel Gabriel este omul de 50 de ani pe care oricine îl poate vedea în multiple ipostaze: soț, tată, prieten, medic, politician, senator. André Malraux spunea că „un om este suma actelor sale – a ceea ce a făcut şi a ceea ce ar fi putut face”.

Ce urmează, din punctul de vedere al programului politic?

Fiind senator PSD, partid aflat la putere, trebuie să depun toate diligențele pentru ca obiectivele din programul de guvernare să fie îndeplinite. O stare bună de sănătate este o prioritate pentru noi, indiferent de haina politică purtată. Îmi doresc ca în domeniul sănătăţii să avem o legislație clară și, mai ales, predictibilă, în așa fel încât să îmbunătăţim sănătatea publică, să prevenim bolile şi ameninţările la adresa sănătăţii (inclusiv cele legate de stilul de viaţă).

 

Alte articole

TOP

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: