Politici de Sanatate

Screeningul mamar salvează vieți

10 februarie
11:52 2016
Screeningul mamar salvează vieți

Noul trend în chirurgia cancerului mamar este să obții cele mai bune rezultate făcând cât mai puțin rău, practicând o chirurgie mai puțin agresivă. Conștienți că masectomiile radicale mutilau de-a dreptul pacientele, medicii chirurgi au căutat, în timp, metode chirurgicale mai puțin invazive, dar la fel de eficiente. Oferirea unui tratament chirurgical eficient și sigur trebuie să fie obligatoriu completată de un program național de screening al cancerului mamar, susține reputatul chirurg prof. univ. dr. Dan Hershko, de la grupul Sheba Medical Center, Tel Hashomer, Israel, venit în România la invitația Neolife Medical Center.

Cât de benefică și de eficientă este această nouă tendință în chirurgia cancerului de sân?

Tratamentul cancerului la sân a început acum aproape 100 de ani, cu dr. William Stewart Halsted, care era un foarte bun chirurg suedez care locuia în Statele Unite. El a fost primul care a introdus mastectomia radicală a sânului, într-o lucrare de pionierat privind chirurgia sânului. Tehnica presupunea îndepărtarea sânului, a întregii pieli de pe sân, a mușchilor de sub el; unii chirurgi obișnuiau să scoată inclusiv coastele. Alt­fel spus, pacientele erau complet mutilate, iar în cele din urmă mureau.

Chirurgia sânului a evoluat pentru că oamenii au realizat că nu este vorba doar de o boală locală, ci de o combinație între o boală locală și una sistemică. Astfel, s-a trecut de la mastectomia radicală la mastectomia fără extirparea mușchilor și a pielii. Apoi, acum 40 de ani, a fost introdusă lumpectomia, deoarece s-a observat că marea problemă nu este revenirea bolii, dacă ai metastaze, iar astăzi știm că dacă îndepărtăm complet tumoarea, nu trebuie să extirpi întregul sân. Dacă verși ceva pe podea, nu trebuie să cureți toată suprafața, ci numai zona respectivă. Încercăm să  fim cât mai puțin invazivi atât la nivelul sânului, cât și al axilei. Acum 15 ani, în chirurgia sânului se îndepărta complet axila, iar acest lucru s-a dovedit că duce la multiple complicații.

Din câte știu, acest lucru încă se întâmplă…

Da și nu. De exemplu, dacă analizele inițiale arată că sunt afectați ganglionii limfatici, trebuie să îndepărtezi axila. Așa spun protocoalele terapeutice peste tot în lume. Cu toate acestea, există anumite cazuri în care analizele nu-ți arată că există noduli limfatici suspicioși, iar atunci se recomandă realizarea unei biopsii a ganglionilor limfatici santinelă. Dacă acești noduli nu sunt afectați, cel mai probabil nu va fi nevoie de îndepărtarea axilei. În ultimii trei ani, pentru o parte dintre aceste femei s-a observat că dacă sunt supuse unei lumpectomii și se descoperă că acei primi noduli sunt afectați, tot nu mai este nevoie să îndepărtezi toată zona. Deci, încercăm să facem cât mai puțin rău posibil femeilor, oferindu-le tratamentul chirurgical care li se potrivește și care oferă cele mai bune rezultate, crescând rata de supraviețuire. Există numeroase studii care  demonstrează că lumpectomia este la fel de eficientă ca mastectomia, în ceea ce privește supraviețuirea.

Dar este mult mai puțin invazivă și mai puțin agresivă?

Bineînțeles. Sânul este foarte important pentru o femeie, din punct de vedere psihologic, însă pierderea lui nu trebuie privită ca un dezastru. Cu toate acestea, noi, ca specialiști, pentru că știm cât este de important, avem datoria să încercăm să facem tot posibilul pentru a-l păstra.

În ceea ce privește cancerul mamar în rândul bărbaților, se spune că boala este mai agresivă. Așa este?

Statisticile arată că între 0,5% și 1% din toate cazurile de cancer mamar sunt depistate la bărbați, prin urmare, continuă să fie destul de rare. Problema în cazul bărbaților este că acceptă cu greu posibilitatea că ar putea avea cancer mamar și, prin urmare, ignoră semnele afecțiunii. Dacă  observă o leziune, ei cred că s-au lovit și că nu au vreun motiv de îngrijorare. Astfel, cazurile de cancer mamar la bărbați nu sunt neapărat mai agresive, însă sunt diagnosticate în stadii mult mai târzii, când tumoarea deja invadează ganglionii limfatici, țesutul din jur, pielea.

Deci există o problemă de informare și de conștientizare a importanței acestei afecțiuni în rândul bărbaților?

Da, însă, mai nou, din experiența mea, vă pot spune că lucrurile încep să se schimbe. De exemplu, în 2014 am operat cinci bărbați de cancer mamar și toți au venit în stadii incipiente ale bolii. Nivelul de informare și de conștientizare crește din ce în ce mai mult, atât în rândul bărbaților, cât mai ales în rândul femeilor. Și asta, datorită eforturilor depuse de organizațiile de pacienți și de advocacy, care explică oamenilor că nu trebuie să le fie rușine cu această boală, că nu e vina lor că s-au îmbolnăvit.

Știu că în Israel aveți un program puternic de screening al cancerului mamar și, cum probabil știți, aici, în România, nu există un program național de screening…

Nu aveți un program de screening al cancerului mamar?

Nu.

Foarte rău, pentru că screeningul este, probabil, una dintre cele mai importante măsuri pentru reducerea mortalității prin cancer mamar. În toate societățile din Vest există trei programe mari și importante de screening – pentru cancerul de colon, de col uterin și pentru cancerul mamar. Studiile au arătat în mod repetat că programele de screening salvează vieți, reducând mortalitatea cu 25%. Eu, personal, sunt pentru screening. Nu spun că programele de screening trebuie să fie făcute oricum, să cuprindă examene imagistice de rezonanță magnetică, că trebuie făcute în fiecare an tuturor femeilor peste 30 de ani. Screeningul mamar ar trebui realizat cel puțin o dată la doi ani începând cu vârsta de 50 de ani și anual, de la 40 de ani, pentru persoanele cu risc crescut. Categoric, screeningul salvează vieți.

Mirabela Viașu

Alte articole

TOP

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: