Politici de Sanatate

„Sănătate 2020” o strategie bazata pe multisectorialitate

25 iulie
14:25 2013

Interviu cu Victor Olsavszky, Şeful Biroului pentru România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

Sănătate 2020 sprijină și încurajează ministerele sănătăţii pentru a aduce actori-cheie împreună, într-un efort comun pentru crearea unei regiuni europene sănătoase.

Într-o lume interdependentă, nevoia țărilor de a acționa împreună devine tot mai importantă. Deşi mai mulți oameni decât oricând au acum șansa de a atinge o stare mai bună de sănătate, nici o țară, în mod izolat, nu îşi poate valorifica potențialul de inovare, schimba sau rezolva provocările care privesc sănătatea și bunăstarea.

Health 2020 este un document elaborat de OMS și de cele 53 de state membre − un nou cadru european de politici de sănătate ce își propune să susțină guvernele în a obține o îmbunătățire a îngrijirilor, a reduce inegalitățile și de a obține un sistem de sănătate cu acoperire universală, echitabil și sustenabil. Acestea sunt dezideratele OMS, aș putea spune, dintotdeauna. Ce aduce nou această strategie?

Într-adevăr, Sănătate 2020 este cadrul european de politici ce sprijină acţiuni ale guvernelor şi societăţilor în vederea obținerii sănătăţii şi bunăstării dorite dintotdeauna. Strategia recunoaşte diversitatea existentă pe continent şi, din acest motiv, încearcă să inspire guvernele în efortul lor de a face față provocărilor secolului 21. S-a elaborat de fapt un cadru strategic prin care se confirmă valoarea vechii strategii „Sănătate pentru toţi” şi se pune în evidenţă experienţa câştigată atât la nivel regional, cât şi la nivelul fiecărei ţări în parte. O noutate constă în faptul că strategia „Sănătate 2020” încorporează şi declaraţia politică privind determinanţii sociali ai sănătăţii. În octombrie 2011 a avut loc, la Rio, Conferinţa Mondială asupra Determinanţilor Sociali ai Sănătăţii, la care s-a adoptat o declaraţie privind angajamentul politic global de abordare a inechităţilor în sănătate prin prisma determinanţilor săi sociali, adică acele „condiţii sociale în care oameni se nasc, cresc, trăiesc şi îmbătrânesc”. Reprezentanţii guvernelor au recunoscut prin această declaraţie că inechităţile din sănătate, existente atât în statele lor, cât şi între state, sunt inacceptabile din punct de vedere politic, social şi economic, sunt nedrepte şi pot fi în mare măsură evitate. Rezolvarea lor, precum şi promovarea echităţii în sănătate sunt esenţiale pentru bunăstare, pentru o dezvoltare durabilă şi o mai bună calitate a vieţii a tuturor cetăţenilor, fapt ce contribuie la pace şi securitate. Practic, noua strategie se bazează pe multisectorialitate pornind de la faptul că sănătatea şi bunăstarea se stimulează reciproc „ceea ce face ca o societate să prospere şi să înflorească, face ca şi sănătatea membrilor ei să se îmbunătăţească, iar politicile care recunosc acest lucru au mult mai mare impact” (Regional Committee for Europe Sixty-second session, Malta 2012 EUR/RC62/9 EUR/RC62/Conf.Doc./8)

În plus, statele membre OMS sunt chemate să își definească propriile obiective adaptate condițiilor locale. Vechile strategii, precum „Sănătate pentru toţi”, aveau obiectivele gata definite.

Leadership-ul, adica ministerul sănătății și agențiile de sănătate, are un rol foarte important, conform OMS. În România am avut de-a face, de la revoluție și până în prezent, cu numeroase schimbări de miniștri, șefi de CNAS. În aceste condiții, cum poate continua reforma sănătății, indiferent de schimbare, acea smart governance de care se vorbește?

Tocmai că acest set de valori comune poate da stabilitate în timp reformelor, astfel încât, indiferent de frecvența cu care se schimbă un ministru sau un guvern, direcția de reforme să se bazeze pe aceste valori. Acest principiu a fost formulat încă din 1996, prin Charta Ljubljana, când se simţea nevoia la nivelul regiunii Europa de a conveni asupra unor valori şi principii de bază, pe care reformele să le respecte. Cu alte cuvinte, se putea formula întrebarea: cât de mult putem reforma fără să încălcăm valorile europene? Acum aceste valori se regăsesc în strategia H2020. Se promovează ideea ca atât la nivel naţional, cât şi la cel regional şi urban să se stabilească obiective şi intervenţii comune între sectorul de sănătate şi celelalte sectoare, astfel încât să se contribuie împreună la creşterea sănătăţii şi bunăstării. În fapt, este vorba de conceptul mai vechi de „Sănătate în toate politicile” şi reflectarea lui la toate nivelele de guvernare, punând sănătatea ca prioritate şi pentru alte sectoare.

Unul dintre principiile strategiei health 2020 este implicarea pacienților, participarea și responsabilizarea acestora. Ce programe/măsuri ar trebui luate în România pentru ca acest lucru să se întâmple, conform strategiei OMS? Promovarea sănătăţii nu se face suficient, campaniile de conștientizare sunt punctuale și ineficiente de cele mai multe ori, fie din vina autorităților și a lipsei de politici în acest sens, fie din cauza slabelor legături dintre asociațiile de pacienți.

Se poate observa și în România o implicare tot mai mare a asociațiilor de pacienți în deciziile din sănătate, mai ales dacă comparăm cu situația existentă în urmă cu doar cinci ani. Acum există un cadru legal și chiar o obligativitate a autorităților de a se consulta sau de a face publice intențiile decizionale. Participarea şi responsabilizarea cetăţenilor şi pacienţilor este esenţială pentru îmbunătăţirea rezultatelor performanţei sistemelor de sănătate, precum şi a gradului de satisfacţie a pacienţilor. Se recomandă să se includă cât mai mulţi participanţi din rândul autorităţilor, comunităţilor şi al societăţii civile. Sunt încurajate administrațiile de la toate nivelele să ia în consideraţie stabilirea unor structuri şi procese care să sprijine coerenţa şi acţiunea intersectorială. Cu alte cuvinte, o mai mare responsabilizare și implicare a autorităților locale și a comunităților.

Carta de la Talin afirmă că nicio persoană nu ar trebui să devină săracă pentru a beneficia de îngrijiri medicale. Care sunt principiile recomandate de OMS în acest sens? Ce trebuie să facă guvernele pentru ca populația să aibă acces universal și echitabil la îngrijiri de calitate?

Promovarea solidarității și echității atât în finanțare, cât și în distribuirea beneficiilor sunt elemente-cheie de succes, dar nu și suficiente. Atenția trebuie îndreptată și înspre……..

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna iulie a revistei Politici de sănătate!

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: