Academician Profesor Dr. Mihai Voiculescu a murit pe 29 august 2016 în București. Profesorul Voiculescu a pus bazele unei discipline moderne care îmbină disciplina bolilor de ficat cu disciplina complicaţiilor renale. Profesorul Voiculescu a fost un om de știinţă cu vaste cunoștinţe și cu o energie nelimitată.
Pentru Profesorul Voiculescu pacientul reprezenta prioritatea. El îl sfătuia pe rezident: “Ascultă cu atenţie pacientul și el te va conduce direct la diagnostic”. Secția condusă mulți ani de Profesorul Voiculescu la Spitalul Fundeni în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila are o veche tradiţie în cercetarea clinică. Obiectivele de cercetare au avut la bază îmbunătăţirea tratamentului pacienţilor cu afecţiuni de ficat şi urologice şi, mai mult, creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi. Profesorul Voiculescu, alături de echipa sa, a participat la noi terapii studiate în cadrul unor protocoale clinice monitorizate regulat, cu scopul de a înregistra eficacitatea şi siguranţa acestor terapii. Protocolul clinic a fost gândit şi condus în adevăratul spirit al cercetării translaţionale. Descoperirile medicinei de laborator au fost aplicate direct la pacient, iar observaţiile clinice au fost înregistrate şi studiate. Investigaţia ştiinţifică a noilor terapii a condus la înţelegerea proceselor moleculare, genetice, biochimice şi fiziopatologice ale diverselor tipuri de afecţiuni ale ficatului, ale rinichiului și urologice, astfel ajutând la crearea unui mai bun tratament al bolii.
Educator pentru studenți și rezidenți
Fiind în același timp un om de știinţă de mare succes și un clinician de mare valoare, Profesorul Voiculescu nu a uitat de datoria de a educa generaţia nouă de studenţi la Medicină. Un educator inspirat, el a învăţat studenţii și rezidenţii legătura dintre clinică și umanitate, dintre clinician și omul de știinţă. Profesorul Voiculescu și-a dăruit energia sa nemărginită învăţând si predând știinţa clinică a patrologiei ficatului și rinichiului. Rezidenţii săi nu vor uita sfaturile lui clinice și imaginaţia sa știinţifică. Mai mult, ei nu vor uita omul care i-a ajutat în carieră și în viaţă cu mult respect.
Progresul în biologia celulară și moleculară
Profesorul Voiculescu a fost editorul Revistei Române de Hepatologie. Înţelegând legătura dintre clinică și știinţa de bază, el a apreciat progresul în biologia celulară și moleculară. A încurajat folosirea tehnicilor noi și sofisticate care aveau ca scop ultimativ înţelegerea mecanismului de bază al fenomenului fiziologic. În acest mod, el a fost deschis la experimentarea în clinică a medicamentelor ce reprezentau o terapie eficace și fără reacţii adverse. Profesorul Voiculescu a crescut o generaţie de clinicieni cu un deosebit succes știinţific. El a creat un departament unde clinicienii și oamenii de știinţă colaborau în armonie.
Educația medicală
În ultimii 10 ani, Profesorul Voiculescu a stimulat educaţia medicală a României prin organizarea anuală a unei conferinţe a Asociaţiei Române de Studii a Ficatului (pe care o prezida). Aceste conferinţe au atras oameni de știinţă și cliniceni din România și din întreaga lume.
În plus, el a organizat cu deosebit succes un Curs Balcanic de Hepatologie. Explicația sa a fost : “Noi facem parte integrantă din Regiunea Balcanică. Trebuie să ne cunoaștem mai bine colegii, să ne grupăm interesele medicale și să înţelegem politica medicală, a problemelor de sănătate și să ne luptăm împreună pentru realizarea scopului comun: condiţii terapeutice avansate pentru pacienţii noștri.”
De-a lungul anilor, grupul format de Profesorul Voiculescu a publicat intens în literatura de știinţă medicală. Fiecare dintre rezidenţii care au devenit colegi a primit încurajarea și suportul lui în mod constant. De aceea, a fost firesc ca întreaga echipă să contribuie din tot sufletul la organizarea ultimului Congres al Asociaţiei Române de Studii a Ficatului care a avut loc la București între 4 și 7 Octombrie 2016 , „așa cum a dorit Domnul Profesor ”. Nu există cuvinte care să poată descrie devotamentul acestor “urmași știinţifici, clinici și umani” ai Profesorului Voiculescu pentru cauza în care el a crezut.
Profesorul Voiculescu, prin organizarea acestor congrese și prin diferitele publicaţii știinţifice de prestigiu unde a descris bolile de ficat și tratamentele utilizate pentru vindecarea lor, a impus medicina practicată în România pe arena știinţifică internaţională. El a stabilit o relaţie profesională, intelectuală și de prietenie cu colegii din spitalele și instituţiile universitare din ţară. Şi cum “prietenul la nevoie se cunoaște”, foștii săi colegi din întreaga ţară și din străinătate au participat la conferinţa organizată în onoarea lui.
În plus faţă de energia, entuziasmul și înţelegerea știinţifică, Profesorul Voiculescu a lăsat o legaţie umană. Profesorul Voiculescu a împletit în mod armonios dragostea pentru știinţă cu dragostea pentru fiica sa, Georgia, și familia ei. Cine l-a cunoscut pe Profesorul Voiculescu a cunoscut-o, de asemenea, și pe soţia lui, Dr. Ines Voiculescu. Ines, un intelectual exclusiv, prietena lui de o viaţă, suportul lui necondiţionat, de o deosebită modestie, a reprezentat sensibilitatea, răbdarea pe care, în mod repetat, el a recunoscut-o, datorându-i sucesele obţinute.
Cercetarea medicală prolifică a Profesorului Voiculescu se regăsește în multe publicaţii știinţifice, incluzând articole originale, revizii,precum și capitole în cărţi. Eu am avut onoarea de a participa la majoritatea congreselor organizate de el. De asemenea, am avut onoarea să îl invit să participe la congrese internaţionale pe care le-am organizat în Canada și în Statele Unite ale Americii.
Vă invit să ne amintim împreună contribuţia umană și stiinţifică a Profesorului Dr. Mihai Voiculescu!
Manuela G. Neuman M.Sc., Ph.D., FCACC, In Vitro Drug Safety and Biotechnology, Departamentul de Pharmacologie si Toxicologie, Universitatea Toronto, Ontario, Canada
