Politici de Sanatate

Programul împotriva diabetului –  investiții care generează economii la bugetul Sănătății

19 octombrie
16:01 2018
Programul împotriva diabetului –  investiții care generează economii la bugetul Sănătății

Interviu cu conf. univ. dr. Bogdan Timar, specialist în diabet, nutriție și boli metabolice

Modificarea Programului Național de Diabet a fost primită cu interes de asociațiile de pacienți, care au luptat ALĂTURI DE SOCIETĂȚILE ȘTIINȚIFICE DIN DOMENIU, pentru ca persoanele cu diabet să aibă acces la tehnologii moderne. Cum văd medicii specialiști aceste modificări și ce înseamnă pentru managementul bolii și evitarea complicațiilor, ne explică conf. univ. dr. Bogdan Timar, specialist în diabet, nutriție și boli metabolice în cadrul Spitalului Județean de Urgență Timișoara și conferențiar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. 

Din perspectiva clinicianului, care va fi efectul modificărilor aduse Programului Național de Diabet?

Noutățile, în special cele care vizează facilitarea accesului la noi tehnologii (cum ar fi senzori de monitorizare continuă a glicemiei, pompe de insulină și pompe de insulină augmentate cu senzor de monitorizare continuă a glicemiei) vor aduce un semnificativ plus de valoare în managementul pacienților cu DZ tip 1. Cu ajutorul acestor dispozitive, sunt posibile îmbunătățiri ale calității controlului glicemic fără precedent în lipsa lor. Spre exemplu, existența unui senzor de monitorizare glicemică continuă permite alertarea pacientului cu privire la eventuale evenimente nedorite urmate de intervenții ferme în vederea evitării lor. Pe lângă afișarea într-o manieră continuă a valorii glicemiei, dispozitivul are un algoritm care permite predicția apariției unei hipo- sau hiper-glicemii, alertând din timp pacientul. Astfel, acesta are posibilitatea de a acționa în vederea evitării evenimentului: în cazul unei hipoglicemii, poate consuma din timp glucide cu acțiune rapidă, respectiv în situația prezicerii unui episod hiperglicemic își poate administra un bolus de corecție. Importanța este accentuată atunci când ne gândim la mult-temutele hipoglicemii nocturne sau hipoglicemii asimptomatice (din cauza unui cumul de factori, ce includ aici episoade hipoglicemice multiple în istoricul bolii, pacientul nu mai simte apariția hipoglicemiilor). Mai mult, unele dispozitive de acest gen pot fi cuplate cu o aplicație smartphone care permite alertarea unor terțe persoane, la distanță, prin intermediul unor alerte sms cu privire la apariția acestor evenimente nedorite. În ceea ce privește pompele de insulină, pe lângă avantajul dispariției multiplelor înțepături aferente injecției de insulină, aceste dispozitive aduc importante posibilități de îmbunătățire în managementul glicemiei: – permit infuzia de insulină bazală într-o rată variabilă, modificarea temporară a ratei de infuzie a insulinei bazale (facilitate foarte folositoare în situații în care se modifică necesarul temporar – de exemplu, în timpul exercițiilor fizice viguroase) sau administrarea bolusurilor conform unor tipare modificate. În fine, pompa de insulină augmentată cu senzor de glicemie este un dispozitiv ce îmbină ambele sisteme menționate, luând autonom decizii în anumite situații: cea mai importantă este aceea în care senzorul de glicemie detectează automat prezența unei hipoglicemii, aceasta ducând la întreruperea temporară a livrării ratei bazale de insulină; astfel, organismul va avea posibilitatea de a corecta hipoglicemia mult mai ușor.

Folosirea unor asemenea dispozitive duce la economii în bugetul sănătății: într-adevăr, costul imediat de achiziție poate părea mare, dar prin evitarea complicațiilor – atât acute, cât și cronice – costurile asociate utilizării lor scad, contrabalansând costul de achiziție. Așadar, pe termen lung, utilizarea acestor dispozitive aduce economii atât la nivelul bugetului de sănătate (prin evitarea costurilor generate de tratamentul complicațiilor), cât și, pe termen lung, economii în bugetul statului. Având un management al bolii mai bun, vor fi evitate costurile indirecte legate de îngrijirea diabetului (reducerea numărului de zile de spitalizare, păstrarea în activitate și astfel în economie pentru mai mult timp a pacientului, evitarea costului legat de îngrijirea unui posibil handicap viitor – pierderea vederii, a unui membru sau ajungerea pacientului în tratament de substituție renală prin hemodializă etc.).

Cum se va descurca medicul diabetolog cu noile dispozitive?

E posibil ca la început să îi fie dificil să instruiască pacientul în vederea utilizării corecte a acestor dispozitive. Cu toate acestea, timpul investit inițial în acest proces de instruire va fi câștigat ulterior datorită sistemelor de telemedicină încorporate de aceste dispozitive. Mă gândesc aici la posibilitatea urmăririi evoluției glicemiilor la distanță de către medic, pe o perioadă îndelungată, într-o manieră cât se poate de eficientă, simplă și sigură. Pe lângă acest aspect, cu siguranță utilizarea dispozitivelor va permite o intervenție mai eficientă și în cunoștință de cauză. Fără utilizarea acestor facilități, pentru a intra in posesia unor informații similare cu privire la statusul pacientului, soluțiile ar fi mult mai costisitoare și mai ineficiente din punct de vedere al timpului.

Sumarizând, sunt convins de faptul că în pofida unui timp puțin mai îndelungat investit de către medic pentru instruirea inițială a pacientului, timpul va fi câștigat înzecit pe parcursul managementului pe termen lung al pacientului. Asemănător, în pofida unei necesare investiții inițiale, aceasta va genera, pe termene mediu, respectiv lung, cu siguranță economii atât pentru bugetul de sănătate, cât și pentru bugetul statului. Tocmai de aceasta îmi exprim speranța că, în final, toți pacienții care ar putea beneficia de aceste tehnologii să o și poată face.

Ce specialitate medicală ar trebui să se implice mai mult în prevenția diabetului?

Pentru DZ tip 2, cel care reprezintă 90-95% din totalul cazurilor de diabet, există metode eficiente de prevenție primară care vizează în principal optimizarea stilului de viață: adoptarea unei diete corecte, scădere ponderală atunci când este cazul sau practicarea unei activități fizice adaptate statusului individualizat al pacientului. Un prim pas în adoptarea acestor metode e reprezentat de identificarea persoanelor aflate la un risc crescut de a dezvolta DZ tip 2. Și aici devine evident rolul extrem de important pe care îl are medicul de familie. Printr-o identificare precoce și o îndrumare a persoanei respective către un specialist în diabet și boli metabolice, apare premisa unei posibile intervenții la timp, care ar putea avea ca rezultat evitarea apariției diabetului. Cu toate acestea, dacă e să mă gândesc la prevenția diabetului, nu aș face strict referire doar la specialități medicale: un rol important îl pot avea aici comunitatea și autoritățile (locale sau naționale). Metodele de optimizare a stilului de viață trebuie începute a fi învățate încă din grădiniță, iar apoi încurajate a fi implementate pe tot parcursul vieții, atât prin reîmprospătarea continuă a acestor metode, cât și prin promovarea lor pe orice canale și mijloace. Aceste metode sunt general-valabile și pot fi adoptate de întreaga populație, ne-existând efecte adverse ale practicării lor.

Există o uniformizare a accesului la tratament, echipamente moderne, medici specializați la nivelul țării?

Din punct de vedere tehnic, birocratic, accesul la tratament și la echipamente moderne este uniform la nivelul țării, în cadrul Programului Național de Diabet. În practică însă, există discrepanțe importante din punctul de vedere al ponderii medicilor specializați în diabet, nutriție și boli metabolice raportat la populația anumitor județe, respectiv raportat la numărul de persoane cu diabet ce locuiesc în acele regiuni. Devine evident astfel că pacienții cu diabet ce locuiesc în regiuni cu un număr redus de medici diabetologi vor fi dezavantajați din punctul de vedere al accesului la soluții optime de management al diabetului prin însăși îngreunarea accesului la un medic specialist în acest domeniu și nu neapărat prin alte bariere. Văd ca singură soluție pentru această problemă o implicare a comunităților și autorităților locale, care să creeze într-o manieră cât mai pro-activă condiții favorabile de desfășurare a activității (de exemplu, cabinete dotate, posibile integrări în cadrul spitalelor și colaborări cu laboratoare de analize medicale), precum și facilități ce ar viza ușurarea relocării medicilor în comunitatea respectivă (oferirea unor prime de relocare, locuințe de serviciu ș.a.m.d.).

Cât de importantă este comunicarea dintre profesionist și persoana afectată de diabet?

Comunicarea medic-pacient este de o importanță majoră în obținerea unui rezultat bun în orice act de practică medicală. O bună comunicare este, de regulă, asociată cu o mai bună aderență la tratament, precum și cu creșterea gradului de încredere pe care pacientul îl are în tratamentul pe care îl urmează. Iar dacă această comunicare dintre medic și pacient este importantă în orice afecțiune, această importanță este subliniată în cazul pacienților cu afecțiuni cronice, cum este și cazul pacienților cu diabet.

Autor: Valentina Grigore

Alte articole

TOP

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: