Politici de Sanatate

Obiectivele administrației prezidențiale, în domeniul sănătății, pentru următorii patru ani

28 februarie
14:21 2017
Obiectivele administrației prezidențiale, în domeniul sănătății, pentru următorii patru ani

Interviu cu Diana Loreta Păun, consilier de stat în Administrația Prezidențială, Departamentul Sănătate Publică

“Domeniul medical suferă de pe urma unei vechi metehne din spațiul nostru public: aceea a lucrurilor începute și neterminate și a intențiilor neconcretizate. Stăm bine la capitolul documente,  dar lipsește aplicarea lor. Avem o Strategie Națională pentru Sănătate, dar nu avem un plan de implementare,  nu avem acțiuni coordonate și structuri instituționale sau dacă sunt,  au funcționat doar pe hârtie.”

 

În linii mari, care ar fi principalele teme/probleme de sănătate publică pe care noul Guvern și noul ministru al Sănătății ar trebui să își focuseze eforturile în următorii patru ani?

Sănătatea trebuie să constituie o prioritate pentru orice guvern iar principalele teme pe care orice ministru ar trebui să se focalizeze ar putea fi împărţite în şase mari domenii: finanţarea sistemului de sănătate, forţa de muncă din sănătate, infrastructura sistemului, politica medicamentului, accesul la serviciile de sănătate şi prevenţia. Cunoaştem cu toţii provocările multiple cu care se confruntă sistemul medical românesc, de la aspectele legislative şi organizatorice la cele financiare şi până la hăţişul birocratic. Resursele financiare insuficiente stau la baza celorlalte vicisitudini – infrastructura medicală deficitară, condiţiile din spitale, lipsa medicamentelor, lipsa oportunităţilor de dezvoltare profesională şi de cercetare în domeniul medical, exodul personalului medical.

Pentru rezolvarea problemelor financiare este necesară susținerea implementării de către autoritățile competente a unui plan de măsuri care să vizeze gestionarea eficientă a bugetului destinat sănătății, prin utilizarea eficientă a resurselor disponibile, limitarea fraudei și asigurarea transparenței în domeniu, concomitent cu diversificarea surselor de finanțare (inclusiv prin accesare de fonduri europene).

O altă problemă importantă este cea a managementului. Este obligatorie asigurarea funcțiilor de management la toate nivelurile cu personal selectat exclusiv pe baza unor criterii de eficiență: organizarea de concursuri de manager corecte, elaborarea unor indicatori transparenţi de evaluare managerială, metode de recompensare profesională a managerilor eficienți.

Să nu uităm problemele de mentalitate din sistem. De aceea consider necesară stimularea schimbării mentalității atât la nivelul populației cât și la nivelul cadrelor medicale prin promovarea valorilor reale, a muncii, a dedicării, combaterea practicilor tradiționale adânc înrădăcinate prin campanii în unitățile sanitare și prin mass-media, pentru reașezarea relației medic-pacient pe baze de încredere.

Care sunt proiectele spre care ar trebui direcționați banii din Sănătate?

Pentru a şti ce priorităţi să conturăm, trebuie să știm de la ce pornim, să avem un diagnostic al stării sistemului sanitar. Din păcate, din punct de vedere al stării de sănătate, populaţia României prezintă unii dintre cei mai nefavorabili indicatori din întreaga Europă. România are o Strategie Naţională de Sănătate 2014-2020, aprobată prin hotărâre de guvern în 2014. Aceasta este fundamentată pe conceptul de politici al OMS, Sănătatea 2020 şi se concentrează pe îngrijirile primare, abordarea la nivel comunitar şi acţiune intersectorială.

Domeniul medical suferă însă de pe urma unei vechi metehne din spațiul nostru public: aceea a lucrurilor începute și neterminate și a intențiilor neconcretizate. Stăm bine la capitolul documente,  dar lipsește aplicarea lor. Avem o Strategie Națională pentru Sănătate, dar nu avem un plan de implementare,  nu avem acțiuni coordonate și structuri instituționale sau dacă sunt,  au funcționat doar pe hârtie.

Lipsa de consecvență din punct de vedere al aplicării în practică a acestei Strategii are consecințe ușor de intuit. Deși există condiționalități exante, planul de implementare al strategiei, cartografierea nevoilor de sănătate și a serviciilor existente, evaluarea costurilor actului medical, aceste condiţionalităţi sunt departe de a fi îndeplinite.

Care sunt noutățile aduse de Guvernul tehnocrat, implicit de echipa tehnocrată de la Ministerul Sănătății pe care Administrația Prezidențială le consideră bine venite?

Ministerul Sănătăţii a avut o serie de iniţiative în ultimul an, dintre care amintesc: creşterea salariului de bază a personalului medical şi plata corectă a gărzilor, măsurarea satisfacţiei pacienţilor dar şi promovarea campaniei de protejare de agresiuni a medicilor, modificarea criteriilor de evaluare  a performanţei managerilor de spitale, reguli noi şi mecanisme de control al infecţiilor nosocomiale şi a produselor biocide, transparentizarea achiziţiilor publice făcute de spitalele de stat dar mai ales campaniile de informare publică, extrem de bine-venite: „Vaccinurile salvează vieţi”, „Nu antibiotice la întamplare” şi „Mâini curate în spitale”.

„Ne dorim ca acest plan (n.r. Planul Multianual Intergrat de Promovare a Sănătății și Educație pentru sănătate ) să fie pus în practică iar obiectivele lui să se realizeze.”

Ca după fiecare mandat, rămân și lucruri începute, dar neterminate. Care sunt aceste proiecte pe care vă doriți să le vedeți continuate de noua guvernare?

Relația cu Ministerul Sănătății, ca și cu toți actorii din sistem trebuie să fie una de comunicare și cooperare, cu atât mai mult cu cât Instituția Prezidențială are rol constituțional de mediere între factorii decizionali și societatea civilă. Politicile pe verticală, elaborate în lipsa unei comunicări intersectoriale, nu au sorți de izbândă.

Colaborarea duce însă la rezultate, dovadă fiind conturarea unor planuri de intervenție comune cum este spre exemplu Planul Multianual Intergrat de Promovare a Sănătății și Educație pentru sănătate, elaborat de către o comisie interministerială MS-MECS, în urma lansării de către Administrația Prezidențială a platformei Educație pentru Sănătate în cadrul unui eveniment la Palatul Cotroceni la care au participat nu mai puțin de 4 miniştri. Acesta a fost prima noutate, primul proiect pus în operă de Guvernul tehnocrat pornind de la o platformă lansată de Instituţia Prezidenţială. Ne dorim ca acest plan să fie pus în practică iar obiectivele lui să se realizeze. Mă refer la creşterea capacităţii sistemului naţional de sănătate publică, a sistemului naţional de educaţie şi a comunităţilor pentru promovarea sănătăţii, la întărirea competenţelor specifice şi motivarea resurselor umane din sistemul naţional de sănătate publică şi sistemul naţional de educaţie publică pentru activităţi de promovare a sănătăţii, la crearea unui sistem de management şi asigurare a calităţii pentru activităţi de promovare a sănătăţii, la creşterea nivelului de informare şi educare a populaţiei şi a decidenţilor privind importanţa sănătăţii şi beneficiile adoptării unui stil de viaţă sănătos. Îmi exprim încă o dată dorinţa ca acest plan să nu rămână la stadiul de hârtie într-un sertar în minister, ci să fie implementat şi să ducă la rezultatele pe care le aşteptăm.

Între obiectivele specifice ale Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 se numără şi elaborarea unei Strategii Naţionale de Resurse Umane în Sănătate, care îşi propune dezvoltarea unui cadru care să faciliteze o planificare eficientă a resurselor umane din sectorul sanitar, cu accent asupra atragerii, retenţiei şi motivării personalului medical din România. Această strategie este necesară, în condiţiile în care ţara noastră se confruntă în prezent cu o criză a resurselor umane în sănătate, iar aceasta are toate premisele să se agraveze pe termen mediu şi lung în lipsa unor măsuri sistemice.

Bazele unui astfel de proiect au fost puse încă de mai bine de un an la Palatul Cotroceni prin organizarea de evenimente pe tema resurselor umane din sănătate şi iniţierea primului dialog între profesioniştii din domeniu pe acestă zonă de interes major pentru sistemul de sănătate românesc.

Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Biroul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din România a preluat ideea noastră şi a lansat la începul lunii decembrie Planul Multianual pentru Dezvoltarea Strategică a Resurselor Umane din Sănătate 2017-2020, plan care de asemenea ne dorim să fie implementat de acest nou guvern.

“Prioritatea acordată sănătății trebuie să se reflecte într-o creștere a finanțării de la bugetul de stat.”

Schimbarea unei conduceri poate să aducă după sine anularea unor lucruri făcute de fosta conducere, sau uitarea într-un sertar a unor demersuri. PSD propune, de exemplu, anularea HG 800/oct 2016. Sunteți de acord cu această acțiune?

Pornind de la menținerea unei cereri ridicate de medicamente, pe fondul îmbătrânirii populației şi de la accelerarea preocupărilor în domeniul cercetării clinice, piața farmaceutică românească are un potențial semnificativ de creștere. Evoluția pieței farmaceutice este afectată însă de numeroși factori, cum ar fi modul de gestionare a resurselor publice, măsurile de reglementare a cadrului normativ şi interesele actorilor din piața farma, cu repercursiuni directe asupra accesului la medicație al pacienților. Problemele pieţei farma din România sunt multiple: limitările de accesibilitate de ordin financiar, respectiv cheltuielile cu medicamentele din bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, legislaţia care reglementează politica de preţuri în România (recent modificată), metodologia de calcul a preţurilor medicamentelor pe piaţa românească, creşterea progresivă a taxei clawback, intrarea în insolvenţă a unor distribuitori şi farmacii, durata necesară obţinerii avizelor pentru studii clinice/de punere pe piaţă a medicamentelor, lipsa disponibilităţii unor medicamente pe piaţa românească datorită exportului paralel, inexistenţa unui mediu clar şi predictibil al pieţii farma, în condiţiile în care intervenţiile de ultim moment nu oferă stabilitatea şi continuitatea unui tratament eficient.

Sistemul de sănătate românesc are nevoie de o metodologie sustenabilă de calcul al prețului la medicamente, fără de care se întrevăd consecințe negative asupra disponibilității medicamentelor pe piața autohtonă şi identificarea celor mai bune măsuri pentru reglementarea preţurilor la medicamente, care afectează atît pacienţii cât şi industria farmaceutică din România, o industrie strategică pentru economia naţională. Orice modificare de politică de preţuri ar trebui să se bazeze pe rezultatele unui studiu de impact care să monitorizeze riscurile şi beneficiile soluţiilor propuse.

Prin urmare, mă aştept ca actualul guvern să continue demersurile de elaborare a unei legislaţii clare, transparente şi sustenabile în domeniul pieţii farmaceutice.

În ce direcție ar trebui să meargă politica medicamentului în România?

Este necesară elaborarea unei politici publice în domeniul medicamentului care să asigure o balanţă între medicamentele generice şi inovative şi să acopere nevoia reală a populaţiei; această politică ar trebui să ofere acces larg la tratament şi sustenabilitate.

Sunt necesare de asemenea: adoptarea unor măsuri suplimentare de reglementare a activităţilor care în prezent favorizează exportul paralel de medicamente, respectarea protocoalelor terapeutice la prescrierea şi eliberarea medicamentelor de către medic, necesitatea legiferării statutului farmacistului, separat de cel al farmaciei, informatizarea modalităţilor de evidenţă a produselor farmaceutice care să permită controlul trasabilităţii acestora, introducerea unor criterii clare de eficienţă terapeutică şi economică a medicamentelor, eliminarea dezechilibrului între prețurile medicamentelor și puterea de acoperire, de rambursare a sistemului de sănătate publică. Ca atare, piaţa farmaceutică induce o problematică complexă care nu se poate rezolva unilateral fiind nevoie de o abordare comună, printr-o cooperare extinsă și onestă.

Ca să poată fi evaluată eficiența unei conduceri, ar fi nevoie să știm și să urmărim ce ar avea de făcut în următorii patru ani. Care ar fi, din punctul de vedere al Administrației Prezidențiale, punctual, cerințele/problemele care ar trebui rezolvate până la final de mandat?

Investiția în sănătate înseamnă investiția în educație pentru sănătate, în resursele umane și în infrastructura sanitară. Administraţia Prezidenţială şi-a asumat prevenţia ca prioritate. Prevenţia trebuie să reprezinte baza oricărui sistem de sănătate, şi, implicit, şi a celui românesc, însă, acest demers se fundamentează pe buna funcţionare a celorlalte componente, de la infrastructură, echipament medical, până la medicamente inovatoare şi personal medical suficient. Iar o arhitectură funcţională a sistemului gravitează în jurul unei finanţări adecvate.

Totodată, un sistem sanitar performant trebuie să fie centrat pe pacient iar personalul medical trebuie să fie valorizat și salarizat pe măsură. Fondurile publice nu trebuie risipite pe servicii ineficiente, ci corect direcționate, astfel încât problemele de sănătate să fie rezolvate cât mai aproape de pacient și în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor.

În conformitate cu Programul Prezidenţial, principalele direcții de reformă ale sistemului sanitar ar trebui să vizeze:

– echilibrarea componentelor sistemului sanitar, în sensul creşterii volumului şi calităţii serviciilor medicale acordate în sectorul medicinei de familie şi de ambulator;

– profesionalizarea managementului spitalelor şi asigurarea unui cadru normativ flexibil atât pentru personalul medical, cât şi pentru funcţionarea spitalelor;

– redarea demnității profesiei medicale, susținerea medicilor și personalului medical de a își desfășura activitatea în condiții decente, susținerea tinerilor medici de a râmăne în țară prin creșterea salarizării și valorizarea lor profesională și socială;

– descentralizarea unor activităţi către comunităţile locale sau către structuri ale Ministerului Sănătății în scopul creşterii responsabilităţilor;

-controlul utilizării fondurilor publice în tot sistemul sanitar prin informatizarea acestuia, prin revizuirea cadrului normativ privind controlul şi auditul, listele de medicamente compensate, preţurile la medicamente etc.;

– perfecţionarea activităţii colegiilor profesionale, a relaţiilor cu asociaţiile de pacienţi, sindicate, a creşterii procesului de transparenţă a deciziilor privitoare la sistemul sanitar;

– crearea unui Plan de investiții și achiziții în sănătate, care să aibă ca scop modernizarea infrastructurii sanitare, dotarea cu aparatură și tehnologii medicale noi, extinderea serviciilor de telemedicină și extinderea utilizării de soluții IT în sănătate.

În final, este nevoie și de o schimbare de abordare la nivel politic în raport cu domeniul sănătății. Prioritatea acordată sănătății trebuie să se reflecte într-o creștere a finanțării de la bugetul de stat. Dar aceasta trebuie însoțită de instituirea unor mecanisme legislative, de management, de control și sancțiune, care să constituie garanția că banii publici sunt cheltuiți în mod corect și eficient.

Roxana Maticiuc

 

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: